6,587 matches
-
genele mele atinse de dor, Ascunde-te bine la mine-n răcoare Și prinde-mi o toamnă în galben decor! Te-aștept să-mi traduci cum suspină cocori Când aripa lor îmi atinge-nserarea, Îngână o ploaie de glas de viori În ultima notă ce-ngână uitarea... Tu uită-te-n mine să vezi cum te strig Și cum se adună dorințe de ieri! Hai, vino în brațe să-mi tremuri de frig Și eu să te-mbrac în păduri și
TU, ATINGERE VIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341274_a_342603]
-
deosebit. Vom lucra să perfecționăm calitățile voastre și la serată veți fi atracția serii. Cei trei se uitau unul la celălalt curioși. Viața lor la conac era aproape monotonă, li se propunea ceva nou. - Eu mă pricep să cânt la vioara, nu am mai exersat demult, se destăinui Eduard. Părea puțin încurcat. - Minunat! Vom repeta. Leon o luă de mâna. - Tu știi să cânți foarte bine la pian, îi strânse încet degetele. Puștiul aprobă din cap. - Și tu, Beth? îi zâmbi
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
îl cunosc pe nepotul meu, sau am auzit despre tine ... va fi aproape imposibil! chicotea Annie și ieși valsând fericită. „Păcat, că nu am motive să îți împărtășesc optimismul." *** Băieții se descurcau foarte bine. Eduard mânuia cu talent arcușul și vioara prindea viață sub degetele lui iscusite. Leon nu necesita prea mult exercițiu, avea talent nativ. Beth nu și făcuse apariția la repetiții în cele două săptămâni. Mai aveau încă două la dispoziție. Spera, ca fata să li se alăture. Lordul
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
de dor să vină ușor, în piept de bărbați în ochi de femeie cu trup azalee.. De la ei să nu plece din inimi nu sece niciunde, nicicând aici pe pământ. Trei flori, trei smicele, voi, dragele mele, cu trup de viori cu ochii de zori prin lume porniți, doru-mi găsiți și mi-l alinați și mi-l alintați cu strune de-argint mereu să îl simt din suflet cu-alint Leonid IACOB Referință Bibliografică: descântec / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341303_a_342632]
-
Acasa > Cultural > Modele > MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cristalină și seducătoare ca vioara, vocea interpretei Mihaela Mihai consistă mai fragil decât o oricare altă voce a interpreților de muzică ușoară românească, în
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Acasa > Cultural > Modele > MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cristalină și seducătoare ca vioara, vocea interpretei Mihaela Mihai consistă mai fragil decât o oricare altă voce a interpreților de muzică ușoară românească, în mătasea sufletului melancolic! În glasul Mihaelei Mihai răsună vocea unui clopot de argint vibrat de o grindină de luceferi! Orice cântec
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
nopții, împrăștiind în zefirul înserării parfumul visului, dorului și iubirii; în toate cîntecele Mihaelei Mihai se desface un evantai sonor de muzicalitate a poeziei și de poezie a sunetului muzical. În vocea Mihaelei Mihai, acompaniate de un pian și o vioară urcă etosul iubirii, durerea, fericirea, tristețea melancolică, în tempourile sensibile ale inimii. Am trăit în România un timp dureros, fără Mihaela Mihai, plecată din țara încătușată și pedepsită de cuvânt și muzică, în miezul unei stări naționale de insuportabilitate. Încheiase
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Mihaela Mihai este o astfel de inimă. Ea relevă condiția vieții mintale exigente, în apartenența la capacitatea elitelor și reperul trăirii sufletești prin armonia muzicii! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Mihaela Mihai. O voce sensibilă ca vioara / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUȘUL MEU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cine te-a adus pe strunele viorii mele, arcuș răgușit de fumul iubirii? Tu nu știi că ele așteaptă mângâierea degetelor tale, de când vântul a zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla de
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
Toate Articolele Autorului TRECERE Ultima lectica verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui ziar Pe care zace cadavrul Visului înjunghiat... Cititorule, Cu ochi asfințit În simfonia Firului de iarbă, Astăzi este mâine, Mâinele cerului Furișat în umbră viorilor târzii! Pe-serat, Numai filele albe... Pe care n-ai scris Niciun cuvânt... Așteaptă La poarta zăpezilor! Referință Bibliografica: TRECERE / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicoleta
TRECERE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341419_a_342748]
-
șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: - Ce faci? Nu știi să înoți. picturi: Mihai Catruna Moragalla 30.01.2013 Referință Bibliografică: SFERA ALBASTRĂ / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 763, Anul III, 01 februarie 2013. Drepturi
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
alt timp în spirale.. Mirosea a lumină și cântec susurând monocord vechi tangou lumea pulsa-ntr-un acord de descântec, lotcă plutind în fiord începutului nou. Și sorbind din esența-i prea pură, amețit pescăruș am rămas devenisem arcuș, tu vioara și-mi șopteai melopei fără glas. Mai știi oare parfumul iubirii și-al trăirii de vieți într-un ceas? Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „ Imaginarele iubiri ” Referință Bibliografică: mai știi? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAI ŞTII? de LEONID IACOB în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341423_a_342752]
-
