14,506 matches
-
introdusă încă de la cele dintâi implantări europene. Dimpotrivă, există o discontinuitate în structura "satului", unde comunitatea tradițională de origine este redusă la un nucleu neglijabil. Două puncte, spuneam, caracterizează această restructurare: amestecul etnic și categoriile socioeconomice. Amestecul etnic este foarte variabil în funcție de centre, totul depinzând de raportul de forțe existent între grupuri. De exemplu, la Gamboma, avem: 70% Bangangoulou; 22% Bateke; 3% Mbochi; 5% diverse etnii. În acest caz particular, etnia dominantă caută prin toate mijloacele să-și păstreze supremația în raport cu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lui socioafective, care traduce nevoia lui de ceilalți; b. centripedă: această orientare se referă la sentimentele (de atracție, de repulsie, de indiferență) pe care subiectul le suscită, la rândul lui, la persoanele-parteneri, fapt care se traduce prin recepția unui număr variabil de alegeri, respingeri sau indiferență din partea celorlalți. Calcularea atracțiilor și a respingerilor primite ne furnizează indicele statusului social sau indicele integrării socioafective a individului dat (Golu, P., p. 291). Desigur, din punct de vedere simpatetic-preferențial, situația este mult mai complexă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de trezire a conștiinței, cât și somnul. Criza poate avea loc atât ziua, cât și noaptea. 5) Narcolepsia: este o boală ce apare ca epilepsia, doar că în locul crizelor epileptice apar stările de somn. Stările de somn sunt de durată variabilă (minute sau zeci de minute), apar ziua în plină activitate, uneori chiar în mers. La fel ca și epilepsia, poate fi observată prin EEG. 4.1.6.3. Tulburările somnului Insomniile apar sub mai multe forme: a) de inducere a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este destul de frecvent întâlnită în multe alte boli psihice, dintre care amintim: psihoze delirante acute, demențe (presenilă, senilă, vasculară, posttraumatică, alcoolică), depresia de involuție, tulburarea organică de personalitate, atacul de panică. Hipobulia constă în diminuarea activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali și fizici. Această stare se numește stupoare și se întâlnește cu deosebire în stările depresive severe (este stupoarea melancolică), în schizofrenie (stupoare schizofrenică sau catatonică) și în confuzia
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să fie în mod normal, pentru a umbla ore, zile, în șir, fără a se întoarce acasă. Nu se poate vorbi despre fuga la copil înainte ca acesta să fi dobândit cunoștințe clare despre domiciliul sau durata fugii este foarte variabilă și depinde de vârsta copilului. Atunci când fuge, cel mai adesea, copilul nu are un scop, rătăcește în jurul domiciliului, se duce în locuri de predilecție sau umbla fără rost, căutând să fie prins de către cunoscuți. În alte cazuri copilul (10-12 ani
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dar și aspectului mascat al depresiei, se disting cu greutate stări depresive propriu zise înainte de vârsta școlarității. Studiile demonstrează o descreștere a vârstei de debut a depresiei la generațiile mai tinere (DSM IV)123. Evoluția tulburării depresive majore recurente este variabilă. Astfel, unele persoane prezintă episoade izolate, separate de perioade lungi de timp fără nici un simptom depresiv, la alții episoadele sunt grupate iar la o altă categorie, episoadele depresive survin din ce în ce mai des odată cu evoluția cronologică. Se poate considera drept predictor pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
crize repetate și care au avut așteptări înalte de la ei înșiși, înainte de a se îmbolnăvi. Se pare că acești oameni nu pot trăi cu ideea că vor avea un viitor mai prejos decât și l-au imaginat. Un predictor cognitiv variabil pentru sinucidere este sentimentul de deznădejde. care nu făcea parte din această categorie. În plus, unele cercetări arată că cei care încearcă sau chiar se sinucid dau dovada de rigiditate și inflexibilitate în gândire. Acest lucru îi împiedică și mai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Prin urmare, este necesar să specificăm termenii în care această schimbare poate fi măsurată. "Caracterul general al schimbării" din sistemul internațional este definit în termenii variației a trei dimensiuni derivate din teoriile utilizate. Teoriile generează predicții radical diferite cu privire la: (1) variabila cheie care influențează comportamentul marii puteri; (2) tiparul general al activității instituționalizate dintre state importante; și (3) ajustările de politică externă făcute de fiecare putere la sfârșitul Războiului Rece. Conform lui Kapstein și Mastanduno, scopul analizei naturii generale a schimbării
