3,617 matches
-
fără să avem un cadavru. Oi fi tu deștept, dar nu cunoști legea. — Ei bine, oameni buni, trebuie să recunosc că n-aveți cine știe ce slujbă grea. Vreți să-mi spuneți că puteți să ieșiți pe stradă și să agățați un trecător absolut nevinovat, după care să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei atmosfere; cunosc senzația de leșin care îl încerca pe Blecher în locuri virane; am avut tot complexul de manifestări kafkiene: recunoașteri false, jamais-vu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privit acest spectacol de deasupra acoperișurilor. Curând, globul de chihlimbar rămase luminat doar pe jumătate, iar apoi umbra se întinse, lăsând să mai scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața Galați treceau taxiuri și autobuze, circulau trecători, dar nimeni nu ni se alătura ca să privească luna, care începu curând să crească din nou până ce, în vreun sfert de oră, redeveni globul perfect dinainte. Mai târziu, totul ni s-a părut un vis al amândurora, inexplicabil. Duminicile, Gina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei, pândind fiecare autobuz care, roșu și greoi ca un cărăbuș, înaintează printre nămeți, murdar până la geamuri de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și tine, se plimba, cu coada între picioare, o potaie. Blana gălbuie era presărată cu zăpadă, iar firele de pe picioarele din spate se prinseseră în țurțuri unele de altele. Avea botul negru și se uita țintă în ochii câte unui trecător. Se învîrtea de colo-colo, dar numai către mijlocul străzii. Părea înțepenit de frig. Și brusc, o mașină a apărut din aerul întunecat și l-a izbit din plin, făcând un zgomot ca de tobă lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
începuserăm să fim îngrijorate; fără formația completă jocul nostru nu avea nici un sens. Până la urmă ne-am hotărât să mergem toate la ea. Am ieșit în stradă și, pentru prima oară de când jucam Reginele, ni s-a întîmplat să întîlnim trecători sau oameni ieșiți pe la porți, căci era aproape ora unsprezece. Se holbau după noi și chiar, mahalagioaicele, ne făceau în toate felurile, căci eram ca niște paparude. Băieții de vârsta noastră și chiar țângăii de câțiva anișori, murdari ca naiba
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai prost decât anul trecut. Ce mă face să afirm asta: în vreme ce în 2006 transmisiile în direct erau concentrate pe cărți (e drept, ale unei singure edituri), acum Realitatea și-a organizat propriile dezbateri (cea cu Nobelul, urmărită de doi-trei trecători pe la standul televiziunii și-n rest de acasă din fotoliu), a lansat propriile cărți (colecția „Cotidianul“), „deturnând“ atenția de la expozanți. Totuși - bilele albe În primul rând, nu-i pot înțelege pe aceia care regretă locația de la Teatrul Național. Ne amintim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul lor, fiecare se detașa din șir și trecea pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu oamenii, această radioasă dorință de a îmbrățișa lumea întreagă, cum se spune, scoase imediat la iveală și dorința de a distruge această lume, în caz că i-ar veni cuiva ideea, fie și indirect, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
miște convulsiv; picioarele pășeau nebune, parcă sub șoc electric, iar iritarea mea surdă creștea demențial când se întâmpla să-mi apară în față vreun trecător; mi-era frică s-o iau la stânga sau la dreapta ca să nu-l răstorn pe trecător sau să nu cad eu însumi, dar nici nu eram în stare să-mi stăpânesc pașii și să merg mai încet. Iată-l pe Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze în linie dreaptă și că ar fi obligat să facă mereu alte ocoluri în căutarea celor mai bune trecători între stânci și dune, riscând în orice moment să greșească drumul și văzându-și limitată speranța de a se salva doar cu ajutorul micii busole. „Mereu spre nord-est“... spusese călăul său, dar Maurizio Belli știa din experiență că în imensitatea Saharei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
groasă, ce avea rolul de a asigura cât de cât siguranța celor din jur, iar în cealaltă ținea un băț cu care bătea în ritmul strigăturii într-o tingire de tablă neagră așezată direct pe trotuar, tingire în care unii trecători mai aruncau câte un bănuț: Joacă bine pui de urs Din pădure te-am adus, Te-am luat în pielea goală Și ți-am dat carne din oală, hopa! Pun-te jos ca mirele Dă din fund ca câinele, Pun
