5,246 matches
-
acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi și tipul timid. — Steve Ketchel, spuse una din blonde cu o voce Înaltă, ca și cum numele ăla i-ar fi aprins un beculeț. Propriul său tată l-a Împușcat și l-a omorât. Da, Doamne, chiar taică-su. Nu mai găsești bărbați ca Steve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fie parvoviroză. Trebuie s-o rehidratăm pe cât posibil și asta chiar acum. Se ridică adresându-se tuturor celor din autocar. — Are cineva o pipetă? Un moment de tăcere care păru că nu se mai sfârșește. Apoi se auzi o voce timidă: Am o pipetă pentru pus picături În ochi, dar nu ar fi mai bună o seringă și un ac steril? Era Heidi. Harry fu prea surprins ca să răspundă din prima, după care lăsă să-i scape: —Vorbești serios? Ai așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu putea distinge ce era pe platouri. N-aveau decât să creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de bananier... La Început mai timizi, se serviră apoi din belșug, mutând mâncarea de pe platouri În farfurii. Heidi Încă mai auzea porcul guițând Înainte de a fi tăiat. În acel moment, se hotărâse să nu mai mănânce nici un fel de carne. Acum Începea să-și pună Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Într-o bucată de pânză de culoarea ardeilor iuți roșii-portocalii, strânsă și Înnodată În jurul trupurilor lor subțiri și bronzate, Îmbrăcămintea tipică a călugărilor novici. Erau În picioarele goale și umblau de colo-colo ca niște proaspeți cerșetori. Unul dintre ei Întindea timid mâna cu căușul palmei În formă de bol. Un alt băiat Îl lovi peste mână. Toți râseră. Călugării aveau voie să cerșească mâncare, dar numai dimineața devreme. Mergeau la piață Înainte de răsăritul soarelui cu boluri și coșuri, iar vânzătorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
blândă. Purta un turban albastru care părea foarte mare pe lângă fața ei arsă de soare. O Întrebă prin semne dacă putea să facă o schiță cu ea și cu aranjamentul ei de frunze de muștar și napi. Ea Îi zâmbi timid. O desenă cu linii rapide, stilul pe care-l folosea pentru benzi desenate, suficiente linii cât să sugereze formele și trăsăturile care redau subiectul. Știind care sunt acele trăsături - lucrul ăsta presupunea la fel de multă măiestrie ca și pentru un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
același, zise Moff. —De ce nu? Pentru că tipul ăla era acolo, iar ăsta e aici. —Și ce dacă, și noi eram acolo și acum suntem aici. Rupert făcu cu mâna spre șoferul camionului. Când Îl văzu, Vaselină Îi făcu și el timid cu mâna. Vezi? spuse Moff. Nu e același tip. Pată Neagră se Întoarse la turiști. —Acum ne urcăm În camion, mergem În loc foarte special. Sus acolo. Oameni foarte buni. Arătă spre munte. —Super, spuse Wyatt. Chiar Îmi doream să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o distanță respectuoasă, evitându-le privirea. Când bărbatul alb nu se uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind timid. Unul dintre băieți alergă până la Moff, cel mai Înalt dintre străini, și În limbajul universal al jocului de-a provocarea, Îl lovi pe Moff peste gambă și o luă la goană cu un țipăt ascuțit Înainte să apuce căpcăunul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de o oală În care fierbea ceva, pe vatra din piatră. Bătrâna Îi certă pe copii când Îi văzu apropiindu-se. —Nu-l mai trageți așa. Țineți-l de mâini cu respect. Când Rupert ajunse lângă ea, femeia Își feri timidă privirea și-i oferi un buștean pe care să se așeze, dar el o refuză. Se desprinse din mâinile admiratorilor săi și plecă să exploreze tabăra. Marlena observă că În afară de gemeni și bătrâni, puțini erau Îmbrăcați În costumele tradiționale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e gata să ne facă puternici. Pată Neagră se așeză pe buturugă lângă Marlena. Simțea că această americancă era bună. Fața ei de chinezoaică semăna cu a lor, făcând-o astfel să pară mai apropiată de ei. —Domnișoară, spuse el timid, pot Întreb ceva? Desigur, dă-i drumul! răspunse Marlena, privindu-l cât mai prietenos. —Domnișoară, băiatul Rupi poate ajuta la noi? Crezând că Întreba dacă Rupert putea ajuta la treburi, răspunse: Desigur, cred că ar fi bucuros chiar. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
glugi bulboase, iar roșul le făcea să pară umflate, gata să pocnească. Se Întoarse, căutând repede alte plante comestibile. Însă Moff Încă mai cerceta planta. —Douăzeci de centimetri lungime, aproximă el. Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid. Se gândi să o mai tachineze puțin, dar se opri, realizând atunci nu numai că era atras, ci se atașase de ea, Îi plăceau chiar și micile ciudățenii, mai nou Îndrăzneala ei, În ciuda fobiilor sale. Se Întreba dacă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
