8,428 matches
-
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
aceasta de privire... Mângâie-mă cu o nouă viziune pe crestătura sufletului! Zvâcnesc încă înăbușiți irișii amintirii... Șșșșt! Îmi iau rămas bun de la acest anotimp într-o oglindire. Las în urmă ținutul iernatic, încețoșat de capriciul vântului. Șșșt!Să nu tulburăm cursul firesc al naturii! Hai! Treci!Ți-ai împlinit rostul, iarnă! E vremea să schimb și eu vestimentația inimii. (1-2 martie 2017) Referință Bibliografică: Rămas bun / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017
RĂMAS BUN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377600_a_378929]
-
pe strada liniștită , Încet, la braț cu tine am pornit. Îmi vorbeai de lună și de stele, De dragostea ce-n suflet ți-a-nflorit. Ai pătruns în gândurile mele, Și inima încet mi-ai cucerit. Adesea tu mi-ai tulburat somnul Cu vise dragi de dragoste și dor. Ai fost alături de mine omul, Ce mi-a sădit credința în amor. Eu nu mai cred acum în vise, Căci astăzi și visele s-au schimbat. Doar la gura sobei sunt admise
TRECUT-AU ANII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377639_a_378968]
-
-te ! Nu te lăsa furat de gânduri negre ! O minune nu se petrece în fiecare zi. Orașul plin de mortăciuni, un fel de zombi pe două picioare, m-a determinat să mă închid în casă. Dar liniștea mi-a fost tulburată - împotriva voinței mele, firește - de o lungă și puternică bătaie în ușă. Am deschis și am apucat să văd cum un bărbat între două vârste îmi întinde un pliant scris cu litere roșii. M-a surprins în modul cel mai
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
ajute îndemnându-mă să reacționez. De când am decis să plec și am început pregătirile de drum, coșmarul acela a încetat deodată și nu-mi mai chinuia somnul. Erau aproape două săptămâni, de când nu mai revenise acel vis, ce m-a tulburat mai mult de doi ani. Acest lucru îmi dădea încrederea că Dumnezeu îmi ascultase rugăciunile și mă izbăvea de coșmar. Îmi era alături și eu credeam orbește că mă va ajuta în continuare.Nu mă îndoiam. De asta nu simțeam
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
picioarele în undele-i reci. Cu coada ochiului le urmăream jocul continuu ferindu-mă să nu le reușească vreuna din tentative și să trebuiască să stau toată ziua cu picioarele ude-n ghete.Pe plajă, la acea oră matinală îmi tulburau gândurile doar câte un iubitor de joching singuratic, însoțit de câinele său în cursa-i matinală. Pe plajă am văzut ici colo și câteva bărci, lăsate în apropiere de țărm de proprietarii lor și la un moment dat m-am
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
pământului sau din plantele ce creșteau peste tot. Și apele, ca să nu fie goale, le-a umplut cu mulți pești și alte forme de viață. La urmă de tot a mai creat ploaia, vântul și alte fenomene ale naturii, care tulburau uneori viața. Dar, deși era minunat, nu a fost mulțumit de tot ce crease. Simțea că mai lipsesc multe, chiar dacă planeta era plină de viață și foarte frumoasă. Din tot ce crease El până acum, singurele creații care existaseră de la
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
după 1990, au făcut mai multe greșeli, în mod special, în Orientul Mijlociu. De pildă, atât intervenția americanilor în Irak, în anul 2002, cât și retragerea acestora din zona de conflict, care nu au limpezit lucrurile, ci mai mult le-au tulburat, ar fi dus la escaladarea atentatelor teroriste. În altă ordine de idei, sunt politologi europeni care susțin teoria conform căreia ar exista un “pact secret” al autorităților americane cu mișcările islamice cu scopul de a-i slabi pe europeni. Pe
JOACA DE-A DUMNEZEU! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378425_a_379754]
-
