3,889 matches
-
de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră obiectele folosite în ritualuri: aur, elektron, parfumuri, instrumente muzicale, veșminte sacre. Erau însă goale, distruse; din ele rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe monede: i-a cucerit pe romani cu dreptul la vot. Iar când un senator moare - și toți sunt bătrâni -, în locul lui vezi mutra unui barbar care abia bâiguie latina. Încă două-trei ierni, și vom ajunge în minoritate. A schimbat veșmintele. I-a făcut pe tineri să-și piardă mințile; toți sunt alături de el.“ La fiecare constatare simțea o împunsătură: „Are doar douăzeci și nouă de ani...“ Se gândi înspăimântat: „Dacă imperiul va fi așa cum își dorește el, nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lua în seamă cea de-a doua variantă, și nu pe prima. Continuă să râdă, pe când se depărta. Împăratul nu răspunsese. Își amintise de ziua când, pe terasa de la Capri, Callistus, care acum ajunsese prea puternic, trecuse prin fața lui, în veșmintele lui modeste de sclav, ducând un vas. Se simți deodată foarte obosit. Puterea îi scăpa printre degete, ca apa. Helikon, care din zi în zi era tot mai speriat și mai confuz, îi șopti: — Mă îngrozesc când mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te făceau să nu te saturi de o mâncare, dacă refuzau să le guste? Sau despre cele câteva picături de zăpadă topită care trezesc vinul vechi din letargia verii? Despre plăcerea paturilor moi, în stil sirian? Cum vor descrie eleganța veșmintelor? Împăratul îl asculta zâmbind, gândindu-se că pentru Helikon toate minunile vieții erau cuprinse în acele exemple; era un copil. Însă la urmă Helikon întrebă: — Ce vor scrie despre proiectul tău de pace? Îi transmise neliniștea sa Împăratului: noua lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea doar veșmintele Împăratului pe pardoseală, trupul prăbușit al acestuia și balta de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după ce ai murit. Se duse să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu știa însă că unele dintre acele răni, cele mai adânci, le făcuse un ucigaș tocmit de Pisoni. Oamenii săi luară trupul Miloniei, cu veșmintele în dezordine - văzură pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu au fost distruse, cum este fascinanta sculptură, aflată astăzi la Muzeul din Villa Albani de la Roma, în sobrul veșmânt de pontifex maximus. Materialul care îi acoperă capul este, după cum se poate vedea din drapaje, foarte subțire și fin, în mod evident diferit de țesăturile de lână din reprezentările altor împărați din epoca respectivă. Drapajul ce cade de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte tânără atunci când a pozat, având în vedere dimensiunile sânilor și șoldurilor. Poate că între ea și artistul care a reprezentat-o nu a existat o comunicare psihică și intelectuală, deoarece chipul este lipsit de expresie și straturile suprapuse ale veșmintelor cad greoaie. Din statuie se degajă în schimb o materialitate instinctivă, poate chiar o considerabilă forță fizică. Și mâinile sunt foarte puternice. Aproape că intuim energia cu care, mulți ani mai târziu, a luptat atunci când fiul său Nero a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poruncit să fie ucisă. Darurile votive pentru Zeița Mamă Isis și micuța Bastet. Când la Lugdunum s-a născut fiica împăratului, inventarul bogatelor daruri a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din punct de vedere igienic -, a desființat școala de la Atena, unde predase Platon. A transformat în biserică și templul din insula Philae, trimițând acolo un episcop. Atunci, ultima preoteasă a lui Isis Hathor a fost scoasă cu forța din templu; veșmintele sacerdotale i-au fost sfâșiate, iar ea a fost insultată, violată, târâtă prin curtea imensă; în cele din urmă, a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată - ultim demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai târziu, în întregul Egipt avea să pătrundă Islamul. Capitolul VII Damnatio memoriae. Într-un muzeu de la Roma există un basorelief ce înfățișează un tânăr împărat din secolul I, purtând veșmintele și obiectele rituale ale cultului isiac. Noi îl privim fără să știm cine este. Corpul e intact; chipul a fost însă complet distrus, cu lovituri de daltă, iar numele a fost șters. Abia în zilele noastre a fost descoperită superba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vânzare, și un făurar pe nume Bruno a fost încântat de aspectul ei straniu. A cumpărat-o și a curățat-o; de sub stratul de praf s-au ivit niște pătrate cu incrustații de aur și argint veritabil: personaje ce purtau veșminte nemaivăzute, în niște posturi pe care nimeni nu le putea explica, dar care păreau rituale; de jur împrejurul lor erau semne care puteau fi o scriere, dar pe care nimeni nu le putea descifra. În centru, pe un tron stătea o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
