3,550 matches
-
și albe care viermiuiesc, Dumnezeu știe că din alea erau destule, ci un șobolan sau o vulpe. O sudoare rece scălda fruntea lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică organele interne din punga de plastic În care fuseseră vârâte, Încercând să identifice ceea ce ținea În mâini. Logan era convins că nu-și va mai scoate vreodată mirosul din nări. Cu micuțul David Reid fusese rău, dar de data aceasta era de o sută de ori mai rău. — Constatări preliminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copii. În dormitor găsiră o cameră video de ultimă generație. De jos se auzi un zornăit și dintr-odată amuțiră cu toții. Scârț. Și ușa din față se deschise. — Dunky? Poți să-mi dai o... Cine naiba ești tu? Logan Își vârî capul În jos, pe scări, pentru a vedea o femeie gravidă, Îmbrăcată Într-o haină de piele neagră și ducând un morman de pungi de cumpărături, care privea neîncrezătoare mulțimea de polițiști care-i umplea casa. — Unde-i Duncan? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l demontez. Nu eu l-am lăsat pe Cleaver să scape: voi l-ați lăsat. — Dar... — Acum, dacă-mi permiteți, ofițer, am alte chestiuni de care trebuie să mă ocup. În camera de interogare, Duncan Nicholson se scutura de parcă-i vârâse cineva În dos un cablu electric. Cămașa Îi era leoarcă de sudoare, iar ochii Îi alergau continuu prin cameră, neoprindu-se niciodată asupra unui obiect mai mult de un moment. Logan se așeză la loc pe scaunul de lăngă aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își frecă fața muiată de sudoare. — M-omoară dacă află c-am vorbit! Buza de sus Îi tremura și, pentru o clipă, Logan crezu că va izbucni iar În lacrimi. Insch Își scoase pachetul de forme de jeleu și-și vârî două În gură. — Nu-ți promit nimic, zise el cu gura plină de dinozauri de portocale și căpșune. Pornește banda, sergent,. Nicholson Își lăsă capul În jos, privindu-și fix mâinile, care continuau să tremure pe tăblia mesei, În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu luminos peste rochia de seară, cu mâinile adânc vârâte În buzunare, Încercând să-și țină de cald În morga cea rece și antiseptică. Fusese la teatru. — Sper să fie important, Îi spuse, aruncându-i lui Logan o privire care exprima clar că nimic nu putea fi mai important decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul să cadă până ajunse pe vraful de hârtii. — La naiba. Se lovi cu fruntea de masă, simultan cu fraza: La naiba, la naiba, la naiba... Fu Întrerupt de soneria puternică a telefonului mobil. Oftând, scoase drăcia și și-o vârî În ureche. — Logan, spuse el, lipsit de entuziasm. — Sergent McRae? Sunt Alice Kelly, ne-am cunoscut ieri. La casa cea sigură. Aveam grijă de domnul Philips. Logan vizualiză brusc imaginea unei polițiste expirate, cu haine banale și cu prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de căcat a ajutat la prinderea a patru delincvenți recidiviști, dintre care trei criminali. Are aceleași abilități de a se purta cu oamenii ca difteria, dar are experiență. Logan oftă. — Și-acum ce facem? Insch renunță la vânătoarea de dulciuri, vârându-și dezolat mâinile În buzunare pantalonilor de la costum. — Acum, zise el. Acum stăm și sperăm s-avem noroc. Vara, ferestrele din spate dădeau spre tufele de iarbă aspră, poleite de soarele auriu, cu o priveliște care se Întindea până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și nouă au tăcut. Pe când vorbea astfel, tribunul îl văzu pe fiul lui Germanicus apropiindu-se, dar nu-și coborî glasul. — Onoruri imperiale, repetă intenționat, ca să fie bine înțeles. Maestrul răsucea arma deasupra flăcărilor, o lovea cu mișcări precise, o vâra în apă rece, apoi o încălzea din nou - și nu scotea o vorbă. Tribunul Silius zise repede, provocându-l: — Și uite că și aici oamenii tac, pentru că și ei i se supun lui Tiberius. În ce anume i se supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oprește, înseamnă că viața s-a dus. Hai să-ți arăt acum altă lovitură, tot din spate. Militarul se ridică. — Fii atent. Din spate, tu îl apuci cu stânga. Ca să se elibereze, el o să-și desfacă brațele, iar tu, repede, vâri lama adânc sub braț, așa. Copilul îl privea