4,632 matches
-
Maica plânge după tine, C-ai plecat, știi foarte bine ! Ea este maica mea Plânge după soră-mea, Dar o sun și-i spun așa, C-am găsit pe sora mea. La mulți ani, nouășpe ani! Astăzi fac nouășpe ani, Urați-mi la mulți ani! Așa a fost să fie, Să îi fac la pușcărie! Cine -mi spune la mulți ani, Sănătate și mulți bani, Pe secție la mine Este multă bucurie. Mai veniți să vă distrați, Din bucurii nu încetați
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui este cu atât mai mare atunci când ne vede. Începând cu orele 22,00, împreună cu familia mergem la Sfânta Biserică: aici, într-o liniște deplină, așteptăm pe părintele, care după un Te Deum, de sănătate și bucurie peste an, este urat de unul dintre gospodari. Nenea Băhnăreanu, consilier la biserică, este foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peste an, este urat de unul dintre gospodari. Nenea Băhnăreanu, consilier la biserică, este foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar răspunsul vine: Nu. Mă uitam după prietenul meu cum își găsește logodnica și-o sărută... cam șchiopătat. În acel moment, în imaginația mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
organizată de marele Cronos. Și, cunoscându-mă, arhaic, din lectură, mi-ar analiza viața, trăirile, visele și mi-ar da un sfat: să mă bucur cu toată ființa de prezent, fiindcă doar el este ,,dovada” existenței mele. Mi-ar mai ura spor în cunoaștere! Prezentul este singura clipă adevărată, trăită. N-am putea ca fiecare dintre noi să dăm clipei culoare și parfum? Atunci, brândușele de primăvară ar înmiresma viața. ,,Cât este ora?” Nu știu, am trăit așa de intens cuvintele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la cortul unde aveam să ne petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea mereu o listă nesfârșită de fierturi ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mult decât servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împotriva situației ei „de netolerat”. „O femeie singură e un pericol, urlase el în urechile vecinilor ei, unde sunt judecătorii voștri, unde vă sunt bătrânii?”. Și Inna se speriase. Cel mai puternic om din satul ei plin de noroaie o ura încă de când refuzase să se mărite cu unul dintre fiii lui, un băiat cam prostovan. Se temea că acum îi va stârni pe toți împotriva ei și că ar putea chiar s-o bage în sclavie. - Niște idioți. Toți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meleaguri diferite, ar fi stat mereu între ei. Cu toate astea, cei doi frați s-au despărțit cu declarații de dragoste reciprocă și cu promisiunea de a se vizita. Ruben și Elifaz s-au bătut pe umeri, femeile și-au urat la revedere. Tabea a fost atât de curajoasă încât a fugit de lângă mama ei ca să mă îmbrățișeze și am simțit fiecare gustul lacrimilor celeilalte. Când ne țineam încă în brațe, mi-a șoptit la ureche: - Ai răbdare. O să fim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să poarte traista vărgată a mesagerilor. Și totuși nu era vis pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mergem să asistăm soția unui vizir, dar ea nu putea să vină cu mine. Trei femei din oraș stăteau să nască în orice clipă, una dintre ele era o rudă, fiica fratelui lui Shif-re. Ne-am îmbrățișat și mi-a urat să am parte de atingerea lui Isis și de norocul lui Bes. A rămas în ușă și ne-a făcut cu mâna plină de veselie. - Să-mi aduci înapoi niște povești pe cinste, a strigat și râsul ei m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt, pe cele din mijloc nu le prea știam, cred că era vorba de niște pluguri și săbii, după care directorul ne-a urat succes, și atunci a început concursul, întâi s-au tras la sorți armele, fiecare trebuia să extragă dintr-o mască de gaze un număr care indica arma cu care o să tragă și ordinea de bătaie, mie mi-a ieșit numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru că e un model pentru mine, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice călăuzesc patria pe calea păcii, apoi a notat ceva într-un caiet, și mi-a urat succes, și atunci m-am dus la locul meu și m-am culcat pe pătură. Unul din organizatori a împărțit repede muniția, la început cele trei gloanțe de probă, țintele de probă erau deja puse, eu am luat pușca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în el nici un strop de vin, atunci bunicul mi-a zâmbit și mi-a zis că acum e bine, de-acum putem să ne spunem tu, și la mulți ani, și dacă știu care va fi cadoul meu, i-am urat și eu la mulți ani și i-am spus că nu, între timp am mai luat un cornuleț, mușcând din el precaut și sperând că n-o să mai aibă gust de mucegai, însă avea, l-am molfăit