6,525 matches
-
fete de 19 ani! Am început să plâng în hohote; mă simțeam gâtuită de linia aia păcătoasă ... eram singură pe holul care părea interminabil și alergam înapoi. La intrare în secție, ceva din interiorul meu s-a descătușat și am urlat. Am urlat la Dumnezeu. Am strigat, cu toată puterea mea: Doamne, adu copilul acesta înapoi! cu toată ființa mea... Apoi, aceste cuvinte se spuneau singure în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu, peste tot în mine cu o
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
19 ani! Am început să plâng în hohote; mă simțeam gâtuită de linia aia păcătoasă ... eram singură pe holul care părea interminabil și alergam înapoi. La intrare în secție, ceva din interiorul meu s-a descătușat și am urlat. Am urlat la Dumnezeu. Am strigat, cu toată puterea mea: Doamne, adu copilul acesta înapoi! cu toată ființa mea... Apoi, aceste cuvinte se spuneau singure în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu, peste tot în mine cu o tărie tăcută
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
PĂDURAR Pe sub poale de pădure Merge-un moș cu barba albă, Pașii lui pe-ntinsuri pure Lasă urme ca o salbă. Ciorile, ca niște semne, Răspândite-s pe zăpadă; Moșul duce-un braț de lemne, Parcă-i scos dintr-o baladă! Urlă lupii. Nu se teme! Simte gerul cum îl taie, Știe că-n puțină vreme Va avea cald în odaie. Pe umăr c-o pușcă veche, La brâu și-a înfipt securea, Are cușma pe-o ureche, Iar în inimă ... pădurea
BĂTRÂNUL PĂDURAR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376694_a_378023]
-
Și nopțile trecură unele după altele, fără număr, fără șir. Cei doi erau fericiți și petreceau clipe minunate. Într-una din acele nopți senine poposiră pe o stâncă. Era o iarnă aspră cu un ger de crăpau pietrele, iar lupii urlau înfiorător. - Niciodată nu mi-am închipuit cum este să nu simți gerul! - zise Paloș. - Vezi ce minunată este lumea noastră? N-ai nevoie de bogății și alte averi... - Iubito, - exclamă el deodată, aducându-și aminte de lumea muritoare. Am uitat
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
că Theo se va înduioșa la vederea micuței, acela fusese un gând de o prostie uluitoare, care zburase cât de departe putuse în momentul în care soțul ei îi întorsese spatele ca unui dușman. “Ce rău ți-am făcut eu?”urlă sângele ei, pompându-i cu furie în tâmple. “Nu te poți numi om, artistule!” Tot ca un act al unei piese de prost gust, imaginea lui Theo întorcându-i spatele o bântui necruțătoare până ce constată că pierduse laptele și că
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
de trandafiri cățărători, ca într-o încercare de a-l ține cât mai departe de casă și de copil. - Dia... Nu știa cu ce să înceapă? I-ar fi putut da ea câteva idei, dar, ca de obicei, lăsă să urle demonul din ea, fără să scoată nici un cuvânt. El întinse mâinile, încercând să o cuprindă în brațe. Șocată, Diana ridică ambele palme în față, într-un semn clar de interzicere. Nu cumva avea pretenția că nu se întâmplase nimic, nu
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
mine cea mai mică urmă de sentiment, dă-mi șansa să mă revanșez față de tine și față de copil, să încercăm să reparăm familia pe care am costruit-o amândoi. “Amândoi?” Mintea ei scotoci prin amintirile nu foarte îndepărtate. Demonul începu să urle din nou: “Lupul își schimbă părul, dar năravul ba!”, “ Supa odată răcită nu mai e bună de mâncat!”, “Unde scuipi să nu mai lingi că mai tare murdărești!” - Dia, ești un om minunat, îmi pare teribil de rău că ți-
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
din nou în labirintul așteptării, Dar știu că, să te mai aștept nu are rost Și iar îmi ninge dar cu fulgii mari ai disperării, Oare de ce-am plecat din al iubirii adăpost? E iarna-n care lupii-mi urlă-a remușcare Și-ngheata florile iubirii-n gerul crunt, Și orice gând îmi plânge și mă doare, Nu vreau o altă dimineață cu lacrimi șiroind! Să plec și eu aș vrea cât mai degrabă, În lumea rece-n care nu
