8,991 matches
-
adusă de prezența, mult anterioară, a medicului care i-a stabilit diagnosticul, vizibil de altfel pentru oricine; a avut tăria să i-l confirme, ea însăși cunoscându-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea îmi răspunse cu o vioiciune pe sfârșite, o politețe ieșită cu greu din adâncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimic, o întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de care eram obligat să-mi dau seama în prealabil. Femeia, deși bolnavă, cu puterile pe sfârșite, păstra, se vedea clar, o frumusețe ce strălucise cândva. Vă numiți..., îi citii numele dactilografiat în testament. Avocatul atestă identitatea: - Da, domnule judecător: Evelina Perussi. - Atunci să citim. Și continuai: „Subsemnata... domiciliată în..., las după încetarea mea din viață toată averea mea mobilă și imobilă (era vorba de imobilul în care ne aflam), în deplină proprietate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în iunie, când tocmai terminase școala. - Știu. Am cunoscut-o pe când eram toți elevi la vremea aceea. Ne vedeam toți, grupuri, pe stradă în centru sau la grădina publica. Ceea ce vă rog, pentru coincidența aceasta teribilă de a-i face testamentul mamei e ca un destin, căci se putea nimeri oricare alt judecător, vă rog să-mi dați telefon - îi întinsei un cartonaș cu numerele de telefon de la tribunal și de acasă - când va muri doamna, căci vreau să vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit o tulburare imensă, așa cred. Nu e ușor să fi avut o fiică, iar fostul ei coleg, după șapte ani de la moarte să-ți facă testamentul. Vă dați seama ce-ar fi răscolit această coincidență? - Aveți dreptate. - De altfel, doamnă, despre fiica ei, eu n-am știut c-a murit, și nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - în casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, în afară de testamentul de mână prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rândul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă să vă spun că v-a respectat și vă mulțumește pentru tot ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
m-am gândit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf în beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de câte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumânări și așezai flori la mormântul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mângâiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aveam s-o șterg. —Mitch vine în fiecare săptămână? am întrebat. —Aproape. Cu toții venim aproape în fiecare săptămână. Cum îl prinsesem singur, a trebuit să-mi satisfac curiozitatea. Spune-mi, de ce vine Mackenzie? Pe cine încearcă să contacteze? Caută un testament pierdut, care i-ar aduce o moștenire, cum să zic, uriașă, familiei ei. A intrat în criză de timp. A ajuns la ultimele zece milioane de dolari. Nu te cred. —Care parte? Tot, aș zice. —Crede-mă. Încearcă. E amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca un bolovan, însă, când Leisl a zis: Pe nume Frazer. Îi sună cunoscut cuiva? —Mie! a zis Mackenzie, exact când Leisl spunea: —E pentru tine, Mackenzie. Zice că e unchiul tău. —Unchi de-al doilea. Super! Așadar, unde e testamentul dispărut, unchiule Frazer? Leisl a ascultat o clipă, apoi a zis: Spune că nu există nici un testament dispărut. —Dar trebuie să existe un testament! Leisl a clătinat din cap. Pare foarte sigur de asta. — Dar dacă nu există nici un testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis Mackenzie, exact când Leisl spunea: —E pentru tine, Mackenzie. Zice că e unchiul tău. —Unchi de-al doilea. Super! Așadar, unde e testamentul dispărut, unchiule Frazer? Leisl a ascultat o clipă, apoi a zis: Spune că nu există nici un testament dispărut. —Dar trebuie să existe un testament! Leisl a clătinat din cap. Pare foarte sigur de asta. — Dar dacă nu există nici un testament, cum o să fac rost de bani? — Spune să-ți găsești o slujbă. O pauză în care Leisl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru tine, Mackenzie. Zice că e unchiul tău. —Unchi de-al doilea. Super! Așadar, unde e testamentul dispărut, unchiule Frazer? Leisl a ascultat o clipă, apoi a zis: Spune că nu există nici un testament dispărut. —Dar trebuie să existe un testament! Leisl a clătinat din cap. Pare foarte sigur de asta. — Dar dacă nu există nici un testament, cum o să fac rost de bani? — Spune să-ți găsești o slujbă. O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
testamentul dispărut, unchiule Frazer? Leisl a ascultat o clipă, apoi a zis: Spune că nu există nici un testament dispărut. —Dar trebuie să existe un testament! Leisl a clătinat din cap. Pare foarte sigur de asta. — Dar dacă nu există nici un testament, cum o să fac rost de bani? — Spune să-ți găsești o slujbă. O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau să te măriți cu un tip bogat. Asta e revoltător! a adăugat Leisl. Tenul bronzat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atât de sincer încât am uitat că motivul bucuriei noastre era, de fapt, foarte neobișnuit. Am intrat cu toții în cameră și Leisl a început. Și-a făcut apariția bătrâna mătușă Morag pentru Mackenzie și a reafirmat că nu există nici un testament. Tatăl lui Nicholas i-a dat sfaturi legate de serviciu - părea un om foarte de treabă, sincer. Atât de grijuliu. Soția lui Juan Pomădatul i-a spus să mănânce bine. Soțul Carmelei i-a zis că ar trebui să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rândul. Și-a dat sufletul înainte ca noi să fi ajuns la Teghaza și a trebuit să-l îngropăm în nisipul fierbinte la marginea drumului, deie