2,808 matches
-
prost îmbrăcată), deci nu sunt reținute. Doamna Y cunoaște perfect regulile care trebuie respectate și ce precauții trebuie luate în cazul unei crize de herpes. Repunerea în discuție a gândurilor se face la început "la rece": pacienta se gândește împreună cu terapeutul, apoi de una singură, la un moment din zi în care se poate izola. Atunci când tehnicile sunt învățate, efortul de diminuare se face in vivo în momentul în care gândul și angoasa apar. Repunerea în discuție a gândurilor este continuată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
EMDR. Wilson, 1995. Validity Of Cognition scale = scara de acceptare a cogniției pozitive. Ea are valori de la 1 la 7. 24 până la 60 de mișcări într-un interval de 12 până la 30 de secunde fiecare. Exercițiul durează 60 de minute. Terapeutul îl previne că tratamentul cognitiv al traumei continuă în afara ședințelor. Pusă la punct de către Shapiro în 1985. Davidson și Parker, 2001. Barlow, 2002; INSERM, 2004. Metoda se desfășoară, în principiu, timp de trei ședințe de 90 de minute. In cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și 24 secunde. Pacienta este invitată să-și evalueze anxietatea pe o scară care are valori între 0 (fără anxietate) și 8 (anxietatea cea mai ridicată resimțită vreodată). După ședința a zecea, pacienta se simte în mod clar mai bine. Terapeutul decide împreună cu aceasta să evalueze rezultatele fazei active a tratamentului și să rărească întâlnirile. Incepe apoi o perioadă de supraveghere care durează patru luni, în timpul căreia pacienta vine la consultație de patru ori. In afara acestor consultații, ea poate reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
banale. Chiar dacă acest lucru i se pare imposibil. Prescripția sarcinilor conform unei scări ierarhice de dificultate permite ca fiecare etapă să fie încununată de succes, adică întărită, amplificând astfel motivația, sentimentul de control și de stăpânire de sine a pacientului. Terapeutul explică aceste reguli pacientului. De exemplu, Martine și-a fixat drept obiectiv să "spele o mașină de rufe". Confruntată cu amploarea sarcinii, ea se blochează. Terapeutul și Martine definesc atunci împreună patru etape succesive: să ducă lenjeria în pivniță, să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întărită, amplificând astfel motivația, sentimentul de control și de stăpânire de sine a pacientului. Terapeutul explică aceste reguli pacientului. De exemplu, Martine și-a fixat drept obiectiv să "spele o mașină de rufe". Confruntată cu amploarea sarcinii, ea se blochează. Terapeutul și Martine definesc atunci împreună patru etape succesive: să ducă lenjeria în pivniță, să le separe pe cele albe de cele colorate, pe cele de bumbac de cele din alt tip de țesătură, și să înceapă cu rufele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sa, care durează de șapte ani, a fost întreruptă cu ocazia fiecărei rupturi, dintre care ultima, cu puțin timp înainte de prima consultație. Tendință de a amâna "pentru mai târziu" ceea ce trebuie făcut. Young și Klosko, 1995. Young și al., 2003. Terapeutul prezintă aceste mecanisme ca fiind strategii destinate să limiteze exprimarea schemei, eficiente pe termen scurt dar consolidând schema pe termen lung. Cungi, 1996. Personaj de ficțiune care vede femeile leșinând și cedându-i imediat. Am văzut mai înainte rezultatele unei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
el însuși. Se poate întâmpla ca însuși tatăl să traverseze o criză personală în legătură cu care s-a confesat fiului său, dezvăluindu-și propriile sale slăbiciuni și mărturisindu-și erorile din tinerețe, situație care consolidează efectele restructurării cognitive. Vezi mai sus. Terapeutul trebuie chiar, la sfârșitul unei ședințe, să efectueze o relaxare și să propună pacientului un scurt moment de repaos în sala de așteptare, înainte ca acesta să poată părăsi cabinetul. Un alt terapeut, cu care Xavier a lucrat înainte, l-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consolidează efectele restructurării cognitive. Vezi mai sus. Terapeutul trebuie chiar, la sfârșitul unei ședințe, să efectueze o relaxare și să propună pacientului un scurt moment de repaos în sala de așteptare, înainte ca acesta să poată părăsi cabinetul. Un alt terapeut, cu care Xavier a lucrat înainte, l-a determinat deja să participe la un astfel de grup,, dar acesta n-a putut profita de program datorită faptului că a lipsit pregătirea sa cognitivă și experiențială: el s-a concentrat asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
el s-a concentrat asupra strategiilor sale de evitare pentru a nu se implica cu adevărat (nerealizarea sarcinilor, nerespectarea consemnurilor, raționalizare exagerată...). De exemplu, îl critică dacă constată un exces de raționalizare, iar Xavier, la rândul său, îl critică pe terapeut dacă simte că apare un aspect negativ în atitudinea acestuia. In perioada supravegherii, Xavier trăiește cu o femeie iar cuplul pare stabil. In acest caz, depresie și alcoolism. In același timp, pacientul dorește să se schimbe dar se teme că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
