4,773 matches
-
apare în acțiune tancul francez Schneider CA1. Prima folosire în masă a tancurilor a fost la Cambrai, la 20 noiembrie 1917. În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rolul tancului în ofensivă a fost subliniat de teoreticieni ai războiului mobil precum colonelul de Gaulle în Franța, de generalul Sir Percy Hobart, de Basil Liddell Hart și de generalul J.F. Fuller în Marea Britanie, de feldmareșalul Guderian în Germania, de mareșalul Tukhachevski (executat de Stalin în 1937) în URSS
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de război": Wilhelm Frick (ministrul de Interne), Wilhelm Keitel (șeful Oberkommando der Wehrmacht), Alfred Jodl (Generaloberst și, ca Chef des Wehrmachtführungsstabes, adjunctul lui Keitel), Joachim von Ribbentrop (ministru de Externe), Ernst Kaltenbrunner (Obersgruppenführer SS și Șeful Siguranței: Sicherheitspolizei), Alfred Rosenberg (teoreticianul rasismului), Arthur Seyss-Inquart (arhitect, prieten al lui Hitler și Gauleiter al Olandei), Julius Streicher (pînă în 1940 Gauleiter al Franconiei, directorul săptămînalului ultra-antisemit Der Stürmer), Hans Frank, șeful "Guvernului General" (General Gouvernement) al Poloniei ocupate, Fritz Saukel, șef al lagărelor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și protejează drepturile și oportunitățile democratice de bază sînt necesare democrației: nu doar ca o condiție logic necesară, ci și ca o condiție necesară empiric pentru ca democrația să existe. Dar chiar și așa, nu sînt acestea doar teorie, abstractizări, jocul teoreticienilor, al filozofilor și al altor intelectuali? Desigur, ați putea adăuga, ar fi absurd să credem că susținerea cîtorva filozofi ar fi suficientă pentru a crea și menține democrația. Și ați avea dreptate. În Partea a IV-a vom analiza cîteva
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mare pentru o democrație de adunare? Cît de mică înseamnă îndeajuns de mică? Conform unor evaluări științifice recente, în orașele-state grecești, corpul cetățenesc format din bărbați adulți număra, în mod caracteristic, între două mii și zece mii care era, după părerea unor teoreticieni politici greci, aproximativ numărul potrivit pentru un polis bun, pentru un oraș-stat care se autoguvernează. Cu toate acestea, corpul cetățenesc din Atena era mult mai cuprinzător avînd poate în jur de șaizeci de mii la apogeul democrației ateniene, în anul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ajutor oricărei persoane, de oriunde, care ar fi interesată la modul cel mai serios în a învăța mai multe despre un vast subiect, care poate ușor deveni atît de complicat, încît singurii doritori să îl analizeze în profunzime ar fi teoreticienii politici, filosofii și alți învățați. Am mărturisit că găsirea stilului potrivit va fi o provocare extraordinară. Răspunsul entuziast al lui Ann m-a încurajat să încep lucrarea. Tot ea a fost primul cititor al schiței aproape complete, iar sugestiile editoriale
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lingvistice care au, în consecință, o formă (expresie) și un conținut (sens). Cele mai multe deosebiri față de cuvintele comune privesc latura lor semantică, adică sensul (conținutul). Părerile specialiștilor diferă, mai mult sau mai puțin, cînd e vorba să indice aceste deosebiri. Unii teoreticieni consideră că numele proprii sunt lipsite de conținut semantic, adică nu au sens, alții apreciază, dimpotrivă, că numele proprii au sens, poate mai larg decît cele comune, chiar infinit (un nume propriu putînd denumi orice entitate animată sau inanimată), între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt se reflectă în preferința cercetărilor (sincronice, diacronice, onomasiologice, etimologice, interdisciplinare etc.), pentru una sau alta dintre clasificări. De regulă, geografii au în vedere grupările în funcție de obiectul geografic denominat, etimologiștii se referă în primul rînd la categoriile referitoare la origine, teoreticienii se concentrează asupra tipologiei numelor de locuri în funcție de raporturile cu diferite clase de cuvinte sau de nume (de persoane, de exemplu), cercetătorii modului de formare a numelor se concentrează asupra structurii toponimelor etc. Poate fi elaborată o clasificare înglobatoare, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mureau soțiile. În consecință aceste cuvinte sunt privite de Cantemir ca prima serie de elemente lexicale străine care au alterat limba latină. Aprecierea acestor cuvinte, la modul general, ca autohtone nu este greșită, numai că știința tradițională, al cărei prim teoretician este însuși Cantemir, nu reușește de trei secole să identifice limba autohtonilor. Se consideră îndeobște că această limbă trebuie să fie una concretă, cum era latina medievală, o limbă care, cu unele modificări de suprafață, ar trebui să servească