541,899 matches
-
trimite la raportul dintre "acum"-ul vieții omului și conștiința lui, iar acest raport trimite la rîndul lui la problema raportului dintre existența în genere și spritul uman, moment în care se ajunge la o cu totul altă problemă: există timp în afara existenței umane? Fiecare din aceste probleme este învăluită într-o aură de nuanțe din încrucișarea cărora va rezulta constelația tematică a cărții. Odată constelația configurată, lui Dragomir nu-i va rămîne decît să revină asupra uneia sau alteia dintre
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
va rezulta constelația tematică a cărții. Odată constelația configurată, lui Dragomir nu-i va rămîne decît să revină asupra uneia sau alteia dintre probleme, reluînd, nuanțînd și reiterînd idei cărora le conturase deja semnificația. De aici senzația că în Caietele timpului Dragomir reia mereu aceleași teme, revenind asupra unor distincții conceptuale pe care nu numai că le pomenise mai înainte, dar cărora în plus le dăduse o semnificație atît de precisă încît cititorul trăiește cu convingerea că o revenire asupra lor
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
nou, în virtutea unei gîndiri recurente în cursul căreia aceeași problemă e judecată succesiv din mai multe puncte de vedere. Această recurență a unei gîndiri care progresează prin tatonări, nuanțări și reluări periodice este o trăsătură izbitoare a paginilor din Caietele timpului. Ea nu este de găsit într-o formă atît de vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de ea, creînd o țesătură de teme
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de ea, creînd o țesătură de teme din convergența cărora va lua naștere conținutul propriu-zis al Caietelor timpului. Iată un exemplu pertinent de ceea ce înseamnă gîndire filozofică autentică.
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de generație. Din care nu lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă și uscată, prietenă de-a lui Enescu (făcea muzică în casa ei), își împarte biblioteca (,M-au costat o avere. N-aș vrea să le găsească. Imaginați-vă că le ard! Vă dați seama ce
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
plată. Datele statistice ale momentului păreau să indice o preferință puternică pentru formula leu greu - și nici nu mă gîndeam atunci că uzul va evolua în cu totul altă direcție, alegînd o soluție pe care nici nu o întrevedeam. Între timp, între oficialul lei noi și jurnalisticul lei grei, vorbitorii par să fi ales... ronii! Acronimul oficial și internațional (RON = Romanian New Leu, înlocuind pe ROL = Romanian Leu) a fost adoptat surprinzător de repede în uzul cotidian, primind chiar desinență de
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive: "cum adică? doar pentru 5 ronișori se prostituează unii?" (vwforum.ro); "să-i pună piedică în buget de alți ronuleți" (gnv.myforum.ro). Dovada supremă a normalității formei (dobîndită într-un timp atît de scurt, prin reacția spontană a vorbitorilor) e că o găsim deja în formularea unor probleme de aritmetică - "Din cei 650 RONI s-au cumpărat o mașinuță de 286 RONI și o păpușă de 155 RONI. Câți RONI mai
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar dintre oameni. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de care depindea odată corespondența dintre oameni - așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea ajunsese sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
comparativ anumite situații (Victor Vlad Delamarina este pus în relație cu George Coșbuc, Sorin Titel cu Nicolae Breban), sau chiar polemic. Scriind despre Eugen Todoran în contextul Cercului Literar de la Sibiu, autorul remarcă polemicile acestuia cu filosofii la modă ai timpului trecut, dar și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De aceea, arată autorul Geografiei literaturii române, azi, Todoran "va fi așezat în 1946
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
de "afacerist"? Ce încredere poți avea într-un om care te-a mințit în față și continuă să se zbată isteroid în public - așa cum s-a văzut și în emisiunea de pomină când s-a confruntat cu Mircea Dinescu? Între timp lucrurile s-au lămurit. La loc răcoros și plin de iarbă verde, la Sinaia, "conservatorii" au arătat că puțin le pasă de astfel de întrebări și că altele sunt preocupările lor. Panoramând sala, puteai, firește, detecta un aer de neliniște
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
sărbătorim și ziua în care a fost instalată crucea în Parlament sau ziua în care Casa Poporului a fost arborat, pentru prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi străbătut timpul imaculat, de la 1848 încoace. Or, nu e deloc așa. Ca și Ziua României, care a fost schimbată de mai multe ori în decursul scurtei noastre istorii ca stat recunoscut, drapelul a fost și el supus la tot felul de modificări
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
psihice, de la confruntarea în anii copilăriei cu moartea mamei și sorei sale, căzute amândouă pradă tuberculozei - Moarte în cameră (1893), Copil bolnav (1896) - la relații amoroase nefericite, încărcate de violență - Metabolism (1899), Sărutul (1892), Vampir (1893), Cenușă (1894) -. În același timp, Munch a știut să transceadă particularul propriilor experiențe lansându-se într-o profundă examinare a ceea ce el însuși a numit viața modernă a sufletului. Influențat de contactul cu teatrul lui Ibsen și Strindberg, cu filosofia lui Nietzsche, Munch abordează teme
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
subiectului. Nostalgia râsului limpede de altădată îl bântuia adesea pe Sîrbu. într-una din primele scrisori trimise lui Virgil Nemoianu, un apropiat al lui Doinaș, Gary informa: "Doinaș, la care am petrecut o seară "cerchistă" (în sensul că am râs timp de două ore, de toate și mai ales de toți - în primul rând de noi și de prietenii noștri), a terminat ultima corectură la Faust". Marea întorsătură s-a produs odată cu procesul politic, în care s-a apărat singur, magistral
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
sala a rîs la unison la Cluj, și am aflat că spectatorii bucureșteni au repetat figura cînd filmul s-a difuzat la British Council. Apropo de auto-referențialitate, tastînd aceste cuvinte constat că, deși l-am lăsat să se sedimenteze ceva timp, ultimul film al lui Terry Gilliam, Tideland, încă mă ține în ceață. Dorința de a scrie despre el datează chiar din vremea vizionării de la Cluj, dar ce anume nu e clar și tare mi-ar veni să mizez pe un
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
nu mai pare brusc atît de amuzant). Exact această senzație transpiră din filmul lui Gilliam. Avertisment: e greu să treci de ea din prima, pelicula merită clar cel puțin două vizionări. Eu una am avut parte de o săritură în timp, mai exact tocmai în copilărie, cînd ai mei se încăpățînau să îmi arate filme complicate de Fellini, iar eu mă încăpățînam în a crede că la un moment dat protagonistul se va trezi din toată halucinația asta descoperind că se
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
uscat. Încremenirea lui? O cartolină de Paște, de prin anii '30, cu lăcrămioare demi-veștejite, într-o sticluță ca de doctorie și, întredeschisă, o cutie cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot timpul din interioare și silit la o permanentă ascundere în interior. El, cel mai obosit dintre călătorii
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot timpul din interioare și silit la o permanentă ascundere în interior. El, cel mai obosit dintre călătorii fără bilet de întoarcere.
