46,761 matches
-
Xian acasă și i-a spus direct că nevasta lui e o șerpoaică. Xu n-a vrut să-l creadă, așa că Fa Hai i-a propus ca în 5 Mai, zi de sărbătoare, să-i ofere soției câteva pahare de vin cu sulfat de arsen, așa va putea vedea adevărata înfățișarea a femeii. Pe 5 Mai, după tradiție, toate familiile beau vin cu sulfat de arsen, însă șerpii fermecați nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Fa Hai i-a propus ca în 5 Mai, zi de sărbătoare, să-i ofere soției câteva pahare de vin cu sulfat de arsen, așa va putea vedea adevărata înfățișarea a femeii. Pe 5 Mai, după tradiție, toate familiile beau vin cu sulfat de arsen, însă șerpii fermecați nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă amândouă în munți, dar Bai nu a putut renunța la soțul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
munți, dar Bai nu a putut renunța la soțul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost nevoite să se prefacă bolnave. Xu, deși nu credea în spusele lui Fa Hai, i-a oferit soției un pahar de vin cu sulfat de arsen, așa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a băut, a început să se simtă foarte rău și nu se mai putea ține pe picioare. Xu a ajutat-o să se culce și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate vrea domnul președinte și niște vin ecologic de la savanții ăștia, nu numai pășune pentru Steaua. Domnul președinte Gigi nu vrea - privește mioritic peste halca de gazon ca peste întinsul pampasului în amurg. Pe domnul președinte nu-l interesează „decât fotbalul și politica”. Cât privește vechilul, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca după un ceai fierbinte, l-am luat în brațe și am fugit la tata. Tata râdea, m-a luat și el în brațe (sunt sigur că și lui, cu toată berea rece, i se încălzise pieptul ca după un vin fiert) și mi-a șoptit că l-a furat pentru mine. Amicul lui, Sandu, subinginerul ăla care avea un Fiat 800, o nevastă Sanda și o față unsă cu toate alifiile, mi-a făcut cu ochiul. Apoi, pornind din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mormane de cadavre În putrefacție - aveau chipuri de șobolan - și Jerry a zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dungi albastre și o jartieră pe mînecă, exact așa cum are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry Își sorbea vinul și Își aducea aminte despre copilăria lui, acum rămasă departe În urma lui, din Wilson, Carolina de Nord, și despre perioada cît a fost În armată. Se Înrolase chiar la Începutul războiului, al Celui de-al doilea Război Mondial. CÎnd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eu pe fereastră: sub ea e un zid neted, Înalt de patru metri... — Atunci, nu ne rămîne decît să stăm și să așteptăm. Am putea chiar telefona la restaurant, să ne trimită ceva de mîncare - un meniu bogat, cu un vin bun. Travers are de unde plăti. La Început o să bem un sherry extrasec... — Da, dacă am putea fi siguri de omul care ne va servi... — La toate te gîndești, zîmbi el. Experiența de pe continent te-a Învățat multe. Atunci, ce propui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de ispravă pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
armă. De ani întregi eram capabil să-i intuiesc aventurile la aproape doar câteva ore de la primul act sexual și-o făceam aruncând pur și simplu o privire la orice nouă dotare fizică sau mentală - un brusc interes pentru un vin sau regizor de mâna a treia, o traiectorie diferită pe apele politicii aviatice. Deseori puteam ghici numele celui mai recent amant cu mult înainte să-l divulge ea în punctul culminat al actelor noastre sexuale. Acest joc al provocării era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cărei platformă de trafic aproape că părea mai înaltă decât balustrada balconului de care mă sprijineam eu. Am început să mă reorientez prin ființa ei reconfortantă, prin perspectivele ei familiare de viteză, țel și direcție. Casele prietenilor noștri, magazinul de vinuri de unde cumpăram băutura din casă, micul cinema de artă unde eu și Catherine văzuserăm filme americane de avangardă și pelicule germane de educație sexuală, toate se realiniau laolaltă în jurul palisadelor autostrăzii. Mi-am dat seama că locuitorii umani ai acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un fel abstract despre timp și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inteligență. Cu privirea fixată la opt centimetri deasupra capului meu, aceasta întrebă, arătând spre mine cu poșeta de plastic: - Poate să conducă? - Sigur; nimic nu face o mașină să meargă mai bine ca niște păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua (păr negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia, îi vârî un deget în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
