3,016 matches
-
Shebeli („Fluviul leoparzilor"), la est de gura Madesului și la sud de Sonmoretu, descoperită de exploratorii români, ca cea mai bună trecătoare, întrebuințată pînă astăzi de indigeni, a fost denumită, în onoarea prezenței celor doi Ghika pe malurile acestui fluviu, Vadul Ghika". Alături de Vadul Ghika și culmea Lahovary, au mai fost consemnate și alte denumiri românești. De remarcat că, în timpul expediției africane, Nicolae Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
la est de gura Madesului și la sud de Sonmoretu, descoperită de exploratorii români, ca cea mai bună trecătoare, întrebuințată pînă astăzi de indigeni, a fost denumită, în onoarea prezenței celor doi Ghika pe malurile acestui fluviu, Vadul Ghika". Alături de Vadul Ghika și culmea Lahovary, au mai fost consemnate și alte denumiri românești. De remarcat că, în timpul expediției africane, Nicolae Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
secolul al XVII-lea a fost întemeiată la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
secolul al XVII-lea a fost întemeiază la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
fost reacoperit cu șindrilă. Lucrările au fost făcute de un meșter local, pe numele lui Maxim Ioan, ajutat de fătul bisericii Oniga Grigore a lui Bogdan și de alți credincioși. Aceste lucrări au fost făcute cu fonduri primite de la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului completate cu sumele obținute de către credincioși din vânzarea materialelor adunate pentru construirea unei noi biserici, de zid. Comunitatea a încercat în perioada 1940-1950 construirea unei noi biserici dar datorită războiului și greutăților care au urmat planul a
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze lipsei păstoririi arhierești, după încetarea Episcopiei ortodoxe a Vadului și intrării domeniului Chioar în posesia principelui. De altfel, continuându-l pe Gabriel Bethlen, Rákóczieștii au făcut numirile de vlădici ortodocși cu fixarea celor 5 condiții calvine: românizarea slujbei în biserici, predicile și tipăriturile să se facă în limba română
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Iară este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Agriș, Borzești, Buru, Cacova Ierii, Făgetu Ierii, Iară (reședința), Lungești, Mască, Măgura Ierii, Ocolișel, Surduc, Valea Agrișului și Valea Vadului. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 108) satul Iară apare sub numele de "Jára". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Iară se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Comuna Iara, Cluj () [Corola-website/Science/310367_a_311696]
-
Muntenia, România, format din localitățile componente (reședința) și Poiana Țapului. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi, care au altitudinea maximă de . Situat la 135 km de București, se întinde pe circa de-a lungul văii Prahovei, între „Vadul Cerbului” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”. . Altitudinea medie a orașului Bușteni este de . Este una din cele mai populare stațiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
la București, permițând astfel Ministerului Afacerilor Străine să înainteze documentațiile de rigoare comisiei de arbitraj. Singurele organizații care nu erau controlate de autoritățile maghiare erau bisericile ortodoxe și greco-catolice din zona ocupată. Cu concursul lui Nicolae Colan, episcopul ortodox al Vadului, Feleacului și Clujului, cu reședința la Cluj și al lui Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj și Gherla, care în acea perioadă își stabilise reședința la Oradea, preoții din satele cu populație românească informau prin ierarhia bisericească episcopiile lor despre
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui conac boieresc la Crihana Veche. Mihail Sadoveanu, scriitor care a vizitat în multiple rânduri Crihana pentru scop de pescuit
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Bălăbănești este o localitate-centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova. Este situat la 3 km de vest de autostrada Cernăuți - Odesa, la 4 km sud de orășelul Vadul lui Vodă, la 25 km de stația calea ferată Mereni și la 24 km est de Chișinău. Distanța până la orașul Criuleni - 28 km. Populație de 2.081 locuitori. Suprafață 37,2 kmp. Întemeiat în 1825 de câteva familii de țărani
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
greșit părerea că denumirea satului provine de la numele boierului. N-a existat nici un boier și nici un sătean cu acest nume. În Arhiva Națională din Chișinău sau păstrat numele boierilor care stăpâneau pământurile. În acea vreme stăpân pe satul Mălăiești și vadul lui Vodă era familia boierului Sicarda. Cele mai răspândite nume erau Timciuc, Calancea, Ivanov. Rămâne de studiat documentul de la 10 octombrie prin care Mihai Racoviță domn al Moldovei întărește lui Iordache Roset satul Bălăbănești din vecinătate. Așa apare satul Malîi
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
Mașcăuți este o localitate-centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova. Denumirea Mașcăuți se trage de la Macicăuți, sat cu prisacă și vaduri de moară, care și-a luat denumirea de la Macico Rusul, care a stăpânit, după cum arătau răzeșii de pe jumătate de jos a satului, vadul vechi de moară, vadul cel din jos, unde au fost moara lui. Despre formarea satului există o
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
localitate-centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova. Denumirea Mașcăuți se trage de la Macicăuți, sat cu prisacă și vaduri de moară, care și-a luat denumirea de la Macico Rusul, care a stăpânit, după cum arătau răzeșii de pe jumătate de jos a satului, vadul vechi de moară, vadul cel din jos, unde au fost moara lui. Despre formarea satului există o legendă care s-a transmis din tată în fiu și așa mai departe și o să o transmită în continuare această legendă despre formarea