același timp, pacientul dorește să se schimbe dar se teme că, acționând în această direcție, situația se poate înrăutăți, schema fiind dureroasă dar previxibilă. Doi ani și jumătate de supraveghere bilunară în cazul lui Xavier. ∗ François Nef Doctor în psihologie, terapeut cognitiv-comportamentalist la spitalul Le Domaine-ULB-Érasme (Braine-l"Alleud, Belgia), în cadrul serviciului de psihiatrie de la spitalul Érasme (Bruxellles) și în cadrul serviciului de Consultații psihologice specializate (Louvain-la-Neuve), specializat în domeniul terapiilor tulburărilor anxioase și ale tulburărilor de conduite alimentare. Yves Simon Psihiatru, profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai mult datorită terapeutului decât lui Gwen. Gwen consideră că acesta este esențialul problemelor sale. Ea este perfect conștientă de necesitatea schimbării percepției negative despre propria persoană. De exemplu, este necesară evaluarea potasiului sanguin în cazul în care vomismentele persistă. Terapeutul completează, de asemenea, două fișe pentru a le oferi drept exemplu, una pornind de la informațiile obținute în ziua consultației și cea de a doua pornind de la informațiile referitoare la ziua trecută. Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
potasiului sanguin în cazul în care vomismentele persistă. Terapeutul completează, de asemenea, două fișe pentru a le oferi drept exemplu, una pornind de la informațiile obținute în ziua consultației și cea de a doua pornind de la informațiile referitoare la ziua trecută. Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele lui Gwen (rușine, culpabilitate, amintiri urâte...) și încearcă să le depășeasă prin reasigurare și restructurări cognitive. Terapeutul completează și corectează acest ultim element pe baza materialului adunat în carnetul alimentar. Fairburn, 1997. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obținute în ziua consultației și cea de a doua pornind de la informațiile referitoare la ziua trecută. Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele lui Gwen (rușine, culpabilitate, amintiri urâte...) și încearcă să le depășeasă prin reasigurare și restructurări cognitive. Terapeutul completează și corectează acest ultim element pe baza materialului adunat în carnetul alimentar. Fairburn, 1997. Terapeutul reamintește că măsurarea greutății menține, sau chiar accentuează, însatisfacția corporală, deci bulimiile. Mama sa acceptă ca ea să mânânce puțin în timp ce tatăl său îi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele lui Gwen (rușine, culpabilitate, amintiri urâte...) și încearcă să le depășeasă prin reasigurare și restructurări cognitive. Terapeutul completează și corectează acest ultim element pe baza materialului adunat în carnetul alimentar. Fairburn, 1997. Terapeutul reamintește că măsurarea greutății menține, sau chiar accentuează, însatisfacția corporală, deci bulimiile. Mama sa acceptă ca ea să mânânce puțin în timp ce tatăl său îi cere să mănânce mai mult. De la 0 la 10: 0 = nici o dorință; 10 = dorință de necontrolat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acest moment pentru a-i demonstra relația dintre interpretarea greutății ("Mă îngraș"), trăirea emoțională (teama) și comportamentul (vomismentele). El îi reamintește despre rehidratarea corpului consecutivă reducerii purgațiilor și realimentării. Obiectivele convorbirii sunt obținerea de informații și implicarea părinților în terapie. Terapeutul îi cere fiecărui părinte să descrie problemele lui Gwen, apoi le pune întrebări pentru a afla cum înțeleg ei dificultățile acesteia. Nef și Simon, 2004. Terapeutul îi reamintește lui Gwen că aceasta n-a ales să fie bolnavă. Terapeutul joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
purgațiilor și realimentării. Obiectivele convorbirii sunt obținerea de informații și implicarea părinților în terapie. Terapeutul îi cere fiecărui părinte să descrie problemele lui Gwen, apoi le pune întrebări pentru a afla cum înțeleg ei dificultățile acesteia. Nef și Simon, 2004. Terapeutul îi reamintește lui Gwen că aceasta n-a ales să fie bolnavă. Terapeutul joacă rolul lui Gwen iar Gwen pe cel al mamei sale, apoi alternează rolurile. Auto-observațiile demonstrează faptul că Gwen este sensibilă la semnele de aprobare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapie. Terapeutul îi cere fiecărui părinte să descrie problemele lui Gwen, apoi le pune întrebări pentru a afla cum înțeleg ei dificultățile acesteia. Nef și Simon, 2004. Terapeutul îi reamintește lui Gwen că aceasta n-a ales să fie bolnavă. Terapeutul joacă rolul lui Gwen iar Gwen pe cel al mamei sale, apoi alternează rolurile. Auto-observațiile demonstrează faptul că Gwen este sensibilă la semnele de aprobare sau de respingere manifestate la școală, din partea profesorilor sau a colegilor săi. Antecedents-Beliefs-Consequences: în schema
