3,036 matches
-
al suicidului, creatorul unei autopornografii în metru antic, numită Moșteniada, purtînd subtitlul de Tratat despre cum să-ț pui piedică singur. Un adevărat document de patologie, coane... De unde le ai? - Metehne de familie lăsate mie cu procură. Sunt un viciat testamentar. (De unde pînă unde să fie un băiat detracat, cîtă vreme n-are studii speciale? - Saki) - Nutrim un adînc respect, ne înclinăm cu mîrșavă adorațe în fața acelora care ne-au premers pe diferite trepte ale păcatului. - C. R. Maturin - Și reciproca, darling
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
greșeli de tipar, încât volumul nu poate fi folosit nici măcar ca materie primă pentru o a doua ediție, masiv revăzută: totul trebuie luat de la capăt. Ceea ce, în condițiile în care întreaga arhivă Sorescu se află în proprietatea privată a legatarilor testamentari, este imposibil. Dau un singur exemplu: cine - în afara extrem de puținilor specialiști români în materie de istorie a Centrului PEN din Serbia - poate să îl identifice în Predrag Pallvestra (p. 244), cosemnatar al unei adrese din 1992, pe criticul și istoricul
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
mici din Praga, a formațiilor rock, și a marilor filosofi marginalizați, dizidența, închisoarea, președinția vreme de treisprezece ani, mai întâi a Cehoslovaciei și apoi a Cehiei, au transformat-o în destin exemplar. Vaclav Havel și-a construit această mărturie aproape testamentară, împletind trei feluri de texte:1.interviul recapitulativ din 2006,cu marele ziarist ceh expatriat, Karel Hvíždala, la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de fier, și în 1986, pe dizidentul inițiator al Chartei 77,proaspăt ieșit
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
cel mai frică la cartea asta îmi este de preoți și teologi. Și cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă și de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: ' Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum și mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare ești mai aproape de debut decât cu o lucrare testamentară", a spus Andrei Pleșu, în râsetele celor prezenți la ceremonie. La finalul
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
ca să facă un compliment decisiv, se spune: ' Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum și mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare ești mai aproape de debut decât cu o lucrare testamentară", a spus Andrei Pleșu, în râsetele celor prezenți la ceremonie. La finalul ceremoniei, după ce Nicolae Manolescu a anunțat că volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Pleșu a afirmat: "Mi se pare totuși
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
s-a înconjurat scriitorul în ultimii cincizeci de ani de existență e brăzdată de scurte străfulgerări, incapabile să destrame însă plasa densă de secrete. Oricum, în lumea fanilor și specialiștilor, așteptarea încordată a „marii surprize” menține vie speranța că executorii testamentari - fiul său Matthew și ultima soție, Colleen - vor decide să ridice interdicțiile și vor scoate la lumină multaș teptatele manuscrise ale cărților pe care se presupune că Salinger le-ar fi scris în lungul interval al Anilor Tăcuți. Biografia - foarte
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
În paranteză fie zis, o campanie de acum câțiva ani a aceluiași Ron Rosenbaum a dus la publicarea unei cărți neterminate a lui Vladimir Nabokov. Presiunea pusă asupra lui Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, s-a soldat cu încălcarea voinței exprimate testamentar, prin care autorul Lolitei cerea distrugerea tuturor manuscriselor needitate. Astfel a apărut în condiții grafice admirabile, The Original of Laura (Alfred A. Knopf, 2008), una dintre cele mai frumoase cărți pe care le am în bibliotecă, dar o catastrofă din
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
din 2011, Originalul Laurei (Editura Polirom, în transpunerea Veronicăi D. Niculescu). În ce-l privește pe Salinger, nu e deloc limpede dacă în urma lui a rămas vreo scriere de ficțiune și nu se știe nici măcar care au fost dorințele sale testamentare. Ron Rosenbaum li se adresează cu agresivitate urmașilor, cerându-le să ne spună „măcar dacă n-a involuat, în Anii Tăcerii, înspre incoerență totală. Să ne spună dacă există vreun material care rezistă la lectură, chiar dacă autorul și-a manifestat