extraordinară, dacă vreți să știți opinia mea. Folosind tehnici pe care de la tine le-am Învățat, eu și alte mii de elevi ai tăi, adăugă ea cu generozitate și clipi ridicol din pleoape. Harry Îi adresă zâmbetul lui de băiețel timid, dar seducător, și apoi se Întoarse spre cameră: Asta e tot pentru moment. Ne auzim din Mandalay. Cum Îți sună, Saskia? Lush și Topper, sunteți gata de muncă? Să trecem la treabă! Câinii săriră În picioare cu cozile Învârtindu-li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o rugă pe femeie să-l descrie pe Wyatt ca iubit. Ea ezită, apoi răspunse cu vocea groasă, răgușită a unui fumător Înrăit: — La naiba, ar face orice pentru un prieten și invers. Își lăsă privirea În jos și zâmbi timid. E un bărbat foarte bun. Jungla răsună de chiotele Roxannei, ale lui Dwight și Moff. Moff Îi dădu, În joacă, un pumn În braț și spuse: —Bine lucrat. Wyatt dădea din cap. Cine naiba e asta? Și de ce spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry a trebuit să dea o duzină de interviuri exclusive. Când au rămas În sfârșit singuri, au făcut inventarul. Fără plase de țânțari În jurul patului, fără lumânări cu citronella, nici un risc ca furouri scumpe să fie arse ritualic. Ea fu timidă, iar el Îndrăzneț, dar nu a existat nici o clipă de ezitare sau jenă. Cu ajutorul secret al unei mostre de Balanophora pe care Moff i-o dăduse lui Harry drept cadou de despărțire, noaptea lor de pasiune fu un mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îmi aduc aminte cursa de ladin Washington, capitala Americii. Călăream un cal foarte puternic. Pe vremea aia în America era președinte un irlandez, care avea și același nume cu mine, Kennedy. Deși am avut ocazia să-l cunosc, pentru că eram timid, în cele din urmă nu m-am dus. Două sute de jochei fuseseră invitați la Casa Albă, dar eu am stat singur în camera de hotel. În toamna acelui an președintele a fost asasinat. Ce trist! În 1979 m-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe seama aceasta: «O să zică lumea că nu-ți dau să mănânci.» Amândoi ne doream copii. Trei. Deoarece am fost singură la părinți, îmi doream mulți copii. Am fost extrem de încântată atunci când am aflat că sunt însărcinată. Pentru că sunt o persoană timidă nu-mi arătam bucuria... Drept să spun, am ales numele fetiței înainte să se nască. L-am auzit într-un vis. În acel vis alergau mai mulți copii, eu mă țineam după ei și strigam numele respectiv. Nu mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne faci un șnițel vienez din ea. Ne e foame și n-am mai mâncat de mult o "dansatoare", răspunse unul și ceilalți se prăpădiră de râs. Cei doi marinari, care se ținuseră de mână toată seara
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
comportamentul tovarășului Bălineanu. - Da, e adevărat, dar cred că ... - Deci, de acord. Altcineva ... Doamna Pârlog! - Eu zic să ... - Nu e nevoie să spui nimic, îți înțeleg dezaprobarea. Altcineva... Neașteptând să mai fie numiți, au început unul câte unul să ridice timid și rușinați mâinile. - După cum vedeți, toată lumea e de acord. Așa că ... - Mă scuzați ... - intervine timid doctorul Ionescu, eu nu am ridicat mâna și mai sunt și alți colegi care s-au abținut ... - Am observat! Și, mă rog, trebuie să înțeleg că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pârlog! - Eu zic să ... - Nu e nevoie să spui nimic, îți înțeleg dezaprobarea. Altcineva... Neașteptând să mai fie numiți, au început unul câte unul să ridice timid și rușinați mâinile. - După cum vedeți, toată lumea e de acord. Așa că ... - Mă scuzați ... - intervine timid doctorul Ionescu, eu nu am ridicat mâna și mai sunt și alți colegi care s-au abținut ... - Am observat! Și, mă rog, trebuie să înțeleg că ești de acord cu manifestări anarhice în colectivul nostru?! - Nu și nu ăsta e
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Am ajuns la începutul dimineții acasă. Portul Cavarnei era mai puțin pustiu de cum ne așteptasem, căci aci oamenii se scoală devreme. Pe ponton, domnul Jianu stă de vorbă cu madame Pitpalac. Cum ne-a văzut, domnul Jianu s-a retras timid la el, dar doamna ne-a venit în întîmpinare, ne-a întrebat, a avut păreri. A vrut să apară Arabellei drept o persoană cu distincție. Pe Arabella o cunoșteam de multă vreme înaintea tuturor, și uimirea mi-a fost mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se strică socotelile, așa cum crezuse un moment, și că totul, n-a fost decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a făcut toate poznele din lume. (Ioana arătând că-i cunoaște caracterul și sugerîndu-mi intimitatea lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cumva lumea să bănuiască ce se petrece între ei. Ca și cum lumea nu a văzut totul de la început. Ce diferențe între ei doi! Pe cât e madame Pitpalac de agitată, de bună de gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]