deci îndelung, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am mai rămas în picioare până când tovarășul director și-a ținut discursul despre importanța cinematografiei, una dintre cele mai mari cuceriri ale științei și tehnicii din epocă, apoi ne-a îndemnat să fim foarte atenți și disciplinați, și ne-a urat distracție plăcută. Filmul era despre combinate și lanuri de grâu, se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iau la cercetat presa din 1968 ca să văd dacă nu dau cumva peste ceva interesant... - Ai grijă de tine, murmură el cu blîndețe. Și, mai ales, sună-mă dacă se Întîmplă ceva. Promiți? Ea dădu din cap zîmbind și Îi ură curaj. După ce o dăduse pe Yvonne pe mîna SRPJ din Brest, el urma să aibă Întîlnire cu procurorul. - Am să profit de ocazie să trag o fugă pînă la spital și să aflu cum se simte Pierric. Cei cîțiva gură-cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căci e nevoie de curaj pentru a conduce o anchetă atît de grea pe o insulă unde cel mai neînsemnat locuitor este fie o rudă, fie un prieten. Am greșit cu toții purtîndu-ne urît cu ea - deplîng prima acest lucru - și urez ca de acum fiecare să se asocieze căutării adevărului, căci cu toții nu vom avea liniște atîta timp cît asasinul nu va fi demascat și Împiedicat să mai facă rău. Lăsă cuțitul jos și ridică paharul. - Pentru adevăr! spuse ea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a trăi era acolo, copilul lor, al lui Mary și al lui, la doar cîțiva pași, cea a cărei existență, dacă ar fi cunoscut-o, ar fi șters instantaneu orice dorință de răzbunare. Era acolo, superbă, nesperată, și Îl ura... Jeanne, cu lacrimile În ochi, Își trecu mîna peste chipul Mariei. - Ai să găsești puterea să trăiești. Și eu am găsit-o. Am trăit știind că fiii mei erau răspunzători de moartea mamei tale. Din cauza asta te-am ținut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înainte să ridic iar ochii spre el. Evident că nu și-a amintit de ziua mea. De ce și-ar fi amintit ? Probabil că n-a știut niciodată. — E... super, zic într-un final. Mersi ! — Nici o problemă. Își ia servieta. Îți urez o seară frumoasă. Planuri, ceva ? Nu pot să-i spun că e ziua mea. O să creadă... o să-și dea seama... — Doar o... chestie de familie, spun zâmbind. Ne vedem mâine. Oricum. Ideea e că am scăpat. Până la urmă, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Lincoln’s Inn Fields. — Am mult prea multă treabă. Am un caz foarte important și mâine trebuie să mă duc la tribunal... Nu, dă-mi celălalt dosar, îi spune cuiva de lângă ea. Asta e, se mai întâmplă, conchide. Dar îți urez o seară frumoasă cu Daniel. A, și la mulți ani. Ți-am virat trei sute de lire în cont. — A, OK, zic după o pauză. Mersi. — Ai auzit ceva despre numirea viitorului partener ? — Încă nu. O aud bătând ușor cu stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
căsătorit în Las Vegas. Teoretic, asta face ca ea să fie Lady Edgerly - dar se pare că nimeni nu s-a putut obișnui cu ideea asta. Mai ales familia Edgerly. — Mersi că ai venit. Și pentru asta. O îmbrățișez. Vă urez distracție plăcută în India. — Mulțumim. Freya urcă înapoi în taxi. Și, dacă vrei să vii, spune-mi. Inventează o urgență de familie... ceva. Dă-le numărul meu. Te acopăr eu. Indiferent ce poveste inventezi. — Du-te, spun râzând și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Când ajung la birou, sunt hotărâtă să nu las deloc să se vadă cât de importantă e ziua de azi pentru mine. O să țin capul jos și o să-mi văd de treabă. Însă în timp ce urc cu liftul trei persoane îmi urează „Baftă”. Apoi, în timp ce pornesc pe hol, un tip de la Impozite mă prinde sugestiv de umăr. — Baftă mare, Samantha. De unde știe cum mă cheamă ? Intru grăbită în biroul meu și închid ușa, încercând să ignor faptul că prin peretele de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
despre Arnold. Arnold. Tocmai mă transform într-o paranoică pusă pe făcut teoria conspirației. Mai rămâne doar să dau căutare la „extratereștri, Roswell, se află printre noi”. Cu hotărâre bruscă, îmi scot telefonul. O să-l sun pe Arnold. O să-i urez toate cele bune după pensionare. Și așa poate că o să scap de toate ideile astea ridicole care-mi tot dau târcoale. Abia după vreo șase încercări eșuate reușesc să-mi fac curajul de a forma tot numărul și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în care deschid ușa, văd în prag întreaga echipă de PR de la Carter Spink, în costume identice cu pantalon. — Samantha. Hilary Grant, directoarea de PR, mă măsoară din priviri. Gata ? La ora douăsprezece, sunt îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]