3,521 matches
-
ca tablouri votive și astfel, mute, dar docile, să mai fi atenuat puțin foamea ce mă rodea. În orice caz, îmi lipseau, în același timp, și una, și alta. Nevoia mea avea o dublă natură. Una din ele rămânea întotdeauna trează. Și cu toate astea, privind înapoi, nu mă văd expus în întregime dublului chin. La fel cum una putea fi rezolvată, datorită unei reprezentări plastice neclare, cu mâna dreaptă, iar apoi ca stângaci convalescent, pentru a o rezolva pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fel de foame - atingerea pielii pe piele, decorul de ruine al altor orașe a fost acela ale cărui plăcuțe cu nume de străzi mă induceau în eroare sau mă mânau peste dărâmături sub care se bănuia că-s îngropați oameni. Treaz ori visând: încă mai tropăi pe drumuri printre rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inamicului intim al acestuia, capitalul în permanență volatil - fie și pavoazând instituția financiară a papalității, Banco di Santo Spirito, ca templu al obscenității, cu personaje de portal -, această nevoie de luare în posesie prin imagine nu se lăsa ostoită, rămânea trează cât era ziua de lungă până departe, în vise, dar atunci când voiam să învăț artă ori ceea ce eu, în mărginirea mea, priveam drept artă era alimentată cu promisiuni; pentru început, în calea dorințelor mele s-au pus de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clinchetind din stație în stație până la Schadowplatz, unde coboram și luam tramvaiul în direcția Bilk și cimitirul Wersten. Niciodată nu stăteam jos. Înghesuite unele într-altele, stăteau în picioare persoane de ambe sexe, care nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
artist cu dublă profesie, ca soț, tată, proprietar de casă și plătitor de impozite, în plus premiat și om care hrănea o familie care nu înceta să crească, ajunsesem să cred că sunt atât de adânc înfipt în viață încât, treaz sau visând, îmi imaginam felurite căi de evadare, m-am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu Joseph, care între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc Eichkamp, mobile de șezut și o lampă cu picior care i-a purtat numele; sculptorul Schrieber, treaz ziua, și elevul său Karl Oppermann, care curând a început să mai câștige un ban la marea firmă Meierei Bolle ca specialist în publicitate și care mai târziu m-a ajutat să primesc o comandă: o aniversare a firmei - șaptezeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără blindajul facial. Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof, am bătut În retragere. Dar, În cușeta mea, surpriză mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
legea jocului s-a spus totul era spaima celor mai cărunți trișori din Deltă. Foarte curând, Montenegro (care n-a scăpat de ghină În cele două partide jucate) a recunoscut că, tocmai În virtutea simplității sale, truco nu putea să țină trează atenția unui habotnic al jocurilor de chemin de fer și bridge cu licitație. Fără să-i dea vreo atenție, Parodi i-a zis: — Uite cum stă treaba, ca să-ți plătesc lecția de truco pe care ai dat-o unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevoie să-l iubești. Poate că tomurile scrise de maestru nu-s de nici un ajutor În cercetarea polițistă; vă aduc un exemplar al cărții mele Itinerarul lui Carlos Anglada. În ea, bărbatul care-i derutează pe critici și Încă ține treaz interesul poliției ni se devoalează drept un impulsiv, aproape un copil. A deschis la Întâmplare volumul și l-a depus În mâinile lui Parodi. Acesta a văzut, Într-adevăr, o fotografie a lui Carlos Anglada, chel și energic, Îmbrăcat-marinar. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu cea mai mare loialitate: considerați că sunt În primejdie? Presupunând că vei continua să turui până la Judecata de Apoi, da, a răspuns Parodi. De n-ai s-o lași mai moale, or să te ia drept spaniol. Dă-te treaz și spune-mi tot ce știi despre moartea lui Ricardo Sangiácomo. — În vederea expunerii, vă stau la dispoziție cu toate resursele de care dispun, cu tot cornul abundenței mele verbale. Cât ai zice pește, vă voi schița În linii mari sinopsisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se cunoaște. Acolo, În călduroasa vară a anului 1935, foarfeca lui Atropos a scurtat truda obstinată și viața aproape monahală a poetului. Șase ani mai târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de a cerceta in situ rămășițele acestei opera magna. După anume șovăieli firești, casierul ziarului mi-a plătit cheltuielile călătoriei fluviale prin Uruguayul „cu