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit." În al doilea rând, este de notat încotro se îndreaptă moștenirea propriu-zisă, conform dorinței testamentare a lui Carol I: cu două excepții, banii merg către fundații culturale și către școli sau internate școlare. Excepțiile sunt Academia Română și un orfelinat de lângă Bârlad. Cartea de onoare a „Familiei" În numărul 6, revista FAMILIA deschide, prin cuvintele redactorului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
Daniel Cristea-Enache Se vede un fir testamentar, cu tonalitățile specifice, în ultimele cărți ale lui Octavian Paler: de la Deșertul pentru totdeauna (2001) la Autoportret într-o oglindă spartă (2004) și de la Convorbirile apărute curând după dispariția scriitorului la recentele Calomnii mitologice. Autorul nu s-a ferit, în
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului de a trăi întru frumusețile și roadele vieții, fără a deveni agresor
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
este adus la cunoștință în Cartea prietenilor mei la mai bine de două decenii, de unde un alt factor ni se revelează, o altă concepție a timpului la un cuget însetat a-și spori, către universalitate, cunoașterea. Carte târzie, cu iz testamentar, aceea a prietenilor, dedicată celui mai nobil sentiment ce-i poate apropia pe oameni între ei, îndepărtându-i de umbrele tragicului sentiment de a fi singuri în Cosmos este un model de terapie sufletească. împrejurarea că acești prieteni nu mai
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
va purta doar cu o idee mai blând, dacă e să dăm crezare notei preliminare a cărții. Nu le va da pe mâini nefaste, nu le va carboniza într-un acces de smerenie, ci le va oferi sub jovial imperativ testamentar Editurii Humanitas. (După ce, oricum, în prealabil, ele fuseseră publicate în Plai cu Boi.) Unele din ele reiau, cu un plus de calofilie, întâmplări deja povestite. (Cum e cazul primei narațiuni, La Mamaia-sat în 1922, despre destinul nefericit al unei prietene
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
bunuri și puteri patrimoniale, de supremă învestitură spirituală; mântuitoare că și rugăciunea, ca implorarea Tatălui Ceresc prin care poeta își absolvă "vrăjmașii". Simțind că se află pe calea Adevărului și Iubirii, Liliana Grădinaru scrie un foarte frumos poem cu vocație testamentara, intitulându-l, ca și Kipling, If: "Dacă poți face/ Ocolul pământului/ Pe valul răzvrătit/ Al Mării Amnios/ Ești un învingător/ Dacă vei șterge de pe pereții vieții/ Ochii trufiei și minciunii/ Ți se vor înmulți/ Zilele, anii/ Dacă vei găsi argintul
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam un fragment care a căpătat valoare testamentara: "Păstrarea Magazinului istoric în biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de subiecte istorice în toată media românească (și mondială) de la cotidiane la lunare, de la Televiziune la Radio
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
grâu și rapiță și să-i comunice dacă țăranii au arat moșia. Dat fiind destinul tragic al semnatarului scrisorii care , cum spuneam, a murit la numai câteva ore după expedierea ei, se poate spune că documentul are și o semnificație testamentară. Felul în care strănepotul se raportează la acest text merită însă din plin reprodus. Scrie Nicolae Șt. Noica: "...Iacovache Noica vădește preocupare și grijă față de tot și toate câte sunt ale lui - de la lecțiile copiilor, la potrivirea sării pentru brânză
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
las dusă pe tot felul de drumuri care mi se deschid, refuz orice prejudecată, și cercetez. Și nu mai scriu eseuri, ci, pătrunsă de frumusețea culturii române și de cruzimea destinului ei, scriu studii. Într-o țară în care dorința testamentară a celui mai mare filosof al ei a fost cu nesimțire călcată în picioare, și la 17 pași numărați de mormîntul lui a fost ridicată în mod ilegal o hală pe care nimeni n-o mai dă jos, eu mă
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
