5,157 matches
-
efect nesperat al considerațiilor lui Carnap. Anume, fără să intenționeze așa ceva, descoperă o zonă privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbindu-se despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
efect nesperat al considerațiilor lui Carnap. Anume, fără să intenționeze așa ceva, descoperă o zonă privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbinduse despre nenumărate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
evocarea periodică a întîmplării primordiale care a întemeiat actuala condiție umană este de cea mai mare importanță. Toată viața lor religioasă este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizată prin rituri (prin repetarea omorului primordial) deține un rol hotărîtor: nu trebuie uitat ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Adevăratul păcat este uitarea: fata care rămâne singură vreme de trei zile într-o colibă întunecoasă, la primul ciclu menstrual, fără să poată sta de vorbă cu cineva, se comportă astfel pentru că fata
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se prăbușise la nivelul conștiinței sfâșiate; după cea de-a doua, s-a prăbușit și mai jos, în străfundurile inconștientului, și a fost "uitată". Aici se opresc considerațiile istoricului religiilor; de aici începe misiunea filozofului, a psihologului și chiar a teologului. Elemente bibliografice Introducere CAILLOIS, R., L'Homme et le sacré (Paris, 1939; ed. a doua, 1953). CLEMEN, C., Die Religionen der Erde (München
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au bătut la Rotondă... Lista apărătorilor autentici ai încercărilor republicane ar fi dat un număr de două ori mai mare ca al populației Portugaliei... În ziarele din Lisabona și provincie apar neîntrerupt scrisori în care eroi ignorați și martiri uitați își dau la lumină autobiografia și cer Guvernului Republicii să nu-i uite" (Fialho d'Almeida). Un scriitor își amintește: "Numărul de eroi de la Rotondă care mi s-au prezentat!!! Petițiile cu foi de serviciu în partidul republican! Unii se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-i păsa de indignarea publică, dacă izbutea să dobândească două mii de posturi la dispoziția lui. Corupția, ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De aceea, ca să poată trece legea prin Parlament, se țin ședințe care acoperă de ridicol venerabila instituție. Deputatul Camoezas vorbește nouă ceasuri în șir, până la sosirea rapidului de Porto, care aducea voturile necesare trecerii legii! Nu era, de altfel, un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seară, să-l învețe să scrie și să citească. Antonio Ferro, în admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care decorează pereții severi ai cabinetului de lucru al dictatorului, cuprinde textul celebrului, și uitatului sonet al lui Plantin, Le bonheur de ce monde. Atât de mult prețuiește Salazar acest sonet încît l-a transcris încă odată cu mâna lui ca să-l poată oferi lui Antonio Ferro. "Avoir une maison commode, propre et belle, Un jardin tapissé
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
erau în pod pe grupe - mică, mijlocie, mare și pregătitoare, ca la grădiniță - și toate aveau nevoie de câte un copil. Și apoi copiii au mai crescut și pentru că știau de acum să citească, pentru că mergeau la școală, și cărțile uitate au venit! Cărțile de povești uitate și ele în pod. Toate se duc la rând, după vârstă. Și apoi, au crescut și bebelușii ăștia mari, s-au făcut copii mari, apoi au ajuns la școală și la facultate. Și apoi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mijlocie, mare și pregătitoare, ca la grădiniță - și toate aveau nevoie de câte un copil. Și apoi copiii au mai crescut și pentru că știau de acum să citească, pentru că mergeau la școală, și cărțile uitate au venit! Cărțile de povești uitate și ele în pod. Toate se duc la rând, după vârstă. Și apoi, au crescut și bebelușii ăștia mari, s-au făcut copii mari, apoi au ajuns la școală și la facultate. Și apoi au trăit fericite jucăriile fără copii
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă de oi și călugării cultivau, pe mici porțiuni de teren, puțin ovăz. Grădina de legume, situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment niciodată știut sau de mult uitat. "Dar oare a existat acest Filip vreodată? Dacă n a existat? Dacă, întorcându mă acum acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o sută lei, pe care i-o oferi fetei În schimbul unui sărut pe care picolița Îl acceptă fără a opune rezistență. Mai mult, la insistențele marelui Îndrăgostit fata promise În ziua imediat următoare o vizită la șantier, promisiune desigur repede uitată. Tony Pavone privi discret la ceasul de la mână, Însă discret e puțin zis. Șeful Șantierului vigilent, opservând manevra. „Te grăbești...? „A, nu Șefule...Am privit ceasul din lipsă de ocupație...” Fără a mai ciocni paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care Șeful le introducea În sânul fetelor - desigur cu bani ceruți dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare să-l viziteze la șantier pentru a fi desbăgubit pentru genoritatea lui, desigur promisiune uitată chiar În secundele următoare...! Șeful șantierului Îl trezi din visare. „Băiete, cum Îți spuneam, am o sete teribilă. Ia un taximetru și dute repede la Miliția Capitalei, unde te așteaptă colonelul Gerard Șeful Securității pe Întreaga Capitală. Nu pierde timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zilele ce vor urma după lasarea mea la vatră după Încă un an de zile căt mai aveam de executat, am aruncat neglijent corpul delict Într-un sertar al biroului cu gândul de-al face să dispară mai târziu, intenție uitată ce a rezultat ca peste o lună de zile comandantul unității militare să descopere falșul: ajutorul meu de infermier le-a Îndosariat fără a observa diferența dintre cele două externări, spitalul mai trimisese un exemplar...! Rămâne un mister cum de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bucurie. Eu nu m-am dus, bineînțeles. Am avut grijă să rămân „adormită“ până când au fost toți duși de-a binelea. M-am asigurat că nu ai e nici un pericol ca vreunul să se întoarcă după vreo pereche de mănuși uitate, m-am sculat și am făcut un pic de curățenie în camera din față. Exact când aranjam lucrurile, am dat peste geanta Shebei. N-am avut nici o intenție să-i caut prin lucruri, dar când am văzut cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o să ne descurcăm. Zach a ridicat ochii. Oamenii ca Zach, ca ea și ca Andy, se presupunea că trebuie să dispară, ca să nu-i mai deranjeze pe ceilalți cu existențele lor. Erau meniți să fie uitați, dar chiar și cei uitați aveau un loc al lor. Sălbăticia avea grijă de ei. Nu te merit, i-a spus Zach. Pearl a zâmbit. Cocheta din ea încă nu se evaporase în întregime. Ei, sigur că nu. Zach a ridicat o mână temător, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]