chip de perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de a fi obiectul unei cărți poștale trimisă la domiciliul meu, prin care mă invita să fac parte din Antologia pe care o incuba la vremea aceea. Finul fler al unui atât de remarcabil mecena mi-a trezit interesul neîntrerupt treaz. Bașca, am vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă Întorc În goana mare pân cvartal. VI Azi-dimineață, chestii noi cu Cufărașu. Locațea, unde nu făcea escepție nici fosa dă lubrifere, iera luminată a giorno! Voia să știu m-a Împins pă scări În sus. Altă boambă! Cufărașu ierea treaz și mânuia ăl mai Înfumurat trabuc. Mi-a zis că avea vești bune și m-a sfidat frățește să le ghicesc. „A zis Locarno da?“, am șopocăit. „Încă nu, da dă cum le află, Îmi dă cale liberă. Dân cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică ajunul Zilei Inocenților, care, chiar dacă ține trează În memoriile catolicilor amintirea masacrării tuturor copiilor nevinovați, poruncită de Irod la Betleem, azi e, În principal, ziua păcălelilor inocente, un fel de 1 aprilie al lumii hispano-americane. A doua și a treia povestire sunt scrise la Quequén, celelalte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al șaselea volum a apărut poostum, În 1939. În cronica O seară cu Ramón Bonavena, personajul narator scrie aproape aceleași cuvinte: „Înainte de 1936, eu lucram la suplimentul literar al publicației Ultima oră. Directorul acesteia, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa de-o parte fenomenul literar, mi-a Încredințat...“ Borges, care obișnuia să reia În scrierile sale unele sintagme, propoziții sau chiar fraze, În forme aproape identice, ca indiciu că acestea aparțineau Marelui Text, Împrumută procedeul și fictivului Bustos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Unde trebuie să i-o-nfig? — În umăr, În timp ce doarme. Norman ridică seringa În lumină și stropi câteva picături În aer. — OK. Ar fi bine să vin cu tine, să-l țin dacă se Împotrivește. Nu, spuse Norman. Dacă e treaz și ne vede venind pe amândoi, va deveni suspicios. Amintește-ți că tu nu mai dormi În dormitoare, ci În laborator. — Și dacă devine violent? — Cred că pot să mă descurc. — Bine, Norman, cum spui tu. Luminile din coridorul Cilindrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar pare țintuit. Își cere iertare în lacrimi cuprins de remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toate se văd strîmb. E adevărat: fericirea și suferința sînt aceeași lumină privită altfel. Căldura raiului cu sărăcia duhului său ne amintește visul fericit ce-n veghe nu pare decît o prostie. Dar, nu e. E bulbul zemos al gîndului treaz și ne înalță pentru a ne îngenunchea.. Pentru că ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate - „E ora patru și totul e în regulă“. Stomacul îmi tresălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate - „E ora patru și totul e în regulă“. Stomacul îmi tresălta din cauza groazei. Nu-mi venea să cred că eram în casa părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în alta cu sticla și cu paharul în mână. Căutând un loc unde să mă simt în siguranță. Sperând să găsesc un loc unde imaginile alea îngrozitoare să nu-mi mai ruleze în cap. Dar gelozia și ura mă țineau trează. Mă tot împungeau, iar eu nu mă puteam liniști. Nu-mi găseam pacea. Disperată, m-am gândit că poate dacă încerc un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Doamne, fă să nu fie Helen. Te implor, fă să nu-și fi dat seama unde am fost și ce pun la cale! Eram sigură că recentele mele activități erau perfect lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau ceva în genul ăsta. Știți ce vreau să zic: să danseze prin grădină înfășurată în cearșafuri îmbibate în sânge, murmurând incantații către lună, smulgând cu dinții capete de lilieci vii și alte chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cred că asta mi-a provocat un șoc, ideea că sunt inutilă. Cum, adică, să nu-mi văd fetița ?! Mergeam și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
la mititica. A fost reclamat pentru folosirea excesivă a forței, dar a scăpat cu bine de toate plîngerile. Dick Stens făcuse din el un detectiv pe cinste. Acum juca rolul de dădacă pentru magistrul lui: Îl menținea măcar pe jumătate treaz cînd erau În tură și Îl potolea cînd i se scula să tragă cu pistolul doar așa, de distracție. El Învățase să se stăpînească. Stens era acum doar viciu din cap pînă-n picioare: bea prin baruri fără să plătească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]