5,154 matches
-
o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care plugarul Bărăganului sau păstorul munților nici n-o bănuiește. Dar ceea ce uimește și mai mult vederea sunt ochiurile de apă cu desăvârșire limpede, nu tulbure, ca cea din Dunăre, și bălțile aproape încropite, pe care se întind ca un covor pestriț nuferii albi și sumedenie de ierburi veșnic verzi. (Simion Mehedinți) Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Încât se Întorsese la autocar și stătuse lângă Walter În timp ce documentele erau examinate și copiate. De la Începutul până la sfârșitul torturii, a stat cu ochii ațintiți, cu urechile ciulite și cu mușchii sfincterului pregătiți de luptă sau de fugă. Ce mă uimește pe mine, spuse acum Bennie, este cum Walter aici de față poate să treacă de la o birmaneză perfectă la o engleză excelentă. Ați observat că vorbește engleza mai bine decât mine? E mai american decât mine. Prin asta, Bennie voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor Își folosiră ambele mâini pentru a strânge dreapta oaspeților. Le-au strâns mâinile blând, cu o mișcare de sus În jos. —Dah ler ah gay, dah ler ah gay, murmurară locuitorii junglei după care se Închinară scurt. Marlena era uimită de cât de aspră era pielea lor, chiar și a copiilor. Mâinile li se Înăspriseră de la bătături și tăieturi. Unul dintre bărbați, constată ea șocată, avea doar două degete osoase la o mână și o strânse tare vrând parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
face conversație și În același timp, printre cuvinte, să sufle de la o distanță de doi metri, Întorcând paginile de la Vechiul la Noul Testament. Descoperise că a schimba credințele unei persoane era o plăcere imensă, mult mai mare decât satisfacția de a uimi pe cineva pe moment cu niște simple trucuri. O vreme, reușise chiar să convingă un număr de domnișoare că Dumnezeu le poruncise să Îi ofere lui favoruri sexuale, fără să se teamă, căci o făceau pentru Dumnezeu care, după cum urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împletituri de ratan, sunetele junglei, ideea nouă că trăia o aventură și nu o catastrofă. Dormise buștean, protejată de remediul Împotriva insectelor și de pătura ei Space, dovadă că reușise să gestioneze cu brio noutatea situației. Nimeni nu era mai uimit decât ea. Iat-o În junglă, fără să-și imagineze pericole, fără să-i fie teamă că acestea Își vor scoate dintr-un moment În altul capul urâcios la iveală. Pericolul era un dat Într-un loc fără Încuietori, becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un soldat care privește lumina stingându-se la apusul soarelui În timp ce el Însuși se stinge din viață. Aproape fără excepție, femeilor le dădeau lacrimile și le venea să-l Îmbrățișeze, parcă pentru a-l proteja de moarte și de singurătate, uimite de frumusețea gândurilor lui care s-ar fi irosit fără o ureche care să le aprecieze. —Erați apropiați? interveni Elsbeth. Da, eram foarte, foarte... Nu mai putu să continue, iar Elsbeth Îl bătu pe mână. Inspiră adânc și continuă luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi caută oamenii cumsecade din Myanmar pe americanii dispăruți - de-a lungul și de-a latul celor 2 200 de temple și stupe frumoase din Bagan; În uimitoarea mănăstire de lângă Mandalay, cu colecția ei de statui ale lui Buddha care uimiseră lumea; pe un ponton de unde se poate vedea cea mai pitorească priveliște a râului Ayeyarwaddy. Când camerele se vor Îndrepta spre partea de sud a statului Shan, unde turiștii fuseseră văzuți ultima dată, vor face un prim-plan cu fotogenicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să mă ascultați... Echipa neascultătoare tocmai Își pusese canoea pe apă când o bandă cu știri apăru În partea de jos a ecranului: „Grupaj de știri special: vești noi despre misterioasa dispariție a celor unsprezece turiști În Myanmar“. Bennie fu uimit că mai erau și alți turiști În aceeași situație ca și ei. Singura diferență: aceia sunt unsprezece, iar ei doisprezece. Stai așa, noi nu suntem decât unsprezece. Clipi des ca să-și alunge ceața din creier. Să fi fost o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
