4,112 matches
-
o să poată răbda atâta jale, și iată, firescul și-a reluat drepturile.” Ridică privirea spre ușile împărătești și-l surprinse pe arhimandrit uitându-se pe după perdeaua neagră și râzând spre domnițele cele mici care se înălțau pe vârfuri și-și umflau obrajii vrând să pară fete de măritat. Zâmbi și el, dar se reculese și luând o mină serioasă se întoarse spre Marica, făcându-i semn cu capul spre cele două mezine. Doamna, la rândul ei, căută sever spre Stanca, cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe rând câte o ulcică și i-o da ca să bea, Brâncoveanu se strâmba, se văita, căuta cu priviri disperate spre Pylarino și spre doamnă. După ce termină închise gura și doctorul constată că fața domnului devenise asimetrică, obrazul roșu se umflase mult. — Doare cumplit, ca și cum aș fi opărit. Doamna căută privirile medicului, dar acesta dădu liniștitor din mână. — Într-o săptămână trece... Orbalț. Trece, răsuflă ușurat Pylarino, și ieși. În lumina puțină, vodă vedea îngrijorarea pe chipul Maricăi. Femeia care născuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se făcu roșu la față și vinele capului i se umflară la tâmple. Prinse a țipa ascuțit. — Oastea sultanului, stăpânul meu, douăsprezece mii de ieniceri așteaptă la Giurgiu și doar cuvântul meu oprește năvala lor. Cuvântul meu vă apără viețile și averile, pentru că știți bine că dacă vă răsculați sultanul vă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zece carete Constantin Vodă cu doamna Marica și cu cei patru feciori, cu ginerii, cu nepoțelul Constandin, toți. Dorobanții care păzeau încărcatul cinstitelor neamuri în carete umblau cu capul în jos, neîndrăznind să privească la fața lor ca să nu-i umfle plânsul. În urma caretelor s-au aliniat patruzeci de care ducând bogățiile Brâncovenilor, printre ele și coroana voievozilor. Convoiul era păzit de bumbașirul Mustafa Aga și de douăzeci de ieniceri. Au pornit așa pe Podul lui Șerban Vodă, printre casele brânco-ve
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar nu peste măsură. Aproape de Giurgiu, când să treacă hotarul spre raiaua turcească, s-au oprit din nou și Io Constantin Voievod și-a luat rămas bun de la boierii săi, rugându-i să se întoarcă la rosturile lor și urându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vaporul Companiei austriece era pe punctul de a pleca; ne lăsăm vehiculul la Galați, bucuroși să ne refacem forțele pe un vas confortabil. Malurile Dunării sunt cunoscute; nu le vom reproduce descrierile aici; fluviul, aflat aproape de gura sa de vărsare, umflat de apele pe care i le trimit Carpații, a devenit la Galați mai maiestuos și mai puternic. Admirăm în trecere agreabilul sat turc Suceo, așezat în mijlocul unui masiv de verdeață, iar la stânga, mânăstirea Serraponte, cartier general al împăratului Nicolae în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
într-o cameră mare în care bobul, perfect curat și dat prin ciur, coboară de la etajul superior. La conducta de coborâre e adaptat un robinet, pe unde apa iese din belșug și apucă grâul în trecere; grăuntele, complet îmbibat, se umflă, se adună la un loc și rămâne câtva timp în această stare; după care, condus prin coșul morii, cade sub piatra de moară fără a fi fost expus la aer. Rezistența moale pe care o opune bobul astfel umezit uzează
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-te în sat și dă telefon la arhiepiscopie, săvină cineva aici. Maicile așezară crucile la loc, după care preotul oficie slujba de sfințire. Din senin se stârni vijelia, turla bisericii a fost smulsă și dusă pe sus ca un balon umflat cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape fugind dinspre gospodăriile anexe. -Ce se întâmplă aici, Machidoane îl întrebă bătrânul preot Gherasim -Nu-i treaba
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fața de la mine când într-o parte când în alta, docilă și furioasă, blândă și revoltată... Apoi s-a făcut atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit clipe fără durată... Buzele parcă i se umflaseră, obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vroiau să i se ridice... I-am pus mâna pe tâmplă, mîngîindu-i părul revărsat, urechile fierbinți, fruntea mare și albă, obrazul și gura adormită și am uitat și eu de mine... Nu-și învelise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cât m-am bucurat de plafonul alb. De câte ori mergeam În baie mă uitam cu drag la „invenția” mea. Într-o zi văd o umflătură pe plafon și o bucățică de humă lipsă. În altă zi, alta. Plafonul de la baie se umfla