3,060 matches
-
personaj de roman. Am nevoie să existe ca să-mi facă realitatea mai ușor de suportat, nu ca să mi-o complice. Așadar, ce alegeți, signora? Jack examinează meniul. Vițel cu vin de Marsala, vițel cu mascarpone sau vițel cu deliciosul nostru vițel mărunțit? Nu vă place carnea de vițel? OK, atunci avem una foarte bună, scaloppina à la limone. Bagă o monedă În tonomat și degetul lui se pregătește să apese Where or When. Nu, nu ăla. — Dar e frumos. O să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să-mi facă realitatea mai ușor de suportat, nu ca să mi-o complice. Așadar, ce alegeți, signora? Jack examinează meniul. Vițel cu vin de Marsala, vițel cu mascarpone sau vițel cu deliciosul nostru vițel mărunțit? Nu vă place carnea de vițel? OK, atunci avem una foarte bună, scaloppina à la limone. Bagă o monedă În tonomat și degetul lui se pregătește să apese Where or When. Nu, nu ăla. — Dar e frumos. O să plâng. Am plâns când am auzit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Frank Îi făcea fericiți pe părinții mei, spun eu studiind meniul. Sinatra era Întotdeauna muzica de armistițiu În casa noastră. Puteam să ieșim din ascunzătoare când tata punea Come Fly With Me. Cred că voi mai lua un cocteil În loc de vițel. Ce crezi că s-ar Întâmpla dacă ai amesteca un Love and Marriage cu un Strangers in the Night?1 Jack apucă vârful cuțitului cu care mă joc, acum ținem fiecare de câte un capăt. Nimic groaznic. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vrut să rămână prin zonă ca să vadă cum va arăta lumea condusă de voi. Mă tem că nu-mi place foarte mult să fiu ridiculizată, domnule Abelhammer. —Să Înțeleg că aceasta e latura dumneavoastră germană, doamnă Reddy. Mai târziu, după vițel, o bucată de flanel Împachetată Într-un burete de brânză, urmează tiramisu, un fel de cremă de bărbierit cu migdale În ea. Mâncarea e dincolo de orice Închipuire de proastă, Încât savurăm deja gluma pe care o vom Împărtăși În legătură cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care sunau simultan mii de clopoței cu tonuri Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lemne! Du-te! Copilul, Încercând să intre În joc și să fie inventiv, pleacă pe după casa Rozaliței, ocazie cu care s-a ales cu o spaimă de moarte pentru că a dat nas În nas cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cum arată și cu care din amintirile ce Îi pun adesea stăpânire pe vibrațiile interioare ale corpului seamănă, Aneta, Mădălița, Rozalița ... Băi!, unde te uiți tu așa? Uite-te la el!, strigă fals-supărată, fals-emoționată și oarecum surprinsă de privirea de vițel a băiatului. Apoi, continuă Înțelegătoare: Hai, lasă asta acu’! Vină-ncoace oleacă, iar când Va se apropie cu nesiguranță În mers, ea Îi șopti la ureche: Vezi că mămica are obiceiul de mă pândește p’in grădină! Du-te la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării. Însă el era Părăsitul. Se uită către preot și către raspi cu privirea vițelului dinainte de înjunghiere. — Vai de sufletele care amăgesc un copil, zise ajutorul, risipind încordarea. Luă carafa și i-o duse la gură, ajutându-l să bea, ca și cum ar fi fost infirm. Lui Omar, Nordul i se părea altă țară. Nu voia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte unul din ceată trăgea o piele după el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai isprăvea. Lupii fugiseră la câțiva pași, și după câtăva vreme, obișnuindu-se cu zgomotul instrumentelor, se apropiaseră din nou. Ședeau pe labele dinapoi și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de câteva ori, și când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a luat locul politeismului feudalității; În felul acesta, un sentiment adevărat a reușit să străpungă și să devină vizibil până și În semnele materiale și schimbătoare ale puterii noastre. Și așa ne-am Întors În punctul de plecare: la adorarea vițelului de aur. Cu deosebirea că idolul vorbește, merge, gândește, Într-un cuvânt, este un uriaș. Iată de ce