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
pentru mine. În limpezimea tăioasă a vîntului de iarnă. Într-o plimbare către sinele fiecăruia, într-o însoțire în care am învățat că eșecul nu e o rușine, că rîsul și plînsul mă locuiesc deopotrivă, că drumul este deschis atîta timp cît nu izgonesc curiozitatea. O iarnă la Viena, o primăvară la Torino sau pe aleile unui templu din Japonia, o vară într-un bazar african de la Avignon sau pe cărările lăsate de lună pe întinsul liniștit al mării, o toamnă
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
de publicare în reviste cotate ISI este absurdă. Atât Andrei Cornea, cât și fostul președinte al Academiei consideră că disciplinele umaniste nu pot fi cântărite cu aceleași unități de măsură ca științele exacte, ceea ce în principiu corespunde realității. In același timp însă în domeniul umanist există foarte multe publicații, fie ele cotate ISI, fie nu, care consacră autoritățile intelectuale ale fiecărei specialități în parte. Intrebarea la care trebuie să răspundem este următoarea: vrem ca România să redevină o țară cu adevărat
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
de multă vreme. Dacă avem idei și rigoare în dezvoltările intelectuale, dacă stăpânim cu adevărat textele autorilor pe care-i interpretăm, atunci vom găsi mijloacele prin care să depășim handicapul pe care-l avem mai ales în ceea ce privește literatura secundară. In timpul stăpânirii comuniste documentarea se făcea cu și mai mari dificultăți decât azi și cu toate acestea reușeam cu greu, dar reușeam, să ne ținem la curent cu punctele de vedere exprimate în publicațiile de specialitate din străinătate. Acum avem infinit
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
orice analiză, stările de suflet ale personajelor. Citite în succesiunea lor, scrisorile sunt revelatoare ale ființei umane care înregistrează cu maximă precizie stările de surescitare amoroasă, dar și îndoielile, temerile, obsesiile, frământările protagoniștilor. Tonul unei scrisori, aproape insesizabilele nuanțe stilistice, timpul scurs între primirea unei scrisori și redactarea răspunsului sunt primele care înregistrează eventuale modificări de nivel într-o relație amoroasă, ele pot oferi instantaneu răspunsuri la chestiuni despre care cei doi parteneri de dialog evită deocamdată să vorbească deschis. Modernitatea
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
la conturarea căreia au contribuit cultura, experiența de viață, stările de spirit date de întâmplările din jur. Petru este intelectualul puțin bizar, rupt de viața socială, care trăiește mai mult în amintire. Poartă în suflet Portugalia tinereții sale, pentru el timpul a înghețat în Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la care visa în urmă cu un sfert de veac. După ce se stabilește în Portugalia are șansa de a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de zero. Cu timpul, implicarea ei este tot mai mare, tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune stăpânire pe ea și, în final, Isabel este cea care ajunge să se plângă de încetineala de reacție a lui Petru. Andrei este cazul tipic
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
epistolă este o pauză de respirație, ocazia de a-și expune gândurile cele mai intime, iluzia că se află pe aceeași lungime de undă cu celălalt. Meditațiile sunt adânci, au miză existențială, ca aceste gînduri ale lui Petru despre trecerea timpului: "În tinerețe crezi că ai înainte un șir nesfârșit de zile, căruia nu-i vezi capătul; la anii falnici treizeci (am citat aproximativ dintr-un poet român), șoseaua anilor, lunilor și săptămânilor pare nesfîrșită; nici nu știu când am parcurs
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
intra în cea mai exclusivistă antologie de literatură erotică. Dacă ceva sună fals în acest roman, cred că este tocmai această frenezie erotică la limita sălbăticiei (rupe nasturi, sfîșie chiloți) a acestui intelectual de 56 de ani, care în majoritatea timpului trăiește în deplină abstinență și al cărui suflet pare atins iremediabil de o melancolică depresie. Mai mult decât atât, el nu ezită să-i povestească fostului său coleg de facultate, actualul profesor american Andrei Dumitrescu, în termeni mai mult decât
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]