pe zi ce trece și pierdea aproape zilnic câte o bucațică din el. Eram dezamăgită, alarmantă, Îmi venea să plâng. Când a venit fiul cu familia de ziua mea de nume, plafonul de la baie era pe trei sferturi „decojit” de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lăsa niciodată ceva la voia întâmplării. N-ar fi riscat divulgarea acestei informații dacă n-ar fi fost pregătit să facă față urmărilor unui refuz. MARIN VĂZU CĂ TRASK STĂTEA ÎN PICIOARE, CU O MÂNĂ ÎN BUZUNARUL CARE ERA UȘOR UMFLAT. O ARMĂ? Când privirile li se întâlniră, savantul spuse încet: \ DAVID, TREBUIE SĂ TE ÎNTREB, ÎN AMINTIREA VECHII NOASTRE COLABORĂRI, ÎȚI DAI SEAMA DE IMPORTANȚA ACESTUI FAPT? Încercând să câștige timp și să ajungă la propria armă, Marin replică: \ Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
vor sfătui. Ploaia bătea cu stropii mari în geam, mai să spargă sticla. Salcâmii se plecau la pământ și scârțiau din toate crengile. Păreau că se luptă între ei și că stau gata să iasă și să plece. Pământul se umflase, apa curgea șiroaie prin ogradă, făcându- și loc spre poartă. Pe geam nu se mai vedea nimic. În casă se lăsase frigul. Pereții ascundeau vântul, dar îi lăsau glasul să se audă. Timp de trei zile soarele nu s-a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
semene între ei, fața soldatul lui francez din mașină, fața arabului cu mănuși, vicleană și totodată mândră. Își răsuceau chipul acela către străină, nu o vedeau, și apoi, cu pași ușori și neauziți, treceau pe lângă ea. Simțea cum i se umflă gleznele, iar neliniștea, nevoia de a pleca din acel loc erau din ce în ce mai puternice. "Ce caut aici?" Dar tocmai atunci Marcel coborî în stradă. Când începură să urce scara fortului, era ora cinci după-amiază. Vântul se oprise cu totul. Cerul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe pumn, iar ea se răsturna treptat, cu ochii ieșiți din orbite, până când a căzut pe spate. Atunci vrăjitorul i-a dat drumul cu un țipăt, muzicanții s-au întors cu fața la perete, în timp ce îndărătul măștii cu ochi pătrați țipătul se umfla până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dintre ferăstraie, pus în mișcare de Esposito, se porni cu un zgomot asurzitor. Said, chemat când de unul, când de altul, le aducea doage sau le aprindea focurile de așchii, pe care erau apoi așezate butoaiele, ce începeau să se umfle în corsetul lor de fier. Când nimeni nu avea nevoie de el, trecea la masa de lucru, unde, cu lovituri puternice de ciocan, se apuca să nituiască cercurile mari și ruginite. Mirosul de așchii arse începea să umple hangarul. Yvars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
anume rezervat, se așază. Vocea afumată și caldă ronțăie lent cuvintele. Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adevărată. Dacă avea un copil, poate că... scâncesc, neauzit. S-a rupt de familia înstărită. Cu legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ore pe zi. Programul s-a diversificat. Ați fost ținută în ploaie, afară, trei ore în picioare. Apoi câte două ore, zilnic, în poziție de drepți, într-un cerc trasat cu creta, diametrul unei mingi de baschet. Vi s-au umflat picioarele. Aveți picioare cam groase, am auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de răutate, tot ce știa ? Lăsând impresia că umflă artificial poveștile, ca un lăudăros ? În realitate, nu se dezvăluia decât prea puțin. Lansa doar niște informații-spion, ca niște sonde. Stupefiantă istoria arestării deținutei, împiedicarea ei de a ajunge la timp la întâlnire ! Varianta prezentată de dânsul se dovedea, surprinzător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stinge. Spectatorii se ridică, plictisiți. Film fără intrigă și final ! Noroc că a fost scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara. În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint pe ghețarul nopții. O dată și încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
familie. — M-a frapat scandalul, atunci, cu Lupu. Nepăsarea, delăsarea ; soția mi-a atras atenția. Se cunosc de mai demult, din facultate. Și tunsul ăsta, așa, dintr-o aiureală, probabil. Oricum, nu dă randament și nu se sinchisește. Să nu umflăm povestea ! Slavă Domnului, își face treaba. O fi trecând printr-o fază proastă. Își revine, asta e sigur. — Imprudent, să știi. Nu trebuia să-i strige lui Lupu „polițist ordinar“, Lupu a transmis doar o dispoziție. Poate mai sunteți prieteni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi și, cu amândouă mâinile, cuprinse picioarele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]