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1 sunt rezumate predicțiile asociate cu cele trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări teoretice pentru structura programelor de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Apoi, concluziile rezumă argumentele teoretice discutate și implicațiile lor pentru studiul relațiilor internaționale în perioada post-Război Rece. Modelul neorealist Variabila cheie identificată de neorealism este polaritatea sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist este distribuția informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că este posibilă cooperarea internațională, plecând de la aceleași asumpții privind sistemul internațional precum neorealismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Moravcsik de a sistematiza liberalismul, această descriere pleacă de la constructivism pentru a stabili o formulare modificată, ce acordă mai multă importanță rolului dinamicii socializării și schimbării culturale în sistemul internațional. Datorită concentrării asupra structurii culturale a sistemului internațional ca variabilă cheie ce afectează comportamentul statelor, statutul anarhiei în teoria liberală se deosebește fundamental de modelul neorealist și de cel instituționalist. Liberalismul se bazează pe ceea ce constructiviștii numesc un model transformațional al structurii, în care anarhia apare deschisă, potențial, la transformări
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
definește o buclă de retroacțiune pozitivă auto-susținută, ce încurajează convergența pe termen lung a sistemului internațional în jurul păcii democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1 sunt rezumate atributele lor centrale. Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În mod similar, Tewes recunoaște că oamenii de stat germani încearcă să prevină potențialele tensiuni generate de implicarea lor atât în adâncirea, cât și în lărgirea UE. Acest fapt a ieșit la suprafață în propunerile pentru o Europă cu "geometrie variabilă", în care "precondiția pentru lărgirea către est era un nucleu bine integrat" (Tewes, 1998, p. 127). Janning propune conceptul înrudit, al "integrării diferențiate". El observă că o astfel de strategie "ar duce la concentrarea rolurilor de conducere pentru statele implicate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la concentrarea rolurilor de conducere pentru statele implicate activ în ... adâncirile sectoriale. ... [La rându-i, acest fapt ar] deschide noi posibilități pentru participarea activă și o densitate mai mare a integrării" (Janning, 1996, p. 41). Scopul final al strategiei geometriei variabile este că, urmărind flexibilitatea instituțională, Germania ar trebui să se dovedească capabilă să își susțină angajamentul puternic față de integrarea europeană. Ca urmare, prin ajustarea instrumentelor politice, Germania a încercat să urmărească simultan lărgirea și adâncirea integrării. După cum notează Tewes, pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
militanți, un aparat administrativ mai mult sau mai puțin elaborat. Practicile nu mai sunt ocazionale, ci îi orientează pe indivizi într-o veritabilă angajare, înscriindu-i în cunoștințe din ce în ce mai importante (Le Guern, 2002). Mărimea colectivelor astfel produse prin practici este variabilă: când e vorba de practici de masă, ele sunt imense, adesea în detrimentul durabilității (Gustave Le Bon vorbea de "mulțime"). Ele sunt subiectul unor admirații trecătoare, ale unor entuziasmări efemere. Când sunt restrânse, au mai multe șanse să se organizeze și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
răspunzând la urgența unei "probleme sociale" grave. În plus, căutarea unei tarifări comune mai multor colectivități legate între ele se vrea a fi marca vizibilă a unei misiuni de serviciu public. În spatele denumirii comune de dezvoltare, conținuturile și formele sunt variabile, dar, incluzând constant o dimensiune culturală și/sau artistică precisă, ele au făcut din politicile culturale descentralizate vectori de experimentare la scară intercomunală. Colectivitățile locale arată că au știut să-și însușească pentru propriile scopuri categoria de acțiune publică de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