la inițiativa autorului. Comparaison n’est pas raison: există o deosebire importantă între cărțile românilor și cele ale francezilor, despre care va fi vorba ceva mai încolo. Răspunsul la întrebarea de la care am pornit este împărțit. Unii, chiar dintre legatarii testamentari (între ei, văduva lui Céline, care are 100 de ani), se opun publicării anumitor texte. Alții nu văd o piedică serioasă în faptul de a reedita texte care proclamă idei condamnate de istorie. „În artă, remarcă romancierul Claude Simon, distins
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
chiar și întru nebunie, cu confuzia planurilor, cel al dramei în care joacă tânărul, Electra lui Sofocle, și cel al realității către care personajul proiectează propriul univers fantasmal. Ca și cu Bătrâna și Bătrânul în Scaunele lui Eugen Ionescu, mesajul testamentar către umanitate al lui Brad Mc Cullum (Michael Shannon) este rizibil precum și cazul alienării sale centrate într-un complex oedipian rău lichidat. Însă nu aici se află miza filmului. Regizorul ne transferă de pe o scenă grandioasă, cea a tragediei, pe
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
istorice, mai mult întîmplătoare: o greșeală strecurată în testamentul lui Leonard Woolf i-a determinat pe moștenitori să analizeze mai atent autenticitatea documentului, ceea ce presupunea și o punere în discuție a felului în care s-a achitat de sarcină executorul testamentar, nimeni altcineva decît Marjorie Parsons, cunoscută drept prietenă apropiată a lui Leonard. Se pare că familia imediată știa sau bănuia existența unei legături între cei doi, căci urmașii legali ai lui Woolf au acuzat-o pe Parsons de interese personale
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
privește fără să clipească, cu demnitate silențioasă finalul ciudat și trist al propriei vieți. Și mai este și bicicleta însoțită de o anecdotă semnificativă, bicicleta copilăriei lui Pawel, bicicletă încredințată lui Maciek pentru viitorul său copil. Darul are valențe simbolic testamentare. După prima cazătură, își amintește Pawel, Wlodek l-a amenințat că dacă va mai cădea o dată îi va lua bicileta și o va da altcuiva, fapt care îl face pe Pawel să își mențină echilibrul și să nu mai cadă
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
o stîrnește. "Asta e rău în America. A devenit atît de mare că nu-ți mai găsești drumul. Nu mai găsești inima a nimic ca să înfigi cuțitul. N-are cine rămîne aici." Un infarct conferă vorbelor pline de miez valoare testamentară dincolo de culoarea locală a nostalgiei după good old times. Nu ne aflăm în anii prohibiției, ci în timpul războiului din Vietnam ale cărui stafii răzbat de pe ecranele televizoarelor, iar Bumby simte că lumea pe care o știa, așa cum o știa, a
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Leonardo, el se rostește astfel, cu o revendicativă solidaritate: „Și ei sunt Prolog". Cînd Tarkovski, la care Flondor s-a referit proiectîndu-și pelicula despre Bucovina, a trecut de la himericul mai disparat din Nostalghia la ultima întruchipare a creativității sale, aceea testamentar expusă în Jertfa - ofrandă în absolut, peste categorii stilistice și peste însăși convenția constitutivă a filmului -, aluziile plastice tresărind acolo duceau spre marile visări universaliste, spre Piero della Francesca și Leonardo. In actul de a se înrădăcina din nou, cu
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Așa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură față de România, a făcut toate demersurile în presă și în justiție ca această creație monumentală să nu-și găsească locul pe scena Teatrului Național"). Pasaje întregi sînt simple acumulări de insulte ("Am văzut la lucru
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Radu Dumitriu, fiul artistului), reuniți în Fundația Ion Dumitriu, au organizat la Muzeul Literaturii Române o amplă expoziție de pictură. După retrospectivă deschisă anul trecut la Slobozia, învăluita într-un aer profund melancolic și purtînd în sine o discretă sugestie testamentara, expoziția de la Muzeul Literaturii este una dintre cele mai importante și mai bogate din lungă lista a expozițiilor lui Dumitriu și, din păcate, cea dinții din, cu siguranta, la fel de lungul șir al postumelor. Simultan cu această expoziție, prin efortul acelorași
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]