NINGE CU DOR... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376693_a_378022]
-
de rugi din regretele de până mai ieri. peste filele mele rupte s-au lăsat nori grei de zăpadă, păsările s-au spânzurat de vânt, cuvintele țin locul de spadă. ard silabele grele pe ruguri, mor și se nasc doar urlând, bate vântul, miroase-a iarnă, amintirile tot sângerând. cădelnițează timpul prin noi, ca prin tăcute biserici, sunt pașii toamnei din alte dăți, pe care tu, viață,-i desferici. pe fundul lumii adânc, inima mea ia formă de arcă, tot stau
DEMONUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376739_a_378068]
-
ora opt! - Micuțule, fii atent, te înființezi mâine dimineață la ora șase dimineața la Buna, că trebuie tăiat Ghiță! Se frecă zdravăn la ochi și se ridică în capul oaselor, încercând să recunoască vocea din receptor și să proceseze informațiile urlate cu o veselie în total dezacord cu amorțeala lui. - Măi, Jane, tu nu ai somn? - Ce somn, omule, imediat e amiază! Ia, fă tu ochișori, apucă o sacoșă și du-te rapid la cooperativă să cumperi ce-ți spun eu
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
se-arată gata să m-ajute, cum se zice acum. Dar n-apucă, fiindcă își face apariția val-vârtej un bărbat între două vârste și hiper-furios, ținând într-o mână un capac de bideu, iar în alta o placă de faianță, urlând turbat: <<Privește! Ăsta-i capacul de la toaletă, asta-i nuanța faianței, fesierii mi i-ai admirat acum o oră, ce zici, acum îmi dai hârtia igienică?!>> Referință Bibliografică: INOVATIV IN EXTREMIS / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică Și fiecare se descurcă pe cont propriu Nimic nou sub soare Noli me tangere urlă poemul În timpul ăsta Ce face Europa Europa domnilor face pipi pe România Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA MIORIȚEI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor
EREZIA MIORIȚEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375105_a_376434]
-
care se râde în hohote la început, la un moment dat înfioară, pune pe gânduri publicul și-l oripilează. În adaptarea piesei caragialiene și montarea lui Dragoș Galgoțiu, personajele sunt actualizate, permanent înecate în alcool, calfa Iordache cântă manele, se urlă cu glas răgușit și toți se păruiesc din amor sau gelozie. Cititorii noștri își amintesc desigur bilețelul de amor pierdut de Nae Girimea în iatacul Didinei, amanta en titre a lui Pampon, care Pampon se raliază cu Mița, amanta en
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
pe-așa timp? Dibuiți un salvamar! Chemați 112! Oare trăiește? De unde să fie?! N-avem nici un doctor?! Aflat de mult lângă trupul zvârlit de furia mării, mă ridic. Ca la școală îmi salt brațul rostind abulic Prezent! Ființa întreagă îmi urlă! Un răget de fiară îmi vine să scot! Năstrușnica formă inertă este-așteptata... iubita-mi... soția... Cui pot s-o revendic?! Mi-e luată! E dusăăă! Mutată în sufletu-mi lărgit de durere, tornada de-afar-a plecat! E liniște-acum! Mă doare tăcerea
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
poezie, ne-o spunea, iar noi o scriam pe săpun și o învățam. Așa a apărut „Simfonia culorilor”, șapte sonete de curcubeu, unul mai reușit decât altul; tot aici a țâșnit, ca o durere, amarul „Suflet valah”. Îmi venea să urlu și să le spun: „Sunt un laș, am fost trimis între voi ca să vă spionez!”... Ar fi fost o ieșire mântuitoare pentru mine, dar inutilă. Instinctul de conservare mă paraliza! Îl iubeam pe Sergiu Mandinescu pentru puritatea lui și pentru
