3,591 matches
-
os sub forma unui melc care adăpostește organul senzorial al auzului, numit organul lui Corti. Termenul de cohlee derivă din grecescul kokhlos care înseamnă melc. Cohlea este umplută cu lichid, care este pus în mișcare, ca un val, atunci când oscioarele vibrează. Cohlea este, de asemenea, căptușită cu celule acoperite de firișoare de păr care sunt atât de mici încât ai nevoie de un microscop pentru a le vedea. Cu toate că sunt atât de mici importanța lor este teribil de mare. Când sunetul
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
prin pierdere de auz, mai întâi trebuie să știm cum este posibil să auzim. Auzul este posibil ca urmare a călătoriei sunetului de la urechea externă către creier. Sunetul este captat de către pavilion, traversează canalul auditiv, ajunge la membrana timpanică care vibrează și transmite aceste vibrații urechii medii. Vibrațiile membranei timpanice imprimă celor trei oscioare din urechea medie o mișcare de balansare. Această "agitație" se transmite urechii interne unde sunt puse în mișcare miile de firișoare de păr răspândite de-a lungul
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
Prosop. Imp. Rom., III, 142, 131. 170 Cum subliniază STEIN, art. 1) Rufus, în: RE, s.v. 171 Ex Ponto, II, XI, 9-12. 172 Ibid., 28. 173 Ovidiu vorbește (Ex Ponto, IV, XVI, 28) și despre un Rufus, "care făcea să vibreze lira lui Pindar" (Pindaricae fidicen tu quoque, Rufe, lyrae); dar, din câte se admite, este vorba de un anume Pomponius Rufus. Nu negăm că ar fi interesant să adăugăm la legătura dintre Ovidiu și Rufus, despre care am vorbit deja
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nevoia de afecțiune fizică, intens manifestată în perioada copilăriei este acum înlocuită de o anumită desensibilizare, îmbrățișările și sărutările sunt mai rare sau chiar absențe, compensarea venind dinspre o zonă cu totul nouă, care îi înaripează sufletul, făcându-l să vibreze profund: Prietenul /Prietena. Ne referim, aici, la haptică (exprimarea nonverbală prin intermediul atingerii), despre care N.M. Henley este de părere că160 bărbații folosesc mai mult atingerea, decât femeile, acestea primind, în general mai multă atingere. Faptul este valabil atât în cazul
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de acolo și eu tot mai sufeream amintindu-mi de pădurea de minarete care rănesc cu ascuțișul lor cerul sfânt al cetății lui Constantin. Oare cum ar fi să bată clopotele la Sfânta Sofia? În acel moment aerul porni să vibreze. Băteau clopotele la Biserica Jurământului, a lui Badea Bălăceanu. Avea hramul de Sfântul Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta? Că dacă o fi să cadă capul nostru în zilele ce vor veni, să nu cumva să cadă și capul domniei tale? Întrebarea rămase dușmană între ei și parcă aerul odăii mai vibra menținând-o vie. Ștefan îi simțea adversitatea și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de conviețuire fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale existenței noastre În spațiul danubiano-pontic, atunci truda noastră n-a fost În zadar. Ei vor deveni pasionați ai cunoașterii istoriei noastre. Ei vor fi cei care vor vrea prin activități extrașcolare să participe la cinstirea eroilor neamului și să vibreze de emoție recitând versurile și transpunându-le apoi În cântec. Să nu uităm că "Țara suntem noi toți; noi toți și ceva mai mult; toată datoria teribilă vine de la cei care au Întemeiat-o"( Nicolae Iorga ) și pentru a face
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
că neamul românesc Așteaptă multe de la mine. El m-a născut și e firesc La bine să răspund cu bine Recitator 6: Eu cu nimic nu-s mai prejos De cei născuți În țări străine: La fel de clar și de frumos Vibrează viața și În mine. Recitator 7: E satul meu mult mai sărac? Dar asta nu-i o diferență, Căci În balanță greu atârni Prin suflet și inteligență. Recitator 8: De suflet și de minte eu Mă Îngrijesc cum se cuvine