loc pe care Moff nu-l văzuse niciodată. Îl lua și-l lăsa pe Rupert Întotdeauna la curba din fața casei Lanei. Fosta lui soție părea aceeași femeie stăpână pe cum arată, pe viața și gândurile ei. Dar interiorul casei Îl uimi. Mobila era confortabilă și simplă, fără pretenții, cum și-o imaginase el. De fapt, În cameră domnea dezordinea dintr-o cameră locuită, o dezordine plăcută, cu un teanc de ziare pe masă, Încălțări Împrăștiate pe podea, o cutie de șervețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de dedesubt și orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului!" 8. Cum puteți voi să ziceți: "Suntem înțelepți, și Legea Domnului este cu noi?" Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9. Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, și ogoarele lor altor stăpîni. Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sunt lacomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și aduce tămîie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16. făcînd astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17. Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!" 18. "Atunci ei au zis: "Veniți, să urzim rele împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
prin care s-au răzvrătit împotriva Mea. 9. Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămîne mirate și uimite de toată fericirea, și de toată propășirea pe care le-o voi da." 10. Așa vorbește Domnul: Se vor mai auzi iarăși în locul acesta despre care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
luni. Am descoperit că mai bine de 30% dintre aceste persoane au retrăit evenimetul. În intervalul acela de trei luni, numărul lor nu a scăzut deloc. Dimpotrivă, la anumiți indivizi chiar s-a agravat. Sunt și persoane care m-au uimit: „Ducem o viață cât se poate de normală“. Faptul că unele persoane nu vor să admită ideea că țin această durere undeva în adâncul inimii este un potențial pericol. Unii se afundă în problemele de la serviciu, alții beau din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oră, o oră, chiar și o oră și jumătate, tot aia mi se părea. Pentru că locuința este aproape de stația JR Asakusabashi, îmi închipuiam că metroul vine imediat, fără să aștepți. Când colo, aici vin două metrouri pe oră. Am fost uimit. Trebuie să merg la serviciu în funcție de mersul lor. Când m-am mutat aici, până la locul unde puteai face cumpărături erau trei kilometri. Seara era gălăgie din cauza orăcăitului broaștelor, iar broaștele de pe lac cîntau fără întrerupere. Primprejur e plin de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scările și am ieșit afară. Cerul era de un roșu aprins. Sunt zile în care, chiar după ce apune soarele, roșeața tot mai rămâne pe cer, nu? Deși cerul e roșu, se lasă întunericul. Exact așa arata. Împrejur se întunecase. Eram uimit. Nu știam ce e cu mine. Pe ici-pe colo erau oameni întinși pe jos. Se pare că au fost peste o sută. Erau persoane care stăteau în fund și vomitau. Atunci deja nu mai puteam gândi. Nu știam ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi mai bine să nu spunem prea multe...“ Aluzii fine care să nu dea nimic de bănuit. Când făceam pregătirile pentru romanul Cronica păsării-arc, am studiat „Incidentul Nomonhan“ din 1939. Cu cât mă documentam mai mult, cu atât eram mai uimit de negljența și nesăbuința sistemului de comandă al Armatei Imperiale. Cum a putut să fie dată uitării o tragedie fără sens ca aceasta? În timp ce strângeam materiale pentru atacul cu sarin, am fost șocat să constat că societatea nostră închisă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câmpul de luptă ar fi fost învinuiți și ar fi primit pedepse crude. În cele mai multe cazuri asta însemna harakiri. Dosarele erau clasificare ca fiind „secrete ale armatei“ și interzise publicului. Mulți soldați care au luptat cu mult curaj (m-a uimit spiritul lor de sacrificiu) în prima linie au fost jertfiți pentru o cauză nebunească. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, dar am fost șocat să aflu că noi, japonezii, am fost amestecați într-o luptă atât de stupidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să mă gândesc, Aum a avut un impact puternic asupra mea. A fost extrem de influentă secta. În 1987, când a apărut Aum, le-am scris să-mi trimită niște pliante cu informații despre ei. Mi-am trimis imediat. Am fost uimit de profesionalismul cu care erau făcute. Deși era un grup religios în fașă, abia născut, avea atât de mulți bani, încât să cheltuiască pe asemenea pliante. Pe atunci în Fukui încă nu exista un sediu Aum, dar era unul aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pace desăvârșită. Mai înainte am citit într-o carte interviurile unor copii de școală generală despre incidentul Miyazaki. Un copil spunea: «Domnul Miyazaki era deștept și, pentru că știa ce se întâmplă cu oamenii, credea că poate face orice.» Am fost uimit. Și copilul gândea la fel. Sunt mulți oameni care simt că: «Lumea nu va continua la nesfârșit.» Mai ales copiii și tinerii.“ „Maestrul este pentru mine cel care îți rezolvă definitiv problemele“ Inaba Mitsuharu (născut în 1956) Domnul Inaba este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să discute puțin cu noi. Ne-au lăsat să intrăm și am vorbit cu maestrul de la dojo. Ne-a întrebat care era motivul dorinței noastre de a ne alătura grupului, iar faptul că am răspuns: «Iluminare și mântuire!», l-a uimit. Se pare că majoritatea celor care vin acolo spun că vor să-și îmbunătățească viața sau că vor să dobândească puteri supranaturale. Maestrul a vorbit cu noi despre diverse lucruri. Atunci am avut, cum să spun, un sentiment de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că stăteam la pat. Scuipam flegmă cu sânge, aveam dureri de cap, stări de vomă, oboseam repede. Eram din ce în ce mai sigură că fusese graz otrăvitor. Altfel, cum ne-am fi îmbolnăvit toți deodată. Nu se mai întâmplase înainte așa ceva. Am fost uimită de faptul că polițiștii ne-au percheziționat. Știam că nu făcusem nimic rău. Erau porniți să ne facă să ne simțim ca niște răufăcători. Și la Saytam nr. 6 au făcut o razie. Locurile unde pregăteam ofrandele au fost atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceste mașini. A durat cam trei luni de când am primit aparatele și până le-am făcut operaționale. Chiar și după asta unele tot nu funcționau cum trebuia. Cred că am făcut o treabă bună. Până și Murai Hideo a fost uimit de munca noastră. Prima oară am editat și am legat al douăzeci și treilea număr din Mahayana. Până atunci publicațiile Aum au fost scoase din alte edituri, iar acum puteam să o facem singuri. Am fost foarte surprins că după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziare. Scria în felul următor: «Acuzat de crimă și tentativă de omor.» Nu cred că era pe 20 martie 1995. Bineînțeles că nu omorâsem pe nimeni, dar ambele acuzații îmi puteau aduce pedeapsa cu moartea sau închisoarea pe viață. Eram uimit. Nu avea rost să mă ascund așa că, după cum mă sfătuiseră și superiorii, m-am predat poliției din Yamanashi. La început am păstrat tăcerea. Am spus: «Refuz să răspund.» Și am țrinut-o așa timp de trei zile. Nu puteam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Niciodată! ̨ n aceste condiții, orice mijloc e moral. Tu nu vrei să mori și nu mă lași nici pe mine; eu nu vreau să trăiesc și nu te las nici pe tine. Suntem chit! Nu? Sună logic, răspunse Filip, uimit și el de claritatea expunerii lui Carol. Totuși de ce n-ai mers până la capăt? Nu știu, veni răspunsul după câteva minute de tăcere. Dintr-o slăbiciune de moment... pe care acum o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]