2,898 matches
-
s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Citesc cu tot corpul, la fel ca atunci când ascult muzică, despre tinctura divină prezentă în oameni, animale și minerale, în tot ce există, animat și inanimat. Văd cât de mare e întunericul în mine. 5 ianuarie M-am trezit brusc, uimită că locul lui René e gol. Dar miroase frumos, a René, un miros de neconfundat, ca și cum el este cu mine nevăzut. M-am culcat din nou, după o jumătate de oră m-a trezit sunetul brutal al telefonului, pe care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din templu Calul ei părea că o așteaptă dezlegat, mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o făcu atentă: calul pierduse o potcoavă Era foarte uimită - era convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceeași zi, pe când Fanny (Kuritzen) aranja masa de jucat poker, s-a sunat la ușă; un domn înalt, cu alură atletică, mi-a dat un pachet mare din partea ambasadorului român din Stockholm: Istoria literaturii române de Călinescu, în engleză! Sunt uimită, n-am fost niciodată la ambasadă și nu l-am cunoscut pe domnul ambasador. Iau pachetul mulțumind. În același timp sosesc telegrame și buchete de flori, pentru a-mi ura viață lungă și fericită, de la instituții și de la prietenii care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
târziu. Trenul pentru Bruxelles intră în gară și mă pregătesc să urc. Deodată, o mână apasă pe umărul meu, mă întorc și văd un om mic, cu o față răvășită, dar zâmbitoare, spunând: Monsieur Coeckelberghs? Da, îi răspund șocat și uimit! Lângă el se afla patronul cafenelei, care mă condusese la gară, și el surâzând. Era pur și simplu Louis-Paul Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exclus, din păcate, chiar unele la care țineam foarte mult. Un alt vis după repetiția la Gala revistei 90-talet, la clubul de noapte la Penny Laine: vedeam o sală plină de ceasuri care au căzut deodată jos. Eram atât de uimită și speriată, așteptând ca timpul însuși, cel social, să înceteze și să trăim în total haos. În fine, gala mult așteptată, cu actori foarte cunoscuți, printre ei, superbele actrițe ale lui Bergman: Pernilla August și Marika Lagerkrantz. Printre poeți, prietenul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Apoi, bătându-l cu mâna ușor pe spate i-a spus soțului: voi veni la fabrică să vorbesc cu secretarul de partid să faci numai schimbul unu. Vei primi și dumneata o săptămână de concediu. Am rămas pironită în locul acela, uimită și fericită. Mă așteptam să aud cu totul altceva din gura secretarului. Până să mă dezmeticesc, acesta a ieșit pe poartă condus de Ghiță. Am uitat să-l întreb cu mutarea ta în comună cum rămâne. Mi-a spus să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o bucățică de carne pentru a-mi potoli foamea. Am renunțat repede. Bucățica nu se lăsa ruptă. Cred că nici până dimineață nu erau fierte, așa de bătrâne erau acele găini. „-De-de ce-ce nu mâââ-n-câ-câ cați, m-a întrebat uimit milițeanul în timp ce trăgea cu dinții puternici dintr-un piept de găină. Lu-lu-ați că-că nu vă-vă muu-șcă. Nu au măăă-se-le! „-Ele nu, dar eu da, am mai avut puterea să glumesc.” Mult așteptata mașină a oprit la poarta școlii și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat modern de fotografiat. Din aparat ieșeau pozele imediat ce le făcea. Uimită am privit pozele color primite, foarte reușite, pe care le-am pus în mapa de primar. Nu vă grăbiți, că vă ducem cu mașina, iar șareta o aduce tata mâine dimineață la primărie, mi-a șoptit Sofia. Am stat până
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comunismul din România, cum ai ajuns primar, cum se poartă șefii cu tine, cum se fac alegerile, cum trăiești, cum ești urmărită când te întâlnești cu noi și câte altele nu sunt de povestit! La cine voi povesti?, am întrebat uimită. Mass-mediilor, la radio, la televiziune, care e dornică de senzațional. Tăcută, mi-am luat mapa de pe masă. Râsul, care cu doar câteva minute înainte mă stăpânea, a dispărut și locul i-a fost luat de o neliniște și o dorință
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din om, câte milioane de neuroni funcționează, încă, în unele creiere deteriorate. "Necunoscutul" Vasile mi s-a relevat întâmplător. Nu am avut nici un merit, decât acela de a observa ceea ce pare a fi destinat umbrei și ignorării. M-am trezit uimit, mai întâi de un fapt. O mică poveste, cu tâlcul ei mic: Împlinind vârsta, s-a pus problema buletinului de identitate al lui Vasile. Ar fi rămas, poate pentru totdeauna, un etern anonim, din seria persoanelor trecute în evidența spitalelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cioacă. Adică, mai științific, să expire psihicul, să se lase învins. Așa i-ai spus? observ eu perplex. Da, ai curaj, nea Costică, ăștia au nevoie de locuri, nu te mai țin așa, i-am spus categoric." Și? întreb eu uimit. Mi-a spus că nu-și poate permite: "Nu-mi pot permite. Nevastă-mea este singură, nu are nici un ban de înmormântare." Așa mi-a spus, că nu are bani de funeralii. Și a venit acasă. De trei luni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