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
abis, îi spun ei, protejează templul lui Isis, de profanii temerari, de ucigași și de proscriși. Podul nu este coborât, răbdare, rămâi nemișcat, dacă vrei să intri în misterele de inițiere și să fii acceptat. Neofitul își simte tot fizicul vibrând. Docil se încordează în tăcere, ascultându-i pe gardienii de rit. Cei doi ghizi, se îmbracă în haine albe de in. Își pun centuri, una de aur, alta de argint fin și măști. Una cu, cap de leu, iar cealaltă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
loc sacru și sfânt. Simultan cu acțiunea arătării, pamblica neofitului este smulsă de către unul din ghizi. Neofitul tresare, în fața monstruoasei figuri cu ochii îngroziți. Coasa arătării îl atinge ca fulgerul de șapte ori. Monstrul, rapid dispare și trapa se închide vibrând. Ghizii îi strâng mâna neofitului uimit, spunând: -Curajul tău virtute, umilința voluntară triumfă, orgoliul nevirtute. Ești capabil asupra ta să obții o astfel de victorie? Curajul tău bărbătesc va rămâne în istoria acestor locuri. Accepți să te târăști până la mijlocul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
deasupra râului și spre ambele maluri ale acestuia. Pe aceste fascicole coborau lin trei oameni îmbrăcați în haine de in strălucitoare, tineri, frumoși, fețele lor radiau zâmbitoare, emanând o lumină vie orbitoare. La apariția lor am simțit cum corpul îmi vibrează, energia binefăcătoare pulsa în întregul organism. -Nu te teme-îmi vorbi cel ce levita deasupra râului. Eu sunt îngerul tău mesager, iar cei de pe maluri sunt îngerii tăi păzitori. Fără a mai spune ceva, cei de pe malurile râului m-au prins
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
regii traci instigați de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și geme vuind. Trăsnetul bubuie peste stâncile eterne. Furtuna se deslănțui-se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pereți, trosnituri inexplicabile ale mobilei. Soții Morel și-au dat seama într-un târziu, că cineva le atrăgea atenția și destul de insistent. În acea zi se declanșă între ei din senin un scandal monstruos, insulte, palme, țipete. Eterul începu să vibreze ca la cutremur, casa și mobila se clătinau mișcânduse cu zgomot. Apăru globul de lumină, care se mișca supărat prin cameră, lovindu-se de pereți. Globul urca în tavan, coborând vertiginos spre podea. Pe măsură ce cădea, se transforma într-o femeie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
LA URMA URMEI, UN OM ESTE UN ORGANISM COMPLEX ȘI REACȚIONEAZĂ ÎNCET, PROBABIL." Brusc o voce îi urlă în urechi: "Raport urgent: curentul a fi acum folosit de o instalație neînregistrată". Marin tresări involuntar și întoarse capul. Cu ecourile vocii vibrând încă în interiorul lui, încercă înnebunit să localizeze sursa sunetului. Cu excepția trupului inert care zăcea lângă el, laboratorul era absolut gol. Înainte să poată reflecta, se făcu auzită o a doua voce: "Detectare direcțională: instalația interferență a fi fost detectată \ sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ASCULTASE DIALOGUL DIN CE ÎN CE MAI ULUIT, RĂSUCI CONVULSIV COMUTATORUL CARE SCOTEA APARATUL DIN FUNCȚIUNE ȘI ÎNTRERUPSE CONECTAREA LA CORPUL INCONȘTIENT DE LÂNGĂ EL. SE RIDICĂ ÎN CAPUL OASELOR SMULGÂND DE PE EL O DUZINĂ DIN ELECTROZII PE CARE ȘI-I FIXASE PE PIELE. VOCEA VIBRĂ DIN NOU ÎN EL, DE ACEASTĂ DATĂ MAI STINSĂ ȘI ÎNDEPĂRTATĂ: "CONTACT DIRECT ÎNTRERUPT. CONFUZIE DE IDENTITATE, DEȘI NUMELE WADE TRASK A FI FOST CLAR STABILIT. CELĂLALT NUME A NU FI..." VOCEA, SAU ORICE AR FI FOST, SLĂBI BRUSC ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care îl făcea să privească viitorul cu groază. Dar în privința cauzei nereușitei nu exista nici o îndoială. Limbajul ciudat al mesajelor captate era binecunoscuta engleză tip, folosită de mașinile electronice gânditoare perfecționate. Iar asta însemna... Creierul era viu. SEMNIFICAȚIA ACESTUI FAPT VIBRĂ ADÂNC ÎN EL. ERA CA UN OM CARE SURPRINDE TIMP DE O CLIPĂ IMAGINEA UNEI REALITĂȚI ASCUNSE, CA UN ȚĂRAN AFLAT PE O PAJIȘTE VERDE ÎN CARE SE DESCHIDE O FISURĂ, PRIVIND CU OCHII MĂRIȚI DE ULUIRE FLĂCĂRILE VIOLENTE ALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