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a lui Ellis (1962), persoana pune în relație situațiile care crează probleme (Antecedents), interpretările acestora (Beliefs) și reacțiile emoționale și comportamentale (Consequences). Ea efectuează cu neregularitate exercițiul de meditație. Ea spune că acesta îi oferă o oarecare stare de bine. Terapeutul îi vorbește de această pierdere, fără a încerca să o liniștească altfel decât printr-o ascultare atentă. El îi spune că visele sale sunt accesibile și îi cere să-și concretizeze proiectele de viață. Ea își reproșează de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
începutul bolii sale. Gwen îi întreabă în mod regulat cum li se pare că arată din punct de vedere fizic, situație care îi pune în încurcătură. La sfârșitul ședinței, mama mărturisește că are în vedere să consulte ea însăși un terapeut, deoarece constată că se găsește într-o fază critică a vieții și că are dificultăți în a se adapta acesteia (decesul tatălui său, absența fiicei mai mari care este plecată în străinătate, boala lui Gwen, adolescența lui Bruno, tensiuni cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că se găsește într-o fază critică a vieții și că are dificultăți în a se adapta acesteia (decesul tatălui său, absența fiicei mai mari care este plecată în străinătate, boala lui Gwen, adolescența lui Bruno, tensiuni cu soțul său). Terapeutul o susține în acest demers. Terapeutul îi sugerează să vină cu un "aliment care îi provoacă plăcere" la ședința viitoare, pe care să-l mănânce împreună. Ea acceptă. Evocarea circumstanțelor acestor pierderi, a semnificației, emoțiilor asociate și a mijloacelor concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
critică a vieții și că are dificultăți în a se adapta acesteia (decesul tatălui său, absența fiicei mai mari care este plecată în străinătate, boala lui Gwen, adolescența lui Bruno, tensiuni cu soțul său). Terapeutul o susține în acest demers. Terapeutul îi sugerează să vină cu un "aliment care îi provoacă plăcere" la ședința viitoare, pe care să-l mănânce împreună. Ea acceptă. Evocarea circumstanțelor acestor pierderi, a semnificației, emoțiilor asociate și a mijloacelor concrete de a le depăși. Ei mănâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la ședința viitoare, pe care să-l mănânce împreună. Ea acceptă. Evocarea circumstanțelor acestor pierderi, a semnificației, emoțiilor asociate și a mijloacelor concrete de a le depăși. Ei mănâncă împreună o felie de tartă pe care Gwen a adus-o. Terapeutul îi cere să o mănânce "pe deplin conștientă". Gwen trăiește senzații de teamă și senzații de plăcere. Ea constată cu surprindere că se simte sătulă după aceea. Ea refuză să-l deranjeze pe tatăl său cu această cerere, lucru acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cere să o mănânce "pe deplin conștientă". Gwen trăiește senzații de teamă și senzații de plăcere. Ea constată cu surprindere că se simte sătulă după aceea. Ea refuză să-l deranjeze pe tatăl său cu această cerere, lucru acceptat de terapeut. Gwen și terapeutul lucrează împreună asupra acceptării de complimente prin intermediul unor jocuri de rol. Mama lui Gwen este mulțumită de terapia sa. Gwen este liniștită în legătură cu mama sa. Dedramatizare, redefinire a obiectivelor școlare în relație cu valorile vieții... Vezi Shafran
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mănânce "pe deplin conștientă". Gwen trăiește senzații de teamă și senzații de plăcere. Ea constată cu surprindere că se simte sătulă după aceea. Ea refuză să-l deranjeze pe tatăl său cu această cerere, lucru acceptat de terapeut. Gwen și terapeutul lucrează împreună asupra acceptării de complimente prin intermediul unor jocuri de rol. Mama lui Gwen este mulțumită de terapia sa. Gwen este liniștită în legătură cu mama sa. Dedramatizare, redefinire a obiectivelor școlare în relație cu valorile vieții... Vezi Shafran și al., 2002
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și al., 2002. Nef și Simon, 2004, p. 182-185. Credința greșită că senzațiile sau impresiile sale corespund realității obiective: "Dacă simt că sunt grasă, sunt grasă". Exercițiul cu oglinda și cel al numărului. Mama lui Gwen își consultă cu regularitate terapeutul. Se poate lua în considerație o spitalizare în unele cazuri: bulimii-purgații multiple zilnice, complicații medicale grave, stare depresivă majoră severă, riscuri suicidare sau parasuicidare crescute, eșecul unui tratament ambulatoriu bine condus, mediu de viață defavorabil și sarcină cu risc. O
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]