răzbunat, Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă...” Oarecum uimit, la Fălticeni, profesorul Aurel Stino a fost primul care a descoperit că, în limba lui Victor Hugo, numele poetului înseamnă „căprioară”. Întradevăr, așa cum va remarca mai târziu Geo Bogza, băiatul semăna cu un ied. Tot profesorul Stino a mai constatat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tu promite-mi că după moartea mea vei veni la mormântul meu să te rogi în locul mamei mele». Giovanni a promis, și a păstrat promisiunea, până la exhumarea trupului petrecută câțiva ani mai târziu. Superiorii și camarazii de arme îl priveau uimiți. Știau că pot conta totdeauna pe ajutorul lor, pe discreția sa, pe prietenia sa. Caritatea sa îi fascina, puritatea lui seducea. Nimeni nu și-ar fi permis un discurs nedelicat în fața lui. Nu pentru că s-ar fi temut de mustrarea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fost nevoie într-adevăr de «o tărie» extraordinară pentru a săvârși acest pas radical. A făcut-o și nu s-a căit niciodată. A vândut totul, a renunțat la funcțiile publice, a rupt-o cu trecutul. Și-a salutat familiarii uimiți și speriați și a intrat în Casa Domnului, sărac, dar cu inima bogată și plină de bucurie. Era 20 august 1909. Vestea s-a răspândit fulgerător în saloanele aristocrației veroneze. Cine îl considera nebun, cine imprudent. Fratele Giovanni nici nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
concordia și veselia. Uneori se înfățișa cu o istorioară curioasă ori le punea la încercare cu ghicitori și replici inocente, ca aceasta: «N-ați auzit, surorilor, ce i s-a întâmplat lui don Antonio B.?». În fața privirilor interogative ale femeilor uimite, continua: «Eh, sărmanul, și-a scos haina [reverenda]!». O soră care îl cunoștea bine și îl stima pe acel preot, răvășită exclamă: «O, Doamne, nici măcar sfinții nu se mai simt în siguranță!». Iar don Calabria, cu un zâmbet tăinuit: «Păi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
curioase: pasionați de jocul de domino Foch, Millerand și Berthelot 179, care îl luase pe domnul Hymans, ministrul Afacerilor Externe al Belgiei, slab jucător, căruia mareșalul îi spunea fără menajamente: "Jucați ca un răcan!". Acesta se deda, sub ochii mei uimiți, la niște subtilități de combinații de care nu avusesem pînă atunci nici cea mai mică idee și care se terminau prin victorii repetate ale lui Berthelot, recunoscut ca regele dominoului. Toate acestea se petreceau în salonul sufragerie din vagonul P.L.M.
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
calitățile și simpatia generală de care era înconjurat îl situau la înălțimea însărcinării sale. El a fost acela care m-a rechemat în rîndul cadrelor active, încredințîndu-mi Secretariatul general al Departamentului. Împreună cu el am asistat, mai degrabă ca simpli spectatori uimiți, apoi consternați, la "lucrătura" diplomatică a mareșalului Averescu pentru a duce România pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cri! cri! Cri! cri! cri! - Unde ești negriciosule? întreabă băiatul, auzind din nou căntecul cunoscut. - Aici, în crăpătura acestei scânduri pe care te pregătești tu s-o tai, ca să faci căsuțe pentru păsărele. - De unde știi tu ce fac eu? întreabă uimit Cosmin. - Te-am auzit când vorbeai cu tatăl tău. - Dar tu de ce ești aici? E deja noiembrie pe sfârșite și ar trebui să fii la adăpost, pentru că vine în curând iarna. Ai dreptate. Numai că astă-toamnă am nimerit între aceste
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
se trezește pe o potecă din pădure, în fața unei fetițe frumoase, îmbrăcată în roșu, cu o căciuliță ciudată pe cap și cu un coșuleț în mână. O recunoaște imediat. E Scufița Roșie. Când o zarește pe Ștefana, aceasta se oprește uimită. O cercetează cu atenție și în cele din urmă întreabă: - Cine ești tu, ciudată făptură? - Sunt Ștefana, un copil, o fetiță ca și tine. - Ca mine? De când mă știu eu pe lumea asta n-am cunoscut nici un copil și nici o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia chiar poza meditativă a romanticului contemplând firea: Atunci poetul doparte Tras, privește, stă uimit. ÎNCEPUTURI DE FILOZOFIE. PRESA Școlile grecești fură acelea care dădură ascultătorilor întîia idee a unei filozofii de catedră. Cugetarea se mărginea până atunci la comentariile etico-religioase, la cărțile despre arta de a trăi mult (Macroviotica) sau de a muri odihnit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ce norii despică Și vulturii-n creieri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit, Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră săhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe care ar fi trebuit s-o frecventeze mereu și în care e mirat să întîlnească alți tineri, hârtiile de adolescent cu proiecte de metafizică neefectuate, copilăria plină de emoții nemijlocite: O! Vreme-n care nu citeam! Când mă suiam, uimit, în tren Și când în veșnicul refren Atâtea gânduri depănam! Azi, trenul pare monoton:Ne temem de întîrzieri, Cetim gazetele de ieri, - Ne facem somnul în vagon! La geam cu capul gol în vânt, Știam că sunt de mult pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]