7,094 matches
-
fost și profesor universitar. Și Păstă... Păsti... - Păstorel. - Așa, așa ! Dija mata îl cunoști. Pe ăsta l-am tuns eu de multe ori. Da’ mare bețiv, uiu !... Să am eu atâția lei în buzunar de câte ori l-am văzut jos pe trotuar ! Da’ ce crezi, scriitori n-am avut ? Mulți. I-un popor cu-așa niște talente că stai să faci cruce când le vezi. Și nu numai, ca să zic așa, numai scriitori. Este unu Haimovici. Un nimic, un zero, butnarul de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de la raion. Se prezenta la comitet și, întrebând pe ofițerul de serviciu dacă este vreo treabă pentru dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și-i puse pe trotuar, iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți copii, care se cunoșteau cît de cît, ori nu se cunoșteau de loc, mai mult sau mai puțin În largul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le luase doamna și se duse să-l caute pe hamalul care În urmă cu cîteva clipe trecuse pe acolo cu căruciorul, chemați-l vă rog! Julius căscă atît de tare, Încît era gata-gata să cadă pe spate acolo, pe trotuar și, de Îndată ce-și recapătă echilibrul, Întrebă cu care avion plecau, deși nu se vedea nici unul. „Taci odată!“, strigă Susan, dar imediat se aplecă să-l sărute și să-l Îmbrățișeze, scăldîndu-i fața cu lacrimile ei. Se apropie atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
marginea drumului, În fața casei, Îi priveau cum trec; cîțiva copii traversau În fugă strada și Întorceau capul să se uite cu ochii lor iscoditori, zdrențăroși, respingători. O stradă Întortocheată, alta mai dreaptă acum și mai largă și oamenii strînși pe trotuare de o parte și de alta și noi Înaintăm. Polițistul le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți lăsa mașina aici, Carlos“, Îi spune Juan Lucas, trecîndu-și mîna prin păr. Se uită pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nu se opri pînă nu se văzu În stradă. Spuse ca nu se mai Întorcea acolo. Ca să se Înapoieze acasă au luat-o pe strada care se deschidea chiar lîngă școală, pe partea dreaptă, o stradă În pantă, cu trotuarele În scări. Urcau mergînd prin mijlocul străzii, tăcuți și Îngîndurați, cînd deodată Julius văzu ceva care-i atrase imediat atenția. „SÎnt cerșetorii, Îi spuse Vilma; nu te apropia“, dar era prea tîrziu: Julius o și luase la fugă și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea, băiete!“ Îl făcură să se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ăsta trebuie să fie băiatul proprietarului. Ia să-l luăm cu binișorul, că poate obținem un spor“ și adăugă: „Berea asta nu-i deajuns“. Lui Julius Îi fu dat să mai audă și alte asemenea cuvinte, care ajungeau pînă pe trotuar, unde se oprise el și pe urmă văzu că din cînd În cînd se uitau la el și zîmbeau ca și cum ar fi glumit, la urma urmei ce putea face mucosul ăsta cu cașul la gură ca să le plătească lor ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt alături de ea și o Îmbrățișează oferindu-se s-o ajute, oferindu-se să cheme un taxi și să-i ducă bagajele pînă În stradă și-l cheamă pe Julius ca să-și ia și el acum rămas-bun de la Nilda. Pe trotuar, În fața palatului, așteptau taxiul sub soarele arzător și Nilda nu mai plîngea acum, dar o apucase sughițul. Julius lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că avea un iubit pe care ea-l bătea zdravăn și că la locul ei, În bucătărie, nu era atît de balcîză, nici nu avea picioarele așa strîmbe și nici nu era așa pocită ca acum, cînd stătea gîrbovită pe trotuar, așteptînd taxiul, pregătindu-și ultimele cuvinte pe care avea să le spună cînd va deschide portiera mașinii, fiindcă se va simți plină de importanță cînd se va urca Într-un taxi și va aduce vorba, cum numai ea știe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa? cu atîtea clădiri uriașe, Înalte pînă la cer, de unde oamenii se azvîrleau sinucigîndu-se, galbene, murdare, unele mai Înalte, altele mai joase, unele mai moderne, altele mai vechi, case bătrînești și pe urmă asfaltul autostrăzii Abancay, largă de tot, asfaltul trotuarelor, peste tot numai asfalt și nicăieri bănci, și ea simțea nevoia să stea jos, un minister atît de mare și nici o bancă și picioarele o dureau Îngrozitor, la ruda mea e pămînt pe jos, pămînt atît de umed că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cano. Traversă strada În dreptul școlii și trebui să se grăbească fiindcă o camionetă Mercedes de lux pornea furioasă și era gata-gata să-l șteargă cu aripa și s-ar fi prăpădit cu toții de rîs. Își luă avînt și sări pe trotuar și trebui să-și ia din nou avînt pentru că avea În față o băltoacă, așa Încît pînă la urmă făcu un soi de triplu salt și se trezi pe un teren viran, cu picioarele acoperite de un strat de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă o bucată bună de drum și ajung la o casă veche, foarte veche, de lemn și cu pereți de chirpici... Julius se trezi văzînd căsoaiele vechi din Miraflores cu ziduri Înalte și gălbejite, cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de zâmbet prinde să i se creioneze pe buze: lângă unul din trotuare, un ARO pe care scrie cu litere mari “ȘANTIERUL NAȚIONAL AL TINERETULUI”. Omul nostru se-ndreaptă într-acolo. “Iertați-mă, vă rog, cum se poate ajunge la șantier?” “Eventual cu această mașină, dacă nu vă displace compania și, mai ales
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise în toată perioada rezidențiatului ca neurolog. Renunțase la medicină în urmă cu câțiva ani, în favoarea cercetării și a scrisului, poate și ca să se protejeze. În ultimele optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că i-a plăcut de dumneavoastră. Se uita drept înainte în timp ce vorbea. Își dorise mai mult. Nici măcar nu terminase evaluarea și o dezamăgise deja. —Fratele tău are o personalitate vivace. Îmi place foarte mult de el. Ea se opri pe trotuar. Fața ei deveni aspră. Cum adică „vivace“? Doar n-o să rămână așa, nu? Puteți să-l ajutați, nu-i așa? Cum ar fi chestiile pe care le încercați în cărțile dumneavoastră... Adevărata muncă nu se făcea niciodată cu bolnavii. —Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dormim pe furiș, mâncăm pe-apucate. Stăm ceasuri la cozi, pentru-o sticlă cu lapte de cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei, ne ferim unii de alții, schimbăm trotuarul, întoarcem capul, chiar și brazii, înalții nu-s siguri că nu-i taie satrapul. Atmosferă apăsătoare de mal surpat, de plumb, lumea se calcă-n picioare la făină de grâu sau porumb. După aceste vremi necurate se vor întreba oare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe străzile unui orășel - familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]