7,806 matches
-
care o află în făgăduiala dumneavoastră de a fi sincer. Cum ar putea fi sinceritatea o condiție a prieteniei? A spune, cu orice preț, adevărul este o pasiune care nu cruță nimic și căreia nimic nu-i rezistă. E un viciu, uneori un confort, sau un egoism. Dacă, așadar, vă aflați într-o atare situație, nu șovăiți nici o clipă: făgăduiți că veți spune numai adevărul și mințiți cât puteți mai bine. Veți răspunde dorinței lor celei mai ascunse, dovedindu-le astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată nu s-a sfădit cu baba, nu bea, nu fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Nemaifiind cunoscut, prin sate începuse să se bucure de respect, acel soi de respect care își are temeiul în frică. Neculai se dovedea demn de încrederea șefilor și asta o știau cu toții. Începuse să bea. Descoperit târziu, pentru activist acest viciu însemna o marcă a poziției sociale. I-o dăruiseră țăranii care, pentru a-i capta bunăvoința, îi făceau cinste la fiecare acțiune. Se lățise în spate iar grumajii i se îngroșau. Încă mai păstra o expresie tinerească și jovială deoarece
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în ideea că nu e nebun cel care și-a pierdut rațiunea, ci acela
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puțini treceau seara pe la cârciumă, lăsând această plăcere pentru duminică după-amiază, și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau bețivi. Alcoolul reprezenta, mai degrabă, un viciu de duminică. Tot ce se lega de el, însă, certurile, încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea să-l chem pe tata acasă, știind că numai cu mine accepta să plece din cârciumă. Încercam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că-i trecuse supărarea. O clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea cere droguri. De altfel, îmi schimbasem părerea. Refugiul în vis reprezintă aproape un viciu la unele femei. O compensație. Încât m-am hotărât să n-o decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF. Și-l strecurase în buzunarul pantalonilor înainte să iasă din cameră, contemplând deja dubla cădere în viciu. Se uită la ceas, adăugând o oră pentru New York. Tot era prea devreme. Trase cu urechea spre masa bărbaților șleampeți, dar puținele lor vorbe erau atât de telegrafice că ar fi putut la fel de bine să vorbească și în dialectul Pawnee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și am știut că o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică și plânsă, forțată să devin dură și plină de vicii, într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă până în măduva oaselor. Însă cumva mai mult la nivel simbolic. Ăsta era sufletul meu în varianta lui cea mai dramatică, cea mai
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
pe care le merită viețile și Însușirile noastre! — Stradă a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-te și-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru care și era considerată ea locul de naștere a zeului vinului Dionisos. Chiar dacă n-ar fi găsit Geto-Dacii cultura vinului aclimatată în părțile nordice ale Istrului, ar fi introdus-o ei din sud. Îmbelșugarea vinului la popoarele tracice explică viciul lor național, beția. Autorii vechi ne spun chiar despre Geți că la ei bărbați și femei beau vinul după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de cornuri mari de cerb și de bou, care se treceau din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
poporului său. Fără îndoială că o asemenea religie, care făgăduia nemurirea celor ce o împărtășiau, trebuia să pună oarecare condiții închinătorilor ei. Aceste condiții par a se fi referit mai ales la cumpătarea în mâncăruri si băutură, la înfrânarea de la viciul beției, pe care l-am cunoscut la Traci ca păcat național. De acea Zamolxis întrunea pe ucenicii lui la niște ospețe, de unde carnea era cu desăvârșire îndepărtată și fără îndoială că și vinul trebuia să fie alungat, întrucât găsim mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aspru. De aceea găsim într-o inscripțiune din Tracia menționat anume, că ar fi dedicată părinților legitimi ai celui ce o pusese, ca și când o asemenea împrejurare ar fi fost o excepțiune. Tocmai această destrăbălare a relațiunilor dintre sexe unită cu viciul beției, explică pe de o parte reacțiunea naturală reprezentată prin clasa Ctiștilor, precum și nevoia în care se găsi Boerebiste, organizatorul statului dac, de a pune un capăt acestor neorânduieli. Strabon ne spune anume că Boerebiste a restatornicit puterile poporului său