Dumnezeu, ca Cel etern și fără de soroc să moară cu tâlharii la un loc. S-a dus și în pustie s-a rugat să-i fie chinul morții-ndepărtat, căci nu durerea trupului era cea care al Său duh îl tulbura. Nu concepea ca om ca Cel etern să intre pentru-o clipă în infern, ca Cel făr’ de sfârșit și început să dea prin moartea Sa vieții tribut .Dar Dumnezeu în trupu-i a învins și-o dulce bucurie L-a
CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378483_a_379812]
-
apariție fantastică și rămase extaziat de admirație, fermecat de minunații ochi de smarald, însă după ce reuși să se smulgă de sub vrajă, mintea începu să i se limpezească și își aminti că ochii aceia sunt aceiași care de multă vreme îi tulburau somnul și-i răpiseră liniștea sufletească, făcându-l să se topească pe picioare de dorul lor. Atunci inima începu să-i bară cu putere și treptat simți că își recapătă vocea. Gândea în sinea sa, că destinul s-a îndurat
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
fi prezentă la acea importantă ceremonie religioasă. În timpul acesta, de partea opusă a muntelui prințul Tolui străbătea Valea Întunericului apropiindu-se tot mai mult de Muntele de Foc unde urma să-și întâlnească aleasa. Shokuktany poruncise gărzilor să nu-i tulbure cu prezența lor plimbarea-i matinală, consimțind doar doicii sale și a două creaturi cu chip de fiare să o urmeze. Avea în minte un secret doar al ei pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
sunt pe dată-nvinse De soarta ce îmbie Pe căi demult apuse Și parc-ar vrea, în vrie, Să îmi oprească zborul, Să nu-mi ating zenitul, Să nu îmi simt menirea. Din adâncimi, pământul Îmi roade rădăcina Și-mi tulbură avântul De-agită rău și marea. De visurile mele, E-nvolburată marea... Pe ale sale valuri, Eu îmi găsesc cărarea Și un pescăruș ghiduș Îmi fură-n zbor visarea. Urfet Șachir Mangalia, 03.01.2016, h 18.50 Referință Bibliografică
DE VISURILE MELE, E-NVOLBURATĂ MAREA... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378560_a_379889]
-
mântuit. Din mijlocul pădurii, rostogolită în iarbă lângă sabia destinului, auzea clopotul, graiul cerului, asculta voia Domnului, știind că are o bătalie de luptat și un război de câștigat. În fruntea oștilor a câștigat libertatea. Dar cu ce preț?Întrebările tulburau urmele lăncii. Asta e glorie? Cine ești tu, țărăncuță analfabetă, de crezi ca poți face diferența dintre bine și rău? Dăruindu-se complet, luptând pentru cauza tuturor, pe altarul sacrificiului, a ars pe rug câștigând nemurirea, ea, darul pentru cei
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de sine stătători și atât de liberi, încât ei într-adevăr puteau să-și ducă așa, cu toată dragostea, nevoința lor. Însă, la ora aceasta, trebuie să lupți, și cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
pe cei tineri să discute în voie. - Și acum să văd ce noutăți aveți voi, frumoaselor! - Noutatea cea mare este că Nicolae a introdus divorț și săptămâna viitoare trebuie să fiu prezentă la prima înfățișare. Nu am vrut să te tulbur, erai în examene, așa că te rog nu fă mutra asta supărată. În plus, astă seară trebuie să mă întâlnesc cu Rodica, am stabilit cu ea ora 19, așa că ești binevenit să mă însoțești, la fel și Valentina, care nu vrea
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
pe voi lângă mine, îmi dă forța necesară. Încerca să se încurajeze, dar sufletul ei era praf. Îi simțea nespus lipsa lui Gabi, care era plecat, își susținea examenul pentru a obține statutul de medic primar specialist, nu-l putea tulbura și pe el tocmai acum, așa că își fixă o întâlnire cu Rodica, aceasta avea program încărcat și mereu pe drumuri, dar pentru Laura își făcu timp anume. Începuse iarăși să aibă insomnii, amintirile urâte o căutau fără voia ei. Plângea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