și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de regenerare prin transformarea carențelor în virtuți. Petru Maior Petru Maior (1761-1821) este teoreticianul preocupărilor lingvistice ale Școlii ardelene, preocupări materializate în „Lexiconul de la Buda” (1825), „care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat”. Conjunctura istorică a impus cărturarilor ardeleni o nouă viziune asupra istoriei limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alăturări deseori contrastante, care-l pun în valoare. L-am pomenit pe Pierre Gagnaire. Acestuia i s-a alăturat, în aventura gastronomică, un reputat chimist francez, Hervé This. Acest om de știință pasionat de arta culinară are și stofă de teoretician: „Un măr nu are un gust de măr, ci o mie de gusturi, și fiecare dintre acestea are propria sa legitimitate. Bucătăria este esențialmente un joc al gusturilor: nu am nevoie de un artist pentru a mânca un măr sau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și sclavi accidentați mortal. Galen valorifică și tradiția timpului său. Se ocupă de astrologie medicală. Interpretează medical visele. E mereu atent la natura medicatrix, deci care poate vindeca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
numiți prin selecție. Cel mai de seamă a fost catalanul Arnoldo de Villanova cu studii la Barcelona și Salerno. A călătorit mult, a cunoscut mulți medici, îmbogățindu-și orizontul medical. Unii îl considerau cel mai mare cleric specialist în medicină, teoretician și excelent practician, Arnoldo poseda și un spirit analitico-reflexiv încât era considerat și filosof. Concepția sa medicală viza armonia teoretico practică în afara căreia nu vedea realizat un medic autentic. Arnoldo de Villanova a lăsat un Breviar medical și Regimen sanitatis
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sunt câteva doar, din cuceririle sec. al XVII-lea, pe care le încheiem cu omul de știință, intrat în legendă, Galileo Galilei (1564 - 1642), altă celebritate care unește două epoci. El este inventatorul unuia dintre primele microscoape și unul dintre teoreticienii metodei experimentale. În evoluția medicinei, aportul filosofilor și al oamenilor de științe fundamentale a fost și este incontestabil. De altfel, însăși medicina a ilustrat filosofia și științele fundamentale prin numeroase personalități medicale. În sec. al XVII-lea se conturează și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
funcții organice, credea. Van Helmont, publică în 1648, Ortus Medicinae. Un medic cu mare ecou în epocă este, incontestabil Thomas Sydenham (1624 - 1689). După ce face studii la Oxford, Cambrige și Montpellier, ajunge profesor la Londra și Montpellier, distingându-se ca teoretician și clinician. Ilustrându-și principiul că „Arta medicinei se învață deplin practicând-o“, devine un „Hippocrat al Angliei“, care întârzie la patul bolnavului aflând și notând cauzele, circumstanțele, manifestările, antecedentele bolii precum și capacitatea de rezistență și participare la vindecare a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doctoratul în medicină și la 27 de ani, onorează o catedră universitară în Gottingen, pe care o creează și ajunge Președintele Academiei de științe. În Elveția ocupă mari funcții în stat și rămâne fidel pasiunii sale medicale. Se distinge ca teoretician și ca experimentalist. Cele 10 volume de sub intitularea Bibliothecae (Biblioteci) conțin peste 52.000 de referințe științifice. O operă depășind orice putere de muncă intelectuală. La aceasta însă, se adaugă Methodus studii medici (1751), Pharmacopée helvétique (1771), Primae lineae physiologiae
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Leyda. În nosologia sa, Boerhaave distinge între organe solide și umori, dă o mai mare atenție pulsului decât temperaturii, care dincolo de normal devine semnal benefic pentru prezentarea la medic. Unele din afirmațiile sale se găsesc și la alți practicieni și teoreticieni, dar stilul său aforistic accentuează originalitatea descoperirilor și interpretărilor sale. Elevii formați de Boerhaave au ajuns în toată Europa, viitori fondatori de școli medicale. Între discipolii săi Gerard van Swieten, este medicul chemat de Maria Thereza, în 1745, să organizeze
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicală în limba română. Un alt erudit transilvan este Pavel Vasici Ungureanu, autor de cărți medicale în limba română precum: Antropologia (1830), Dietetica (1831). El este și traducătorul, cu adaosuri și interpretări personale a Macrobioticii lui Hufeland. Medic practician și teoretician dar și militant neobosit pentru dezvoltarea culturii se preocupă totodată de dezvoltarea învățământului și presei românești. în a doua jumătate a sec. XIX medicina românească se dezvoltă remarcabil datorită înființării învățământului superior medical în București (1869), Iași (1879) și Cluj
