KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

o cenușăreasă în palatul unui prinț și zâmbește tot timpul, el o trimite la baie și ea stă acolo ore întregi, între timp noi sporovăim, bem bere, fata iese apoi din baie înfășurată în uriașul lui halat alb, cu părul ud pe care nu și-l poate descâlci, miroase a săpun și a șampon, Thomas scoate dintr-un dulap de lemn obiecte de îmbrăcăminte feminină, ea își alege întotdeauna toaleta, apoi trecem toți trei în atelier și Thomas o fotografiază cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îmi pune mâna pe frunte să se convingă că n-am fierbințeală și eu mă roșesc tot, în vis firește, Arzi! Nu! șoptesc încă tulburat de apropierea femeii care mi-ar putea fi mamă, să nu-ți aduc o batistă udă pe frunte? Nu! mi-e bine, spun eu cu privirea în dantela cămășii ei de noapte, Sigur? și străduindu-mă să zâmbesc încerc s-o conving că, Bine! Atunci, hai dormi! îmi ia caietul lui Theo de pe piept, nu visez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
trage pe ea fusta largă, apoi tricoul, I inimă roșie mare you, scris în față, sunt cu totul în mâinile ei, un scaun, prosop pe umerii mei goi, m-a făcut să-mi dau jos tricoul fratelui ei, părul meu ud, destul de lung, netuns de, și foarfeca în mâna ei și degetele trecându-mi prin, pe prosopul de pe umerii mei cad ultimele fire ale rezistenței mele, lasă-ți inima să vorbească! intru definitiv în posesia moștenirii părintelui Ioan, ea vorbește în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
se mira în pragul ușii înaintea celui ce săvârșea o asemenea nebunie, călătorind de la un capăt la altul al Europei pentru, stop motor! scot desenele din mapă, înfuriat brusc de această nouă proliferare a imaginației mele, le las pe banca udă fără nici o urmă de regret și mă îndepărtez, 27 februarie, îngrijorat de starea mea neagră, Marius încearcă să mă readucă la viață, aș fi plecat deja din Paris, dar, ca și cum cineva mi-ar fi extirpat întreg sistemul locomotor, mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
este! cred că am dreptul să știu acum cine este Anne, oui! ascult, căznindu-mă să înțeleg povestea acestei necunoscute Anne care m-a văzut în cel mai teribil moment al vieții mele, abandonându-mi fără remușcare pe o bancă udă din Paris propriile mele desene, un tată român, cu studii la Paris, îndrăgostit de guvernanta franțuzoaică a fraților săi mai mici, n-am înțeles prea bine urmarea, s-au regăsit în Franța după război sau încă din țară, au avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
o neînțeleasă tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a felinarelor toate mașinile apar negre, ca pisicile, numărul? Fiat? cer și alte detalii, deși sunt convins că nu vom găsi nici o mașină în noaptea asta și ne vom întoarce amândoi în atelierul, Citroen?! nu i-am reținut numărul preocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cana se răstoarnă plină pe pieptul copilului, tatăl are o pornire imediată de a se răsti la el, dar amintindu-și probabil de locul unde se află își reprimă cu greutate, mama trage copilul spre ea să-i schimbe tricoul ud, nedumerirea din ochii lui, scăpase prea ieftin, fetița cu o uriașă felie de pâine în mână, femeia, ce încerc să văd? femeia curăță o ceapă pe care, scena domestică din fața mea îmi dă pentru întâia oară revelația cumplită a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

șocul a lovit-o cu o forță neașteptată. Cum de era posibil ca viața ei să se fi schimbat atât de mult în rău? Ar trebui să se plimbe pe Fifth Avenue în momentul ăsta și nu în sătucul ăla ud. Ghidul preciza că nu durează decât o jumătate de zi să te plimbi prin Dublin pentru a vedea cele mai importante puncte turistice - de parcă ăsta era un lucru bun! Cert era că două ore erau de ajuns pentru a verifica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu câinele să le facă o poză pe nisipul pustiu și curat. Toți patru zâmbeau în timp ce vântul le răvășea părul blond, iar Clodagh trăgea de o parte a fustei pentru a nu lăsa vântul să i-o lipească de picioarele ude. 8tc "8" Luni, Lisa a ajuns la serviciu la ora opt dimineața. Fiecare începe așa cum vrea să continue. Dar, spre dezgustul ei, clădirea era închisă. A stat o vreme în aerul umed și, până la urmă, a plecat să bea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ar fi mai mult pe placul lor. Vedem noi, o corectă Ted. Oamenii subestimează inteligența copiilor. Să apăs din nou pe sonerie? A durat ceva timp până li s-a deschis ușa. Dylan avea mâinile pline de săpun și tricoul ud, lipit de piept. —Cum merge? Părea neatent. Apoi Ashling și Ted au observat urletele și bocăniturile care se făceau auzite de la etaj. Îi făceam baie lui Craig, explică Dylan. Nu pare prea fericit. — Ce e mai rău urmează. Încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe care i l-a pus în mână. Aș vrea să fiu genul de bărbat care poartă cu el o batistă mare și albă pentru astfel de ocazii, spuse el încet. —E-n regulă. Și-a mângâiat obrajii sărați și uzi cu hârtia lucioasă. Cu fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ceva? El și-a ridicat privirea către ea, cu gura deschisă, dar incapabil să spună ceva. —Uită-te la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