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ar șopti ceva important la ureche, îi povestește cum trebuie să se poarte, până la ce fereastră să urce sau după ce colț de stradă să aștepte. Sunt atât de prieteni, încât, atunci când se pornește ploaia, Pascal își adăpostește balonul sub umbrelele trecătorilor, mergând alături de ei o bucată de drum. Și, dacă mă credeți sau nu, balonul roșu își întoarce la un moment dat capul după o baloneasă albastră și ovală, ținută în mână de o fetiță. Nici o poveste de dragoste însă, om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
loc între 17 și 31 august, cu spectacole pe stradă, în cort, la teatru și chiar și în Biserica Azilului. Ca la orice festival, la reprezentațiile în aer liber publicul a fost format în mare parte din spectatori de ocazie, trecători aflați întâmplător în zonă. Sibienii și turiștii au cam rămas cu gura căscată văzând dansurile contemporane, deloc asemănătoare cu ideile pe care lumea le are în general despre dans; reprezentații stradale mizau adesea mai mult pe nemișcare, pe postură, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cumpărături și Aeroportul Internațional Macau (3,1 Km). În una dintre piețe, în zilele de weekend, au loc mici 220 spectacole de muzică și dansuri susținute de copii sau tineri amatori să se afirme, apreciați și aplaudați de spectatori sau trecători. Taipa este o insulă aglomerată, cu magazine și case interesante, viu colorate și cu birouri portugheze pe străduțe și alei înguste. Satul Taipa este foarte aglomerat. Posedă o serie de clădiri coloniale în culori pastelate, case chinezești cu mini-restaurante în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de m, considerat cel mai spectaculos loc de către amatorii de senzații tari; VerzascaDam, un baraj de 220 de m, situat în localitatea elvețiană Ticino; Podul Bloukrans de peste răul Bloukrans, din Africa de Sud (216 229 m); Podul Europa (192 m) din nordul trecătorii Brenner, din Austria (180 de m); Podul Niouc de peste râul Navizence, Elveția (190 m), din regiunea Val d’Anniviers. X Skywalk-un tur de mers pe jos în jurul marginii exterioare, doar legat cu un cablu Podul The Las Resort suspendat din
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
rătăciți de azi au „faitoane” cu roți de cauciuc, trase de cai, dacă mai au, dar ei ajung foarte rar pe-aici. Dintr-o nostalgie nemărturisită, Ionică a lăcuit roțile cu obade largi și le-a ridicat pe ziduri. Pentru ca trecătorii să nu uite de unde am pornit: am fost o națiune de răzeși sau de moșneni. Cu care și boi. Ultimii daci liberi, după ce majoritatea au ajuns niște clăcași. Și nu mai contează că munceau pe moșia boierului grec sau că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuși de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
educării voinței. În anul acesta întîi de facultate citise puțină literatură și foarte multe cărți de medicină. Mai mult decât risipirea, prefera profunditatea într-un lucru hotărât. Acum, însă, sufletul îi era sonor. Declamația lui Weissmann, care oprea în loc pe trecători, îi plăcea și se decise în gând să citească acasă pe Samain. - Ai iubit vreodată? întrebă brusc studentul, după ce-laruncase inutil prin poezia rusească, prin Nekrasov și Balmont. - Cred că da! răspunse după puțină ezitare Felix. Weissmann îl privi incredul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la un picior al lui Brandes. Eu îți vorbesc de Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic român, care a scris despre G. Coșbuc un articol excepțional, Poetul țărănimii. Trebuie neapărat să-l citești. Weissmann vorbea cu atâta pasiune și convingere, că trecătorii întorceau capul. Felix nu-i împărtășea nici o idee, dar era încîntat de frenezia lui ideologică, așa de absentă la alții. - Am să mai stau un an, doi în România, unde nu pot săgîndesc liber, până îmi mărit surorile și plasez
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că era văzut rătăcind pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari, se instalaseră cuiburi de mitralieră, în jurul cărora 2-3 soldați români, cu un ofițer sau subofițer, le supravegheau și scrutau străzile. Pe străzi se aflau puțini trecători. Pe unele figuri tristețe, pe altele bucurie ascunsă. Ajungem la gară. Aici, lume multă și cunoștințe la fiecare pas. Cumpărăm bilete și ne urcăm în tren, la locurile noastre. Călătorii au figurile îngrijorate, fiecare cu gândurile lui. După vreo jumătate
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]