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit și extras hormonul timic, dar Selye a observat că după timectomie și injecție cu extract timic nu se înregistrează nici o schimbare, timusul păstrându-și taina. în fața științelor medicale, respectiv a cercetătorilor, teoreticienilor și practicienilor se ridică semnele de întrebare ale neîmplinirilor și necunoscutul de dincolo de toate reușitele medicale. DESCOPERIREA VITAMINELOR În conservarea echilibrului nutrițional și metabolic, vitaminele au rolul sugerat de propria denumire, adică vital. Ca și enzimele, vitaminele sunt catalizatori biologici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lui Horațiu / 47 4.1. Fidelitate față de Aristotel / 47 4.2. Un punct de vedere normativ / 50 Capitolul II Clasicismul / 53 1. De la umanism la clasicism / 53 1.1. O nouă lectură a lui Horațiu și Aristotel / 54 1.2. Teoreticienii clasicismului / 56 2. "Părțile integrante" / 61 2.1. Primatul acțiunii / 61 2.2. Artele subsidiare: morala și retorica / 62 2.3. Spectacol și indicații scenice / 63 3. Unitatea de acțiune / 65 4. Verosimilul intern / 70 4.1. Verosimilul acțiunii / 70
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul cruzimii" / 258 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" / 265 2.3. Grotowski și "teatrul sărac" / 270 3. Un teatru politic / 274 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" / 274 3.2. Distanțarea brechtiană / 278 Concluzie / 288 Glosar / 291 Cronologie. Teoreticienii esteticii teatrale / 295 Bibliografie / 301 Tabla ilustrațiilor / 302 Index / 303 Cuvânt înainte Analiză textuală, artă a interpretării, estetică a receptării, iată cele trei moduri posibile de abordare a teatrului, după cum ne situăm pe poziția autorului dramatic, a actorului sau a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
301 Tabla ilustrațiilor / 302 Index / 303 Cuvânt înainte Analiză textuală, artă a interpretării, estetică a receptării, iată cele trei moduri posibile de abordare a teatrului, după cum ne situăm pe poziția autorului dramatic, a actorului sau a publicului. În funcție de epoci, de teoreticieni, unul din cele trei moduri a fost preferat. Dacă este posibil să fie studiate izolat, din motive metodologice, este imposibil, când optezi pentru unul dintre ele, să le ignori pe celelalte două, într-atât cei trei parteneri autor actor public
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
preocupărilor lor. De aceea își plasează ei analizele când la nivelul textului, când la nivelul receptării. Chiar dacă ulterior continuă să se interogheze cu privire la acest subiect, își pierd poziția în fața autorilor dramatici care, încă din Clasicism, își arogă primul loc în calitate de teoreticieni. Deci teatrul nu mai este analizat ca obiect exterior de către acești filosofi spectatori, ci din interior, de către artiștii care-l produc. Corneille, abatele d'Aubignac, Chapelain, Mairet, vorbesc în calitate de "poeți dramatici", făcând cunoscute problemele multiple de care se lovesc, fiind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru, asta nu înseamnă că nu se interesează și de problemele interpretării și receptării. Departe de a se închide în turnul de fildeș al cabinetului în care scriu, deseori îi îndrumă pe actori și vin în întâmpinarea dorințelor publicului. Dacă teoreticienii dramei burgheze, ca Diderot sau Mercier, dornici la rândul lor să pună bazele unei dramaturgii, adoptă aceeași atitudine de autor dramatic, ei își orientează reflecția despre teatru pe o cale nouă, pe care o va urma cu entuziasm modernitatea. Aceștia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Le Paradoxe sur le comédien), operă care ilustrează perfect spiritul nou. E adevărat, chiar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, regizorii îi concurează pe autorii dramatici în materie de teorie teatrală. Vom pune aici față în față discursurile acestor diferiți teoreticieni, filosofi, autori dramatici și regizori. De aceea, nu ne ocupăm decât de autorii dramatici care au lansat teorii asupra practicii lor și-i lăsăm de o parte pe aceia dintre ei care nu au binevoit să-și explice arta, chiar dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pus întrebări asupra artei cărora, muți de uimire, îi dădeau naștere (ceea ce pare cel mai veridic), fie pentru că scrierile lor nu ne-au parvenit, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea pieselor lor. Platon, în Republica, Aristotel, în Poetica, sunt primii teoreticieni. Unul abordează teatrul ca metafizician și moralist, celălalt se întreabă, ca poetician, asupra modurilor de funcționare a piesei de teatru. Intervențiile lor, una hermeneutică, cealaltă formalistă, deschid calea a două tipuri de abordări care sunt astăzi și ale noastre, ceea ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]