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
raionul Criuleni, Republica Moldova. Denumirea Mașcăuți se trage de la Macicăuți, sat cu prisacă și vaduri de moară, care și-a luat denumirea de la Macico Rusul, care a stăpânit, după cum arătau răzeșii de pe jumătate de jos a satului, vadul vechi de moară, vadul cel din jos, unde au fost moara lui. Despre formarea satului există o legendă care s-a transmis din tată în fiu și așa mai departe și o să o transmită în continuare această legendă despre formarea satului. Legenda spune că
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
la nicio categorie. (sursă- Бессарабия в момент присоеденеия ея к России, 1812 под ред. И. Н. Хлиппа) pagina 110. Numele localității Zagarancea provine de la numele unei persoane ( 1640 august 28, Iași- Vasile Lupu voievod întărește mănăstirii Sfântă Vineri, din Iași vadul cu podul plutitor de pe Prut, din dreptul satului Socani, în urma judecății cu Petrea nepotul Zagarancei, și alții din satul Grindesti, care-l revendicau), mai înainte de acest nume satul s-a numit Laslaoani, dar nu se cunoaște din ce motive această
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
intensivă. Teritoriul satului se ridică cu anual. Din punct de vedere orografic, satul face parte din Platoul Moldovenesc în care se încadrează morfostructura locală a Puhoiului (Bâcului). Această morfostructură se încadrează între râul Nistru-Botna, se limitează la nord de fractura Vadul lui Vodă și la sud-est de fractura Botna. Această morfostructură locală reprezintă suprafața de dezvoltare de mai departe a vechilor terase ale Nistrului. Cele mai mari altitudini din acest raion geomorfologic se găsesc în apropierea satului Puhoi. Acestea reprezintă niște
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
lățimea de . Jora de Sus are un nume de origine antroponimică, provenind de la numele proprietarilor de altădată ai moșiilor respective. Boierul Jora deținea pămînturi pe malul Nistrului. Există o legendă despre proveniența satului Jora. Apariția istorică a localității sub denumirea "Vadul Jorei" datează din 1475 pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. Baza documentară a cercetărilor o constituie hărțile. Astfel,Vadul Jorei, apare pe harta Basarabiei la începutul secolului XVI-lea, sub numirea de Jora
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
Nistrului. Există o legendă despre proveniența satului Jora. Apariția istorică a localității sub denumirea "Vadul Jorei" datează din 1475 pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. Baza documentară a cercetărilor o constituie hărțile. Astfel,Vadul Jorei, apare pe harta Basarabiei la începutul secolului XVI-lea, sub numirea de Jora în anul 1601 și 1812. Satul Jora ortografiat Zura (figurează în "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir, conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova). Jora de Sus este atestat
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
că după instalarea Puterii Sovietice în 1944, cetățenii satului încă mai aveau dreptul de a lua apă din râul Prut și pentru ei sâmbăta și duminica li se permitea să se scalde în râu într-un loc anumit numit „la vad”, care se afla în apropierea pichetului de grăniceri, astăzi clădirea gimnaziului din sat. Acest drept era permanent supravegheat de grăniceri. Dreptul acesta le-a fost luat sătenilor în 1960, când dea lungul graniței apar primele sârme gimpate. În 1984 dea
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi ) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
cereale precum și a plantelor industriale. Pe tot cuprinsul Țării Bârsei și a comunei Șercaia s-au pus sub ocrotire întinse suprafețe de teren, care prezintă interes științific, social și estetic. Cea mai cunoscută rezervație este "Poiana cu narcise" din Dumbrava Vadului, având o suprafață de peste 400 ha. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. "Complexul de
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
și descendenților săi (printre care se numără Isaac și Iacob) se întindea până la acest râu. Numele "Eufrat" ar putea proveni din "Ufratu" în persana veche, sau din avestană "*hu-perethuua", însemnând "potrivit pentru traversat" (din "hu-", însemnând "bun", și "peretu", însemnând "vad"). O altă origine ar putea fi kurdă. În această limbă, "fere" înseamnă "lat", "re" înseamnă "apă curgătoare" iar "hat", "curgătoare", astfel "fererehat" ar însemna "apă curgătoare lată". Numele kurd actual, "Ferat", este poate o contracție a numelui mai vechi. Totuși
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
Acest articol cuprinde istoria Craiovei, oraș din România. Primele comunități hominide din spațiul european, contemporane cu cele din Grecia (Proto-Seskolo, Dimini) și Anatolia sunt atestate arheologic și pe teritoriul Craiovei. Aceste comunități au profitat de vadul Jiului, de fertilitatea solului luncii Jiului și de protecția deosebită pe care o oferă depresiunea întărită natural, fiind apărată spre vest de dealurile împădurite ale Bucovățului, spre nord de nodul hidrografic al Jiului, Amaradiei, Raznicului și de Balta Craioviței, spre
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
neagră" », deoarece atunci când plouă mult și repede, apa râului își schimbă culoarea, tulburându-se. Izvoarele Cernei se află în Munții Poiana Ruscăi, iar cele două ramuri ale sale se unesc în satul Hajdău. Ramură de nord izvorește în apropierea satului Vadul Dobrii, iar cea de sud e alimentată de mai multe pârâie-Fântâna, Bordu, Negoiu, Ciumița- care izvoresc de sub poalele vârfului Rusca, la o altitudine de aproâimativ 1.200 metri. Este unul dintre cele mai mari și importante râuri ale județului, lungimea
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]