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SUPĂRAREA LUI BOSCHITO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Boschito mârâie la oameni pentru că l-au supărat și, după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat... Strămoșii săi au fost mai liberi și se plimbau noaptea prin sat ori se distrau așa de bine, pe ulițe în lung și-n lat! Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
noi strig a fericire în căușul palmei strâng o scoică micuța. acesta e locul nostru până când......până când uite așa se leaga toate visele noastre când adormim doi îngeri frumoși păzitori ei da, începe să plouă peste timp pământul însetat țipă urlă de dor cuvintele se așează pe tablă neagră și privești cerul de unde să-ți mai începi viața până în centrul pământului aș fugi să fiu doar cu el un fel de carne mă strânge scriu să nu plâng de dorul sau
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
neatenție sau dintr-o simplă coincidență a faptului existențial, cu o sacoșă din rafie, ciorapul. O pereche de ciorapi care au un preț fix, stabilit de oameni. Mă întrebam, ce preț i s-ar fi putut pune acelei tinere, care urlase cu atâta înverșunare la îndărătnica și necăjita femeie cu sacoșa din rafie? „Câți ca voi!” îmi trec prin minte versurile unei poezii de Topârceanu. „Of! lume”, exclami când greul îți apasă inima ca o piatră de moară. Ai o suferință
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
mai lungă de o lună și nu e bine nici pentru copil, nici pentru familie, să fiți transferați de colo- colo! Din păcate, astea sunt regulile spitalicești! - Dar cum va supraviețui fără aparatele care o țin în viață? aproape că urlă mama îngrozită. Codruț o prinse de după umeri, încercând s-o liniștească. - Doamnă, aparatele o vor însoți oriunde veți decide s-o transferați! Cum să o lipsim de ele? Fiți liniștită! o asigură binevoitoare asistenta. Ceva mai calmă, Paula decise în
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
se zbată înspăimântată. Elena, sora mai mare se repezi să o țină de mâinile care se străduiau să își smulgă tuburile iar Alexandru aproape că demolă casa alergând speriat să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul terorizat. Cei doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare sau bucurie. Începu să o
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
părea lui!). Ce se întâmplase de fapt!? Mâna destinului, cea care-l lăsase pradă gerului și disperării, lângă gard, știa foarte bine ce face! În urmă cu trei zile, pe vremea viscolului, câinii familiei Rogojină începură să bată și să urle de mama focului acoperind șuieratul năprasnic la stihiilor. Badea Dumitru, îndemnat mai mult de gura nevestei, își luă sarica în spate, pușca retezată în mână și ieși în prag să vadă despre ce este vorba, că era vreme de război
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
meu. Ceilalți copii nu prea reușeau să se descurce cu găinile. Ba, un băiețel inventiv a găsit altă soluție. Și-a legat cu elastic pe sub izmănuțe o cojoacă de oaie. Nu îl mai durea când îl mângâia „mămica”, în schimb urla cu disperare când era lovit și se făcea că plânge de durere. Toată clasa (mai puțin monitorul general) știa șolticăria cu blana de oaie și se tăvălea de râs pe sub bănci când domnul Fusulan îl lovea icnind, iar Ionel țipa
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt de toamnă apleacă ramuri dezgolite... Le alintă de ceva vreme și le-a smuls cam mult podoaba, câte-un pic în
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
când pădurea cea stăpână domolea a sa mișcare și dorința sa nebună de-a vui în alergare... Nu-l oprea pe-atuncea strada. Era goală... O arenă nesfârșită unde vântul era liber să triumfe prin bătaia în rafale, când trecea urlând de case să trezească-n toiul nopții păsăretu-n adăposturi și s-alunge animale din câmpiile prea goale... Iar acum, vântul stă în cumpătare... Simte peste tot rumoare. O ascultă, se oprește și, uimit, își uită zborul, lasă strada să se
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]