viselor solare. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă l-aș întâlni azi pe Nietzsche, nu m-aș lăsa acostată de nici o idee filosofică, ci aș plânge și i-aș mărturisi, cât de amară e cafeaua chiar și atunci când picajul te tulbură pentru totdeauna. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă aș refuza într-o zi să mor, aș face-o numai pentru că nu mi-am definit moartea după culoarea ce mă menține- alb sau negru... Fără nici o urmă de naufragiu, aș ezita
ÎNCREDEREA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378954_a_380283]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NECUNOSCUTULE, DE CE? Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului NECUNOSCUTULE, DE CE? Necunoscutule, din care zare-ai apărut Să-mi tulburi gându-n noapte și tăcerea? De ce în poarta-mi te-ai oprit și ai bătut, Cu împrumut cărându-mi mângâierea? De ce, necunoscutule, alesu-m-ai pe mine Din câte suflete sunt pe întreg pământ? De ce făr' să te știu crezut
NECUNOSCUTULE, DE CE? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378953_a_380282]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DIN NORI Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului DIN NORI Aș vrea să prind cu mâna mea un nor, Să-l tulbur, să-l frământ, să-l dichisesc, Să-l fac o floare, s-o sărut ușor Cu roua sufletului, să ți-o dăruiesc. Aș vrea să prind cu mâna mea un nor, În dinți de curcubeu să-l dărăcesc În jurul inimii
DIN NORI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379007_a_380336]
-
nerăbdare. Se rupe ziua-n geamuri, ce stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere, Se risipește-n albul din necuprinsă zare. Astfel nimic n-atinge gând ce-și înalță vrere, Nu-i tulbură mirarea din luminânde sfere, Doar clipa efemeră se stinge-n nepăsare, Când ruginia dâră dispare în uitare. https://www.youtube.com/watch?v=UG8bDdKC6Wg Referință Bibliografică: Rondelul liniștirii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
îi urmărește viața scriitoarei într-o viziune abstractă, aproape de cubism liric. La fel ca în pânzele lui Picasso, varietatea și redarea tridimensională a stărilor lirice, a poveștii sale lirice, se desfășoară relevând mai mult realitatea interioară a poetei. “știu vă tulbur nopțile cu strigătul meu uneori fur drumuri străine le urc pe umeri niciunul nu are parfumul lui simt liniștea ca o săgeată într-o lojă de circ”- dar parcă nu era el Astfel, metafora Ginei Zaharia transformă stilistica versului într-
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM Domnul Smithson Trezit la miezul nopții, domnul Smithson Își căută ciorapii, mâna sa dădu peste altă
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
era gata. ********************************* Un corăbier în larguri de tristeți Scoase pistolul și-mpușcă o muscă, Era regina muștelor de aur, Ieși Columb din bietul său cavou și-l înjură pe corăbier ca pe-un tâlhar, cum îndrăznești, măi, Jerry, să mă tulburi, că Ieremia dă cu oiștea-n gard, nu mă mai mir, dar tu, un amărât de corăbier, ce naiba faci în insulele mele? Eu sunt Ulise, spuse Jerry, mai timid, iar tată-meu e Joyce, vecinul Dumneavoastră, Ulise, ne-Ulise, du
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi, unde vor ajunge, să găsească mult-dorita pace, să nu fie tulburați de persecuții, de urmărirea iscoadelor iezuite, și desele revolte împotriva asupritorilor. Sperau într-o altă lume, multă credință, sentimente noi. Despărțirea de rude și de cunoscuți era, de asemenea, foarte patetică, lacrimi multe se revărsându-se de ambele părți. Dar
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
n-o aprinde, vântul bate la o poartă amorțită, ce scârțâie-n gânduri suferinde. Parcă timpul, însuși s-a oprit, căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința-mi pătată, prin suspine ce se pierd în ecouri, să vă rog, iertați-mă ultima dată ! ::::::::::::::::::::::::::::::::: În satul
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]