Domnul să aibă parte de un adăpost mai umbros în întinsele Lui grădini! ANUL TESTAMENTULUI 912 de la hegira (24 mai 1506 12 mai 1507) Părăsisem orașul Fès “în bagajele“ unchiului, aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mării......................................................................... II. Cartea de la Fès Anul hanurilor.............................................................................. Anul prezicătorilor......................................................................... Anul bocitoarelor........................................................................... Anul lui Harun Iscoditorul................................................................. Anul inchizitorilor........................................................................... Anul băii turcești............................................................................. Anul leilor furioși............................................................................. Anul Marii Recitări........................................................................... Anul stratagemei.............................................................................. Anul firului de iarbă înnodat................................................................. Anul caravanei................................................................................ Anul petrecut la Tombuctu.................................................................. Anul testamentului........................................................................... Anul petrecut la maristan.................................................................... Anul miresei................................................................................... Anul Norocului............................................................................... Anul celor două palate....................................................................... Anul șerifului șchiop......................................................................... Anul furtunii................................................................................... III. Cartea de la Cairo Anul ochiului august......................................................................... Anul circazienei.............................................................................. Anul nesupușilor.............................................................................. Anul Marelui Turc........................................................................... Anul lui Tumanbay........................................................................... Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
corect se realizează prin cuvânt, iar cuvântul este credința noastră câștigată ca un dar. Cuvântul este esen ța sufletului, iar corpul omenesc este templul în care intră și ie se cuvântul. Orice cuvânt spus în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și Divină.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându-i moștenire prin testament toate miliardele lui. I-a mai lăsat și automobilele lui, caii, proprietățile amerindiene și caucaziene și, mai presus de toate, iahtul lui. Dacă exista un lucru care s-o poată seduce pe doamna Cramm și s-o facă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau nu să fie un ucigaș, care poate că ți-a salvat viața sau poate că nu? — Chiar că te ții uimitor de bine, a zâmbit Deggle. Probabil că ai un înger păzitor. Vultur-în-Zbor s-a gândit: Sau un diavol. Testamentul îmi lăsa mie banii, iar lui Deggle iahtul. Verdictul oficial a fost sinucidere. Din moment ce Deggle nu voia iahtul, iar eu îmi doream cu disperare să plec, i-am acceptat oferta și am pornit-o pe mare, singur pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acesta De frunze este plin?” ‐ scria Amalia, vineri 5 martie 1993. Spuse care aveau să fie scrise în lespedea de cruce a monumentului ei funerar la 7 iulie 2003. Semn al sfârșitului unei optimiste care visase la căsătoria ei. În testamentul spiritual al ei, am mai citit, scris tot de ea: „Menirea mea pe pământ? Inima mereu mi‐a spus să împart iubirea mea și tot ce am mai bun. ... Mamă! Niciodată n‐ am să știu Adevărul, ce a fost și
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
într-adevăr, se dădea de maestru, după ce încercase să înființeze o societate a creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
excesului de muncă cu care se pedepsea. Mi-a mărturisit că trecea prin dificultăți economice. Cheltuise În donații filantropice aproape toți banii moșteniți, iar acum avocații fraților lui Încercau să-l evacueze din vilă, pe motiv că o clauză din testamentul bătrînului Moliner specifica că Miquel putea face uz de acel spațiu numai În condițiile În care Îl menținea În bune condiții și se demonstra solvabil pentru Întreținerea proprietății. În caz contrar, palatul de la Puertaferrisa urma să treacă În custodia celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Julián. I-am scris mamei acestuia, la Bogotá, În numele unui presupus avocat recent numit, cu care răposatul domn Fortuny se consultase În ultimele lui zile pentru a-și pune treburile În ordine. O informam că, Întrucît pălărierul decedase fără testament, averea lui, care cuprindea apartamentul din Ronda de San Antonio și prăvălia situată În același imobil, se afla acum, teoretic, În proprietatea fiului său Julián, despre care se bănuia că trăiește În exil, la Paris. Avînd În vedere că drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de folclor din județul Maramureș, Baia Mare, 1980, vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]