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
-i atrăgea foarte mult pe bărbații modești și demni de încredere. Toți bărbații pe care îi numeam tată erau de acest gen. în afara faptului că o iubeau, nu aveau alte trăsături speciale. Probabil că îi atrăgea ca un fel de viciu ieșit din comun, căci nu era deloc gospodină; cînd începea să locuiască împreună cu vreun bărbat, încerca să facă de mîncare și curățenie, dar efortul pălea curînd. Cred că prima casă pe care mi-o amintesc a fost cea mai plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă fără nici o obiecție alăturarea lui la discuție. ― Povestea mea ― îi răspunse ― este adevărată: după câte îmi amintesc, și orice detector mi-ar confirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
insistă Prescott. Cu excepția cazului că. .? ― Actualele mele amintiri sunt de aceeași natură cu certitudinea mea inițială cum aș fi fost căsătorit cu Patricia Hardie, care ar fi murit ulterior, lăsându-mă copleșit de durere. Se întrerupse abrupt și reluă: ― Ce viciu de fond ai remarcat? Răspunsul veni cu o promptitudine tip talamică: ― Identificarea persoanei tale de acum cu acel Gosseyn care a fost ucis. Amintirile tale complete despre acea moarte, despre impactul gloanțelor și a razei de energie care te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se pot repeta, nici măcar o singură dată. Aceasta explică fără îndoială de ce niciodată, în întreaga existență a Pământului, un animal, un fulg de nea, o piatră, un atom, nu sunt vreodată absolut aceleași cu altele. Fără vreun dubiu, doctorul descoperise viciul primordial al istoriei sale. Dar acest viciu, prin însăși natura sa, necesita explicații bine argumentate. Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Aceasta explică fără îndoială de ce niciodată, în întreaga existență a Pământului, un animal, un fulg de nea, o piatră, un atom, nu sunt vreodată absolut aceleași cu altele. Fără vreun dubiu, doctorul descoperise viciul primordial al istoriei sale. Dar acest viciu, prin însăși natura sa, necesita explicații bine argumentate. Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă fără nici o obiecție alăturarea lui la discuție. ― Povestea mea ― îi răspunse ― este adevărată: după câte îmi amintesc, și orice detector mi-ar confirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
insistă Prescott. Cu excepția cazului că. .? ― Actualele mele amintiri sunt de aceeași natură cu certitudinea mea inițială cum aș fi fost căsătorit cu Patricia Hardie, care ar fi murit ulterior, lăsându-mă copleșit de durere. Se întrerupse abrupt și reluă: ― Ce viciu de fond ai remarcat? Răspunsul veni cu o promptitudine tip talamică: ― Identificarea persoanei tale de acum cu acel Gosseyn care a fost ucis. Amintirile tale complete despre acea moarte, despre impactul gloanțelor și a razei de energie care te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se pot repeta, nici măcar o singură dată. Aceasta explică fără îndoială de ce niciodată, în întreaga existență a Pământului, un animal, un fulg de nea, o piatră, un atom, nu sunt vreodată absolut aceleași cu altele. Fără vreun dubiu, doctorul descoperise viciul primordial al istoriei sale. Dar acest viciu, prin însăși natura sa, necesita explicații bine argumentate. Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Aceasta explică fără îndoială de ce niciodată, în întreaga existență a Pământului, un animal, un fulg de nea, o piatră, un atom, nu sunt vreodată absolut aceleași cu altele. Fără vreun dubiu, doctorul descoperise viciul primordial al istoriei sale. Dar acest viciu, prin însăși natura sa, necesita explicații bine argumentate. Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi făcu semn lui Cayle. - Poți să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim împreună, nu? Coborî tonul așa cum se cuvine pentru mărturisiri intime. - Îmi place grozav vinul. Multă vreme, am tot încercat să-i ascund împărătesei acest viciu, pentru că ea e împotriva băuturii. Clătină trist din cap. - Nu-i place deloc. Ei, ce mai aștepți? Vino încoace. Cayle veni în grabă, blestemându-l pe bețivanul ăsta idiot. Dar," totodată, îi reveni în suflet și speranța. Aproape uitase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]