stare patologică în sensul curent al noțiunii, pentru că nu există afectări structurale. Ea se poate produce pe sâni de orice volum și reprezintă o deplasare a glandei în raport cu zona fixă care este șanțul submamar. Sânul este un organ cu geometrie variabilă, supus legilor gravitației, gravidității și eredității. "Căderea" sânilor este rezultatul unei distensii a "sutienului cutanat", situație favorizată de vârstă, greutatea glandei, variațiile volumului legate de sarcină și lactație, curele de slăbire. Cu cât proiecția anterioară a sânului este mai impor-tantă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
medie variază între 160 și 400 cm3. Termenul "normal" devine discutabil și din acest punct de vedere. Volumul ce depășește etaloanele obișnuite pierde din frumusețe, volumul excesiv de mic, de asemenea. Placa areolo-mamelonară este orientată ușor extern și în sus, poziție variabilă în raport cu vârsta și componenta adipoasă. Mamelonul proemină 5-10 mm deasupra nivelului pielii areolei și este acoperit cu piele rugoasă și pigmentată. Tegumentul din această zonă este dublat de fibre musculare netede, radiare și longitudinale, implicate în pseudoerecția mamelonară. Tegumentele regiunii
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
situație, modalitatea de a se proiecta în lume. Din acest punct de vedere, mijloacele femeii sunt mai fragile comparativ cu cele ale bărbatului, dar erotismul ei este mult mai complex decât cel masculin (Simone de Beauvoir). Idealul frumuseții feminine este variabil, dar anumite constante rămân ca exigențe. Una dintre ele este corpul. Sânii și fesele au mare importanță în realizarea "obiectului erotic ideal". Perioada modernă a marcat creșterea independenței sociale a femeii, noua viziune a corpului, eliberarea erotică ieșită din comun
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
stă la baza unor anchete foarte ample din zeci de țări. Aceste anchete se apropie de anchetele de victimizare (proporția elevilor "hărțuiți") și de anchetele de delincvență autodeclarată (proporția "hărțuitorilor"). Cercetările au permis evidențierea faptului că prevalența fenomenului de bullying, variabilă între țări, oscila, în general, între 4% și 10% elevi "hărțuitori" (bullies) și între 4% și 15% elevi hărțuiți (bullied). Unele studii acordă o prevalență mai puternică, depășind 15%, chiar 20% victime și agresori (în Spania Ortega, 1994, sau în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la 5 (cel mai pozitiv). Fiecare cifră din tabel corespunde mediei date de elevii întrebați, în funcție de anul în care li s-a aplicat chestionarul. În fapt, 6 variabile din 8 sunt perfect stabile. Numai două variabile prezintă o schimbare semnificativă: variabilele "relații cu ceilalți adulți" și "agresivitate între elevi și învățători". Rezultatele din 1995 erau deja excelente, iar între timp s-au îmbunătățit și mai mult în ce privește relațiile între elevi și adulții din școală. Numărul elevilor foarte mulțumiți de relațiile cu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
chestionarului pentru elevii din ciclul 3 ar fi inadaptată din cauza conformismului copilăresc. Putem să respingem această obiecție. În realitate, după cum sunt în școala elementară sau în gimnaziu, copii de aceeași vârstă au opinii extrem de divergente, iar în spatele efectului legat de variabila vârstă stă un efect structural mult mai important. De altfel, nu-i de mirare, căci variabila vârstă este ea însăși construită social (Passeron, 1991, p. 123): ea poate depinde și de efectele genetice (în sensul dat de Piaget sau în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
obiecție. În realitate, după cum sunt în școala elementară sau în gimnaziu, copii de aceeași vârstă au opinii extrem de divergente, iar în spatele efectului legat de variabila vârstă stă un efect structural mult mai important. De altfel, nu-i de mirare, căci variabila vârstă este ea însăși construită social (Passeron, 1991, p. 123): ea poate depinde și de efectele genetice (în sensul dat de Piaget sau în sensul psiho/fiziologic) de efectele generației (istoricizate) sau de efectele structurale (în funcție de locul unde se încadrează
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]