sărmanul Fitecine s-a trezit Împovărat pentru multă vreme de aici Înainte. O revoluție populară este imposibilă astăzi. Dacă unii regi vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că cei din zonele reci sunt cu mult mai puțin feroci decât cei din zonele calde. La Fès, când vrei să-l faci să tacă pe un lăudăros, îi spui: „Ești la fel de curajos ca leii din Agla cărora le mănâncă vițeii coada“. E adevărat că în localitatea cu acest nume, e de ajuns ca un copil să alerge țipând în urma unui leu pentru ca acesta s-o ia la sănătoasa. Într-un alt sat de munte, numit Piatra-Roșie, ei își fac apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te mai gândi la nimic... PARASCHIV (Lăsându-se în brațele lui MACABEUS, chinuit, amețit, înfricoșat, în transă lentă.): Da... da... MACABEUS: Când o fi să te împuște să mă chemi... PARASCHIV: Am văzut focul... (Îl privește în ochi, ca un vițel.) Zău... Era plin de cenușă... MACABEUS (Îi trece mâna prin păr, îl scarpină ușor.): Taci, taci... Dă-i în mă-sa! PARASCHIV (Scâncind.): Eu... eu... eu... eu... eu... eu... hâ... MACABEUS: Taci... Stai așa... stai... Vrei să te caut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ei?... Ce ziceți? O mâncăm? PARASCHIV: O mâncăm. MACABEUS: O mâncăm. INAMICUL: O mâncăm și ne culcăm. Și mâine ieșim la soare. (Cei trei mănâncă masa; la început cu oarecare furie o dezmembrează și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
131} {EminescuOpVI 132} {EminescuOpVI 133} A. DOINE DE DRAGOSTE 1 Cat la lună, luna-i sus Cat la jug, boii s-au dus. Eu dau fuga după boi Puica mă strigă - nnapoi: Vino puiule - nnapoi Că am și eu doi viței, I-om crește s-or face boi Numai să fim amândoi. 2 Frunză verde de colie Mi-am pus flori în pălărie, Mi-am pus flori și cărujele Să jelesc pe mândra mere. 3 Frunză verde de sacară Ieși tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
154} Până ce-o am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și pîn-o oi mai petrece Oi mai rupe cinsprezece. 48 Cucuruz de pe irugă Nu me fată după slugă. Că sluga-i așa - nvățat De îmblă sara pin sat Ca vițelul nemînzat; Să îmble din ciurdă-n ciurdă: Nu-și află mamă să sugă; Nu me fată după slugă Că nu șede, num-o lună Și se duce la stăpână. 49 Ien bată-te, nană, bată Frunzulița de salată, Rădăcina de secară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
periau doi boi Ș-o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-am făcut de capul meu Și m-a bătut Dumnezeu. Cine n-ascultă de tată N-are noroc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
căpiță, C-acuma-i anu - ncheiat De când nu s-a periat, Și la umbra capului Șede ciurda satului. Când își perie capul Se strânge întreg satul, Cu securi și cu topoare Ca păduchii să-i omoare. Ese-afară-n capul gol, Fug vițeii, mai nu mor, Că gândesc că-i boala lor, Ese afară pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brațe o mocineață Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am despachetat țâfnoasă pachețelul. Înăuntru era o sticlă grea de parfum din esență de gardenie de la Bond nr. 9- numit, Întâmplător, „New York Fling 1“. Mai era și un atomizor de modă veche, foarte șic, care era Îmbrăcat În piele de vițel portocalie și avea un pulverizator de un verde strălucitor. Am pus parfumul În atomizor și mi-am dat puțin pe Încheietura mâinii. Mirosea delicios. Poate că, până la urmă, nu aveam planuri. L-am sunat pe Thackeray și l-am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
restaurant obișnuit, de-al nostru, pentru a înțelege construcția etnică a identității la români - și în general. Citiți meniul și veți da peste o serie de feluri de mîncare, printre care și șnițel sau cordon bleu, dar și ciorbă de vițel sau papanași. Unele sînt clar ale altora, altele sînt pur și simplu „generaliste”, dar le știm pe toate, ne-am obișnuit cu ele, le gătim și acasă : fac parte din „cultura” noastră gastronomică de fiecare zi. Dați apoi pagina și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]