îndepărtat prosopul. Johnny a chicotit. — Elizabeth Short, i-am spus și i-am făcut semn spre fotografiile lucioase de pe perete. — Ce-i cu ea? bolborosi Johnny, cu o față parcă din cauciuc. I-am administrat o nouă doză de prosop ud pe post de tonic. Johnny pufni. Am lăsat prosopul tampon să-i cadă în poală. — Dar Liz Short? Numele ăsta îți spune ceva? Johnny izbucni în râs. Russ îmi făcu semn să mă așez lângă el, pe marginea patului. — Chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede Înăuntru. Sosise patologul. Doctor Isobel MacAlister: 33 de ani, brunetă, părul tuns scurt, puțin peste 1,60. Scoate mici mieunături atunci când interiorul pulpei Îi este mușcat ușor. Era Îmbrăcată impecabil, Într-un costum gri și un palton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii până În holul clădirii de pe Queen Street și se opri, ud leoarcă, la biroul curbat al recepției. Apartamentul său era la două minute distanță, dar ploaia reușise să-l ude de-a binelea. — Bună dimineața, domnule, fu salutat din spatele paravanului de sticlă de către un agent de serviciu cu o față ascuțită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
masivă cu un păr bogat, castaniu Închis, dădu buzna În Încăpere, cu mâinile În șolduri și flăcări În priviri. Ce naiba se Întâmplă aici? Întrebă ea, uitându-se Încruntată la Logan și Watson. Jumătate din redacția mea de știri stă afară udă de pișat pe pantaloni. Se Întoarse către Miller, Înainte să apuce cineva să Îi răspundă. Și tu ce naiba faci aici? În jumătate de oră, Începe o conferință de presă despre copilul mort! Tabloidele o să fie acolo călare. La dracu’ asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
era cumplit de rece. Stropii loveau cu zgomot tabla mașinii, iar rafalele de vânt mișcau dintr-o parte În alta vechiul Vauxhall, făcându-l pe Logan să tremure deși radiatorul era dat la maximum. Atât el, cât și Watson, erau uzi până la piele. Ploaia nu se sinchisise de gecile lor de poliție „impermeabile“, le Îmbibase pantalonii cu apă și li se strecurase În pantofi. Și Dumnezeu mai știe ce. Geamurile mașinii era opace, ștergătoarele pierzându-și aproape orice fel de utilitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări. Un grup de patru agenți de la Biroul de Identificări, bărbați și femei, ieșiră fără tragere de inimă din dubă În ploaia torențială și așezară iute cortul de operațiuni peste cel improvizat de Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un sac și trecu direct la treabă. — A fost constatat decesul? Logan Încuviință, Încercând să nu arate cât de tare Îl tulburase vederea ei. — Doctorul Wilson a făcut-o acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi lăsă chiar În fața sediului poliției, mulțumindu-le pentru ajutor și cerându-și scuze pentru miros Înainte de a dispărea În ploaie. Logan și Steve fugiră până la intrarea principală, picioarele lor făcând adevărate fântâni de apă cu fiecare pas. Erau amândoi uzi leoarcă atunci când Împinseră ușa și intrară la recepție. Agentul cu față ascuțită care era de serviciu privi către ei când lipăiră peste emblema Poliției Grampian, imprimată pe linoleum: un ciulin cu o coroană deasupra, iar dedesubt cuvintele „SEMPER VIGILO“. — Comisarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
comentariu gen „Lazăr“. Probabil că nenorociții ăia de Gary cel Mare și Eric le-au spus tuturor din nenorocita asta de secție. — Inspectorul Insch a spus să mergeți direct În sala de ședințe. Logan privi În jos la pantalonii săi uzi leoarcă și la costumul său boțit. Era disperat după un duș și un rând de haine uscate. — Poate să aștepte 15-20 de minute? Întrebă el. Sergentul scutură din cap. — Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să te usuci Înainte să vii și să lași stropi prin toată sala mea curată de ședințe? Logan Închise ochii, Încercând să nu muște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
declarații de pe birou. — Bine, spuse el Într-un final. Cobor imediat. Aruncă ambalajul de la ciocolată și paharul gol de plastic În coș și se Îndreptă către recepție. Cineva dăduse Încăzirea prea tare, așa că toate geamurile erau aburite, iar din vizitatorii uzi până la piele din cauza ploii de afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti mâna În jur pentru a indica zona Înghesuită și aburindă a recepției, cu vizitatorii ei uzi și cu ferestrele aburite. — Numele meu este McRae. Nu „Laz“. Colin Miller Îi făcu cu ochiul. — A, da, știu. Am făcut și io niște cercetări de ieri de când ne-am văzut la budă. Iar agenta aia a ta, e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat toată ziua, domnule Lumley. Acum e prea Întuneric să se mai vadă ceva afară... Trebuie să mergeți acasă. Lumley Își scutură capul și stropi mici de apă zburară din părul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]