fascinat. Tribunul Caius Silius redeveni serios și-i zise: — Ai văzut cum se folosește sica. Ești destul de mare ca să știi că moartea celor trei frați ai mamei tale i-a adus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând de-a lungul unor fluvii imense, și ajunsese în cele din urmă la Augusta Treverorum, pentru spectaculoasele și sângeroasele jocuri din amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât șeful. După o clipă sosi și executorul. — I-am zdrobit capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona cu tot Atunci nici-un ins n-o să spună că n-am burtă normală Da, tot ce nu-ți place, cu timpul, devine o simpatică boală... Hai, Înțelepte, Îndrăznește, vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le strâng, să-mi umplu mâinile cu ele, așa moi și lunecoase cum erau, și să le arunc la mine în coș, ca să le folosească Judy când prepară cârnăciori în aluat. M-am mișcat alene înainte, în vreme ce tânărul termina de vârât cumpărăturile într-o plasă și se căuta prin buzunare să plătească, dar cea de-a doua femeie în vârstă din fața mea s-a mișcat și ea, punându-se în drum chiar când încercam să o privesc pe posesoarea degetelor-cârnați, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de ciudat și de formal fără a părea că știe ce spune, dar mă obișnuisem cu asta de-a lungul anilor și știam că nu înseamnă neapărat că în spatele retoricii nu se ascundea nici un sentiment sau emoție. Mi-am vârât mâna sub brațul său și-am încercat să-l conduc spre ușa din față, dar s-a tras de lângă mine și s-a dat un pic înapoi. Îmi pare rău, Judy, încă nu pot intra. S-a-ntors și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fapt? Am oftat puțin și m-am întins peste pat spre mâna ei și-am ținut-o strâns. —Bine, Hol, da. Spune-mi. Ce e realitatea? Asta, a spus ea aplecându-se înainte, apăsându-și buzele de ale mele și vârându-și limba în gura mea. Nu pot să te contrazic la faza asta, am spus când mi-a dat drumul. Judy M ă simt ca și cum l-aș fi forțat să plece. E revoltător că mă simt așa: nu încape nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și era iarnă, așa c-aveam pe mine haina mea groasă și umflată. Nu-s proastă, să știți. Nu-ți dai seama care-i umflătură și care-s io în haina aia, atâta vreme cât o țin închisă până sus și-mi vâr picioarele sub ea. Era al dracu’ de cald în birou - asta țin minte - și-mi tot ziceau că dacă nu vreau să-mi dau jos haina și io tot ziceam că nu, e ok, simt frigu’ destul de rău, așa că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din față a dulapului. — Sally, te rog, ține asta o clipă, mi-a spus, iar eu am sărit să i-o iau. Pune-o oriunde, a continuat, nu contează. O folosesc doar ca să... ca să nu vadă nimeni toate astea. Își vârî brațul adânc în dulap și cu o mișcare puternică de măturare scoase o cutie, care se înclină într-o parte și vărsă ca un duș o cantitate mare de mici bucățele de carton fluturând, care căzură ca o cascadă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă gândesc și din astea. Ai putea avea impresia că era clar ce credea - ce presupusese el fără să se gândească de două ori. Acuma-mi dau seama. Da’ cre’ că uitasem de data aia când îl lăsasem să-și vâre chestia-n mine, ajunsesem să mă gândesc la el mai mult ca la un prieten decât la altceva în ultimele câteva săptămâni. Sau mai mult ca la cineva din familie, de fapt, că de obicei de prieteni nu te saturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jos, legănându-se înainte și înapoi, cu genunchii strânși la piept și obrajii brăzdați de lacrimi. Domnișoară, vă mai pot ajuta cu ceva? Să mai... — Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l în buzunarul hanoracului. Se lăsă în genunchi fără să mai stea gânduri și o înconjură pe Emmy cu brațele. — Scumpo, ce e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-ți spun? Pasărea înclină capul într-o parte de parcă se gândea la întrebarea ei. Adrianei chiar i se păru că și clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea inexpresivă, cu mâna stângă pe care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum. Dar sună frumos... ha! Glumeam și eu! Emmy izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]