există, este absent, e o ficțiune; ne Întâlnim la S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic, e ca și cum aș poseda țărâna. De altfel, am avut Întotdeauna impresia că ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi se pare demn de a fi privit. În trenciul meu de student, colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam inima sa bătând, pieptul său ce se umfla, contemplam În mod mecanic piciorul său ce se sprijinea pe nisip și privirea mea rămânea fixată Îndelung pe urmele lăsate de pașii săi. În această acțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de mână doi copii de o parte și de alta și se Întoarce atent către o femeie tânără, cu haina de blană strânsă pe corp, cu mâinile Înmănușate, reunite Împreună pe ombilic (desigur, acesta nu se vede, fiind acoperit de veșminte), ca loc geometric al corpului; ea privește distrată cu capul Într-o parte la șirul celorlalți privitori, fiecare foarte intrigat de cum va ieși În fotografie sau dacă va ieși suficient de clar ca să fie recunoscut de către ceilalți; e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să sperăm că hematomul nu a comprimat prea tare creierul. Aș vrea să fiu un tată oarecare, unul dintre acei bărbați plini de încredere care se se dau pe mâinile unui halat alb și apoi se retrag ca în fața unei veșmânt sacru. Dar nu pot să mă prefac că nu știu ce puțină influență are voința unui chirurg bun în fața împlinirii unui destin. Mâinile unui om sunt legate de pământ, fetița mea, Dumnezeu, dacă există, se află în spatele nostru. Știi, comoara mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și încă nu știi ce-i mai nostim. Îmi povestea don Valentín, care, după don José, a fost cel mai apropiat de don Eloíno, că, ducându-se într-o zi să-l vadă și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pervertit pe noi, câinii, ei ne-au făcut câinoși, cinici, ceea ce e ipocrizia noastră. Fiindcă cinismul este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau, au fost nevoiți să inventeze diferențe în veșminte și să semnaleze sexul prin îmbrăcăminte. Pantalonii nu sunt decât urmarea faptului că omul s-a ridicat în două picioare. Ce ciudat animal este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este la câine ipocrizie, după cum la om ipocrizia e cinism. Ne-am contaminat unii pe alții. Omul s-a îmbrăcat la început în același veșmânt, și ei, și ele; dar cum se confundau, au fost nevoiți să inventeze diferențe în veșminte și să semnaleze sexul prin îmbrăcăminte. Pantalonii nu sunt decât urmarea faptului că omul s-a ridicat în două picioare. Ce ciudat animal este omul! Nu e niciodată unde trebuie să fie, și anume în ce face, și vorbește ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îmbrăca în altă vestimentație și l-am plasa în alt loc și-n alt timp decât cele în care l-au plasat Tirso de Molina sau don José de Zorrilla. Am citit că Hamlet a fost reprezentat în Japonia în veșminte japoneze și în ambianță japoneză. Bine au făcut. Era un mod de a-i salva adevărul, adevărul acela care în realism e sufocat. Salamanca, iunie 1923 (Publicat în La Nación, Buenos Aires, 15 iulie 1923.) III Istoria Ceții Prima ediție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a pus Întrebări amănunțite În legătură cu circumstanțele În care Îmi pierdusem vederea. După cum știi, În momentul acela pictam după model, o fată tânără. M-a Întrebat dacă modelul era nud. Cred că termenul pe care l-a folosit a fost „fără veșminte“. I-am spus că da. Și mi-a zis: „Atunci, poate asta e pedeapsa lui Dumnezeu“. — Doamne ferește! exclamă Henry. Ce comentariu monstruos! — Nu-i așa că a fost frumos din partea lui? Teoria era că Dumnezeu mă chiorâse de un ochi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]