râu în apropierea lor m-a ajutat să ajung în tinda largă. Două uși de lemn cu clanțe mari, ruginite de vreme. Am apăsat clanța primei uși. Ea s-a deschis scârțâind ușor ca și cum un arcuș ar fi mângâiat coarda viorii. În față, cuptorul de pâine. Peretele din spatele lui lipsea, lemnul fusese scos de cineva. Pe masa de lemn uitată sub fereastra împărțită în patru mici canate se odihnea o oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
dans de baiadera. Sunt piatră șlefuita de un fluviu Dar în simțire clocotesc Vezuviu. Mă pierd că diamantul în pustie Și ispășesc păcate nefăcute. Pe gură mea de răi, în veșnicie Nu regăsesc cărările pierdute... MÂNA CE-A FOST O VIOARĂ Pe câmp amiroase a floare de răi Un abur curat răsărind din pământ Mi-atârnă un vis de o coama de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
rost De nici nu mai știu: am fost, nu am fost? Un vers se preschimba în plâns hohotit. Îmi sângeră-n carne rebelul fluid Când vin să te-ntâmpin precum prima oara Iar mâna ce-odată mi-a fost o vioară Nu vrea să mai cânte refrenul druid. Și-mi plimb disperarea în nevindecare; Iertatele tâmple-s târzii de răbdare... CEZARINĂ ADAMESCU Florii, 2012 Referință Bibliografica: SONETELE PRIMĂVERII SUFLETEȘTI - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
cu pași hotărâți se îndreptă spre ușa conacului, spunându-le în grabă celor doi. - Nu vă mișcați din căruță, ați înțeles! O să ne întoarcem la Craiova... Ferestrele conacului erau luminate ca ziua, iar din foișor se auzea cântec languros de vioară și acompaniament de țambal, semn că „tâlharul” petrece cu Didina, când vocea-i deveni ascuțită și, fără să și-o recunoască, vorbe grele îi scăpară din gură: Referință Bibliografică: Partea a X-a PARIUL BLESTEMAT / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
nimb călătorește odată cu craii purtători de daruri și închinare, aurul vorbelor ninsorile oprind. Apele morții poartă umbre deasupra, printre pădurile visurilor mele nu se întâmplă nimic când izvoare apar peste tot. Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt cu glasul viorii, dar nici ele nu se varsă-n cântec Neînțeles cu ochii triști de uitare un colind vechi îmi pare c-aud, sub piele aveam doar un fior trecător. În mine intra smerenia flux luminos în inima magicului pur. Mulți nu știu ce
NAŞTERE MAGICĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341495_a_342824]
-
Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Iubindu-te, bătrâne singuratic. Odaia caldă, mere coapte-n spuză, Căminul vechi, scântei amețitoare Un paradis brodat cu neuitare -, Sărutul lunii - dulcea călăuză, Te-așteaptă iar cu muguri de verbină Printre mușcatele-nroșite-n glastre. Tu pribegești printre tăceri albastre, Când doar vioara plânge în surdină... IUBIRI În umbre de ceasloave prăfuite S-au risipit iubirile stelare - Brodate-n psalmi, zidire și-nălțare - Dar urme desuete, surghiunite În turle reci, lovesc în matca nopții Cu clopote de-argint bătând a vină. Străfulgerări de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
levantul meu curg constelații de flamingi zburând în infinit argila se luminează brusc și prinde viață fântânile colcăie de izvoare pământul e plin de legende și e viu frumos și magic trist și vesel ca sufletul nostru care miroase a vioară spartă și-a harphă și-a citeră acum zeii visează și clocesc a singurătăți pe cuiburi de strungă privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopliți la gura sobei de meșteri
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
Că se mărită „Zâna din Carpați”! NARCISA: Ohohoo!... Dar ești darnic cu complimentele. Fata o ia la fugă pe alee și Prințișor aleargă după ea... Zilele zboară una după alta... INT. / SALONUL VILEI / ZI Patru lăutari, trei instrumentiști: unul cu vioara, unul cu acordeonul și altul cu țambalul și o cântăreață sunt prezenți la ritualul de îmbrăcare al miresei. Formația cântă cântecul miresei. CÂNTĂREAȚA: „Ia-ți mireasă ziua bună / De la tată de la mumă, / De la frați de la surori,/ De la grădina cu flori
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
să fac tâmpenia asta de anamneză - gândi stagiarul în timp ce își pregătea poziția comodă de scris. Colegul meu de grupă, gândi, stă la dreapta șefului de salon și eu .. uhhh îmi vine să ... ce minunat era la seminar când eu eram vioara întâi și el copia de la mine ... off ... a trecut tot fără să lase nici măcar o urmă de praf în urmă ! Și acum îl am pe ăsta care zice că habar nu are de nimic dar o ținuse în brațe ca
MÂNTUIREA IV de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342090_a_343419]
-
vagabonzi murdari și zdrențăroși, copii ai străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi pe care să-i îmbrobodească cu năstrușnice propuneri de afaceri, vreun țigan lăutar cu vioara sub braț sau acordeonul în spinare. Securiști deghizați trăgând cu urechea, golani care se îndreaptă spre părcuțelul de roșcovi din fața pieții în căutarea acoliților sau a unui joc de barbut, cu alte cuvinte, o lume dispărută pentru totdeauna.” O lume
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
cu fragilitatea vrabiei care se pune în palma ta pentru o fărâmă de pâine cu perseverența unei păsări în zbor nu vrea să fie învinsă de unul care pășește pe sol în gol cu notele răscolite din lacrimă de către o vioară cu înverșunarea sufletelor care nu vor să moară te implor Suzana Deac Referință Bibliografică: Și azi și mâine / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate
ŞI AZI ŞI MÂINE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341773_a_343102]