După ce m-am familiarizat puțin cu comenzile, am pornit motorul și-am traversat curtea din față spre drumul de racord. Deasupra noastră, pe Western Avenue, fluxul de trafic își croia poticnit drum spre Aeroportul Londra. Vaughan deschise o sticlă de vin și i-o dădu blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele fetei cu păr negru, ridicându-i fusta pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cantitate de echipament complex. Își desfăcu fermoarul pantalonilor cu mâna dreaptă, apoi își arcui șoldurile în față pentru a-și elibera penisul. În vreme ce puneam mașina în mișcare de la semafor, fata îl luă într-o mână, ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de farurile și luminile din spate ale mașinilor ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându-l mai întâi peste vinilinul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă pe banda mediană. Blonda de pe scaunul din față îmi oferi o dușcă din sticla de vin. Când am refuzat, își lăsă capul pe umărul meu, atingând în joacă volanul. I-am petrecut brațul pe după umeri, conștient de mâna pe care mi-o ținea pe coapsă. Am așteptat până ce ne-am oprit din nou, apoi am potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Până de curând a mai fost un tip cu mine, dar a dispărut cu o fată într-un cort, lăsându-mă cu o sticlă de Cabernet și un pachet de Rothmans. Dacă aștept, poate vine altcineva cu care să împart vinul și țigările. Stau cu spatele la bar și privesc întunericul care reprezintă sau înlocuiește marea. Se aud valuri. Din bar iese cineva și se apropie de mine. Nu știu cine este, văd doar o umbră crescând. Aud pași pe pietriș. Nu mă întorc. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aud valuri. Din bar iese cineva și se apropie de mine. Nu știu cine este, văd doar o umbră crescând. Aud pași pe pietriș. Nu mă întorc. Mai înainte am băut cu cineva, cu cel care a plecat, o altă sticlă de vin, dar nu sunt pilit. Nici măcar binedispus. Doar puțin trist, puțin resemnat. Persoana care s-a apropiat de mine îmi pune o mână pe umăr. - Salut, mormăi eu fără să o privesc. - Bună, zice. Voce de fată, deci este o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia? întreb. - Deci ce? - Deci. - Da, deci. Deci Delia. - Da, zic. Și ce să mai zic? Poate să încep o conversație? - Stai la cort? întreb. - Nu, la gazdă. - Singură aici? - Cu o prietenă, dar... nu știu unde e, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aici? - Cu o prietenă, dar... nu știu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, și în bar era cam mult fum și cam multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au întors și joacă canastă. O să mai stau încă zece zile și nu se va întâmpla în continuare nimic. Totuși, mă simt bine. Pe de altă parte, nu. Mă gândesc că e bine să ai șaptișpe ani și să bei vin pe plajă, în 2 Mai. Pe de altă parte, mă gândesc că nu știu ce se va întâmpla mai departe cu mine. Poate că voi face asta în fiecare an, să vin aici, să stau, să beau. Poate nu mă voi schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
astea pentru că vreau să mă culc cu tine. - Adică vrei...? - Da. Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
putere, deci pe la sfârșitul anilor ’40. Pe vremea aceea, România era o țară normală, colorată, asemenea celorlalte țări. Blocurile erau albe sau bej sau siclam sau de culoarea untului. Frunzele pomilor erau verzi, doar toamna deveneau roșiatice. Zăpada era albă, vinul roșu, roșu, iar cel alb, gălbui. Oamenii erau roz, noaptea neagră, pisicile multicolore, câinii la fel... - Dar și acum... - Aiurea. Gândește-te bine la ce numești tu culori. Crezi că sunt așa cum sunt pentru că așa ai fost învățat; numai bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]