3,189 matches
-
vizibile: Tablou În tempera reprezentând Coniston pictat de „cunoscuta artistă locală Pamela Anderson“ (nici o legătură, slavă Domnului) Cănuțe de porțelan de fiert ouă marca Royal Worcester (4 bucăți) O tigaie chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut, găsesc un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miel din intestine adevărate. Dumnezeule. Ascund repede dulceața mea de căpșuni În spatele unei fortărețe cu creneluri din pâine făcută cu lapte și praf de copt. —Salut, Kate! Ai Început să lucrezi cu jumătate de normă? tună Alexandra Law, dezvăluind un tort diplomat de dimensiunea clădirii Albert Hall. —Nu, mă tem că acolo unde lucrez eu nu se acceptă jumătate de normă. Sinceră să fiu, ei cred că norma Întreagă Înseamnă să tragi chiulul. Celelalte mame râd, mai puțin Claire Dalton, partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mama din poză. Știam că dacă o să aștept destul, o să se Întoarcă. Doar că se păstra pentru vremuri mai bune. Lângă poza aceasta, se află una cu ramă de argint cu Emily când a Împlinit doi ani. Tocmai a văzut tortul și are fața luminată de bucurie. Mama Îmi urmărește privirea. —Superbă, nu-i așa? Dau din cap fericită. Oricât de mult ar fi fost puse la Încercare relațiile de familie, un bebeluș le poate reînnoi. Când s-a născut Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. {EminescuOpIV 73} Crucea-mi pară gânditoare Parcă arz-a vieți-mi tort, Căci prin neguri mormântare Voiu să văd fața-mi de mort. Doar atunci când prin lumine M-oiu sui la Dumnezeu, Veți gândi și voi la mine Cum am fost în lume eu. {EminescuOpIV 74} COPII ERAM NOI AMÎNDOI... Copii eram
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea o sfințește Și inima-mi bătrână bătăile-și rărește. "Și sufletu-mi pîn-n-a-ntins îmflatele-i aripe Spre-a stelelor imperiu întins ca și un cort, Nainte până corpu-mi să cadă în risipe, Nainte de-a se rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port - Pe-a fiului meu umeri voiu pune pîn-trăiesc Imperiul gigantic, purpuru-mpărătesc. Dar viața are multe alunecușuri rele, Prea-mbie pe oricine cu chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atâta de frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește. O mare de lumină pe-o clipă îl orbește, El vede mii de facle lucind și mii de suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uita să curețe de omăt un loc circular cu diametrul de circa un metru, și să aducă un „străchinoi”, un fel de lighen din lut. Cioplea cu cuțitul un băț de o palmă, lega de acesta capătul unui fir de tort, trecea printre cercevelele ferestrei celălalt capăt al sforii și presăra pe locul bătătorit semințe de cânepă, grâu și făină. Fixa străchinoiul cu gura În jos, folosea bățul pentru al ridica și a obține o deschizătură prin care veneau vrăbiile, ciocârlanii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În fața unui necunoscut miracol și aștepta așa cum aștepta ca Ionel să „Încalțe pe motanul Sinan-Pașa În coji de nuci, jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea În tindă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ghițișor! Masa se mai rărise. Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior de nun, o sută . de lei și un servici de tort! Iar își arunca ochii împrejur. . - Ce mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sam? făcu Lurch îngrijorat. E acasă la Matthew. Știe deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis șampania cu un ditamai zgomotul dătător de satisfacție. — Sigur că vine. De ce crezi că s-a’nțolit așa, ca un tort de nuntă? — Vă foarte mulțumesc, zisei eu, cu îngâmfare, în timp ce umpleam cănile. Electricianul șef și ai lui s-au adunat și ei. Ați auzit-o pe ultima? zise Bez. Au întrebat-o pe MM dacă vrea să candideze pentru postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Profet? Domnul să-i facă parte de rugăciunea și de mântuirea Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul Trimisului lui Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană, un canion cu pereți abrupți, înalți cât o catedrală, înconjurând-o din ambele părți. Erau umezi și făcuți din straturi groase, de diferite culori, ca și cum s-ar fi aflat înăuntrul unui tort. — Stai! strigă unul dintre urmăritori. Se uită peste umăr și i se păru că îl vede pe cel de-al doilea bărbat, cel cu camera, scoțând o armă și îndreptând-o spre ea. Icni și se ghemui, dar acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman. Vladimir junior putea fi o singură persoană. Cu o ușurare ce o năpădea ca un val de extenuare, înțelegea ce îi spunea Uri. Că era în viață. Cumva reușise să supraviețuiască focurilor de armă de pe autostradă; cumva îndurase toate torturile la care probabil că îl supuseseră gorilele lui Miller. Și acum era „într-un moment vechi“. Zâmbi gândindu-se la asta. Știa că își va aminti, pentru că vorbiseră despre lucrul ăsta: cafeneaua care era Moment. Când deschise ușa, îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
neofit, l-a scuipat.22 Regăsim aici simbolismul morții prin înghițirea de către un monstru, simbolism atât de important în inițierile de pubertate. Să nu uităm că riturile de intrare într-o confrerie secretă corespund întru totul inițierilor de pubertate: recluziune, torturi și încercări inițiatice, moarte și înviere, impunere a unui nou nume, învățare a unei limbi secrete etc. Există și inițieri feminine. Nu trebuie să ne așteptăm să regăsim în riturile inițiatice și tainele rezervate femeilor același simbolism sau, mai bine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ce tot complotați acolo voi doi? a strigat cineva și am știut, în acea clipă, că toți credeau că m-am apucat să-i fac curte acelei femei venite singură la petrecerea prietenului meu. Întrebam dacă ați făcut și vreun tort, răspunse ea. — Și dacă ni-l mai dați, am completat-o, retrăgându-mă la locul meu. Fata cu ochelari s-a ridicat și s-a dus în bucătărie. Prietenul a venit lângă mine și m-a prins de umeri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a desprins ușor brațele copilului. Se sprijinise cu cotul de umărul meu. Am dat s-o prind și s-o mușc de țâțe. S-a tras, îndepărtându-mi brațul. — Venisem să-ți spun că te cheamă Veturia. Vor să aducă tortul. Nu pot să înceapă fără tine. Mi-a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala de lectură a Bibliotecii. S-a anunțat curânda întrerupere a luminii. Probabil nu voi mai vedea să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas, încă un pas, să așeze tortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas, încă un pas, să așeze tortul pe masă, Veturia să taie prima felie și, dintr-odată, totul să se lumineze în mine. Să revin din timpul acesta difuz, din cofetărie (auzi, nume de cofetărie, „Tineretului“, fostă „Progresul Roșu“!), de lângă Ana, din pâcla în care mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Roșu“!), de lângă Ana, din pâcla în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]