își aduna puterile mereu, de fiecare dată ajungând la epuizare numai pentru a descoperi o nouă rezervă de ură, care părea să îi alimenteze întreaga ființă cu un fluid regenerator de energie. În asemenea momente, violența sentimentului îl făcea să vibreze aproape fizic. Țipa cu o voce ascuțită, repetând la nesfârșit: \ Tâmpiților... cretinilor... sclavilor... idioți, idioți, idioți. NICI O CLIPĂ NU SIMȚI MILĂ PENTRU SINE ÎNSUȘI, NICI NU-I TRECU PRIN MINTE SĂ CERȘEASCĂ ÎNDURARE, NICI MĂCAR NU ÎI CONDAMNA PENTRU CEEA CE FĂCEAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
moralist, profund pătruns de cucernicia creștină, care veștejește păcatele contemporanilor săi și socotește holera ca pe o cumplită, dar cuvenită pedeapsă abătută de divinitate asupra oamenilor, pentru fărădelegile lor. Deși versurile sunt destul de primitive, iar rima în suferință, totuși Rugăciunea vibrează de sentimente puternice, iar descrierea figurată a simptomelor bolii, ca și a tratamentului ei sunt meșteșugit redate. Reproducem partea a II-a a acestui poem insolit, unde, cât de cât, se ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai termina. Pe măsură ce urcau, perspectiva se lărgea, iar ei se înălțau într-o lumină tot mai vastă, mai uscată, mai rece, prin care străbăteau, cu o limpezime desăvârșită, până și cele mai slabe zgomote ale oazei. Aerul incandescent părea că vibrează în jurul lor, cu o vibrație tot mai lungă, pe măsură ce înaintau, ca și cum trecerea lor, izbind în cristalul luminii, ar fi dat naștere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. Și în clipa când, ajunși pe terasă, privirea le zbură dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii, aerul și pietrele vibrează pe sute de kilometri, bum, așa cum alteori aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau lin către capacul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu, ce se vor preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
patul lui putea să-l vadă cum stă întins pe spate, tot nemișcat, cu ochii închiși sub lumina violentă. Când Daru stinse becul, întunericul se închegă parcă dintr-o dată. Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii. Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pară a înțelege. - Haidem, spuse Daru. Merseră un ceas, apoi se odihniră lângă un colț calcaros de stâncă. Zăpada se topea din ce în ce mai repede, soarele zbicea pe dată băltoacele, curăța văzând cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează de bucurie. Parcă aud șoapte: “bine ai venit”, primăvara îmi urează! O, Doamne! Nu pot să îmi explic nicicând, cum primăverile mă fac să-ntineresc! Sângele-mi curge prin vene fremătând spre inimă. Și-n drumul lui eu înfloresc! Diferențe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe două talere, să le cântăresc. Înțelepciunea nu m-a lăsat și, ca uleiul, gândurile pozitive au ieșit la suprafață. Atunci am zâmbit și le-am spus: - voi, stați pe umărul drept hrăniți-l cu iubire încât mâna mea să vibreze, brațul să fie o aripă, iar în zborul meu degetele să înflorească poeme . - Vom sta acolo unde trebuie- au răspuns gândurile. În acest timp, gândurile negative s-au așezat pe umărul stâng. Voiau să-i reteze aripa care stătea pavăză
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]