2,846 matches
-
orașului. Amurgul violet al toamnei este ca un mister, ascunzând plopii în siluete de fantasme. Luna ca o vatră de jăratec își oglindește razele în apele lacului, închizându-și pleoapa peste corneea nopții. Este o liniște care te-ndeamnă la visare. Serile se scurg încet-încet, zilele sunt din ce în ce mai triste, neîndulcite de cântecul păsărelelor. Toamna poposește în împărăția visării, căci frunzele pică de somn, cerul picură. Alina-Georgiana Dumitriu AMURG DE TOAMNĂ Seara este caldă. A apărut prima stea, luceafărul. Rând pe rând
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o vatră de jăratec își oglindește razele în apele lacului, închizându-și pleoapa peste corneea nopții. Este o liniște care te-ndeamnă la visare. Serile se scurg încet-încet, zilele sunt din ce în ce mai triste, neîndulcite de cântecul păsărelelor. Toamna poposește în împărăția visării, căci frunzele pică de somn, cerul picură. Alina-Georgiana Dumitriu AMURG DE TOAMNĂ Seara este caldă. A apărut prima stea, luceafărul. Rând pe rând stelele se văd pe cer ca niște felinare ce luminează orașul. Toamna cu roadele bogate și cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
plasă a gândurilor mele. Acest vis sălbatic îl visezi numai în nopțile vegherii. O adiere aduce cu ea o mireasmă blândă. Foșnetul de mătase al aripilor obosite ale pescărușilor care zboară pe deasupra lacului limpede ca o oglindă te trezește din visare.Văzduhul miroase a fagure încins. Natura ne este a doua mamă, ochii ei sunt două lacrimi, iar zâmbetul ei este un trandafir înflorind pe buzele-i dulci. Ea are flori la tâmple, căci vara este anotimpul care îmblânzește natura. Robert
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un boboc dintr-un fir de trandafir cules în proaspăta dimineață. Acolo, sunt multe suflete ca mine...Mă uit în jur să văd ce se întâmplă.. Simt că vibrez, muzica, apogeul fericirii mă ia ușurel și mă duce pe culmile visării, într-o lună caldă și blândă unde frumusețea desăvârșită te îmbată cu parfumul ei mirositor și te lasă să te bucuri de melancolie. Am înțeles acum că aceste suflete sunt ca și al meu, proaspete și visătoare, probabil de aceea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea îi cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai recentă este a integrității teritoriului nostru. Ucraina, care s-a născut din focul generos al revoluțiunii ruse, după câteva luni de existență începe să aibe veleități imperialiste. Nu s-a consumat încă bine chestiunea anexării Holmului și o nouă visare imperialistă începe să preocupe guvernanții din Kiev. Ei pretind că au drepturi asupra ținutului Hotinului și a Achermanului până la gura Dunării, justificând aceasta pe considerații etnice. Această pretențiune așa de puțin democrată, de la un stat abia creat a cărui limbă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul melodios desfășurat în imagini de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
Dincolo de iarnă, rezultat al revizuirii radicale a viziunii autorului față de lirism, se observă o adevărată metamorfoză: pastelurile sale, deși mai păstrează urme ale vechii atitudini, aduc în lumină un lirism de tip confesiv, ale cărui note dominante sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea ta m-a strigat?/ Vântul îmi bate în poartă.” Cu Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964), poezia baconskyană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mare de un sloi de gheață până la o insulă „înconjurată de stânci și de valuri”, specie de paradis terestru unde se spune că trăiau pictori și sculptori, preocupați exclusiv de propria artă. Romantismul viziunii mitopoetice, recognoscibil în predilecția autorului către visare, se conjugă însă cu tragismul și absurdul caracteristice literaturii moderne, conferind prozei poematice baconskyene o individualitate și o originalitate bine marcate în contextul literar contemporan. Înscriindu-se în aceeași paradigmă stilistică, romanul alegoric Biserica Neagră (recuperat și tipărit în Germania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
reflexe efemere ale realității. Cu timpul, credea el probabil, aveau să capete cu totul alt relief, ca obiectele de argint colorate de patina veacurilor. Într-una din serile de vară îmbibate de răsuflarea înmiresmată a stepei, ne-a smuls din visare replica unui trecător de sub balconul nostru. - Ba nu, jur că au spus la radio: a ieșit în spațiu! Și o altă voce, neîncrezătoare, răspundea îndepărtându-se: - Crezi că-s prost sau ce? „A ieșit...” Dar acolo sus nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de ori în gând. Seara, când îmi turna ceai, Charlotte mi-a spus cu o voce distrată: - Ciudat, Cucușka nu a trecut încă... Smuls din visarea mea, am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei femei mi-au schimbat vederile, viața... Le descoperisem din întâmplare, pe dosul unei tăieturi din ziar îngropate în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Toporaș are nostalgia unui iluzoriu paradis terestru de unde am fost se pare excluși. Ea are ambiția de a ne restitui prin artă acest orizont pierdut și o face cu ingenuitatea unui entuziast. Țărmurile din tablourile ei sunt spațiile privilegiate ale visării. Tectonica țărmurilor se asociază marital cu vastitatea mării, plajele pustii evocă absențe sau despărțiri. Țărmul devine la Viorica Toporaș metafora unei iubiri defuncte, dar și locul unei întîlniri definitive. În orizontul marin al coastelor engleze sau din nordul Franței, artista
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar cea mai uzată temă. În felul acesta, publicul recunoaște „aerul” și „culoarea” picturii Vioricăi Toporaș, semnătura devenind inutilă. Aurel LEON - 1983 VIORICA TOPORAȘ [...] În mai toate aceste
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
violetă...”). Nuanțarea violetului ce amintește de piesele sale de rezistență - „Hibernalele” - expuse anterior, potențată de izbucnirile fove în culori calde, atestă maturitatea ca plasticiană a Vioricăi Toporaș. Regăsim farmecul discret al reveriei, vis și realitate, în mai „stinsele”: „Aristocrate”, „Cumințenie”, „Visare”, „Biruința plăpînzilor”. Impresionismul din „Balerinele”, în care adevăratul erou este lumina și în care tușa este elementul ordonator al panoului, îi succed piesele fove citate, la care adăugăm „Făclierele” și „Verdele soarelui”. Cât de tonică și de invidiat - în sensul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
intră în destrămare. B. excelează în a evoca o lume scăzută, stinsă, văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei de tradiție caragialiană în acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-a vacanța, cât și în Steaua fără nume, dorul de poezia visării și a eliberării din rutina dezumanizantă, iubirea ca revelație a șansei la fericire, setea de cunoaștere ca resort de perseverență în absurdul viețuirii cotidiene, compun substanța de sensibilitate, gingășie și gravitate care conferă comicului a cărei formă o imprumută, alură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un pas spre ea, ceea ce o sperie si mai mult) Să... să nu te iei după mine, că strig! 224 Însă, odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
New South Wales) care au transformat zona minieră, devenită nerentabilă, Într-o Înfloritoare zonă viticolă, mult căutată de turiști pentru vinurile de calitate. IMIGRANȚI ȘI NATIVI Aborigenii nomazi se consideră adevărații stăpâni ai acestor locuri, din vremuri imemoriale „dreamtine” - „timpul visării”. Uluru (Rock Ayers) din Australia Centrală, regiune deșertică, inspiră această teamă și respectul cuvenit unui timp sacru. Specialiștii consideră că aborigenii au ajuns În Australia În urmă cu 40.000 sau 60.000 de ani și moarii acum 1000 de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
naționale din lume. 12 locuri (peisaje sau priveliște maritimă) sunt În grija Patrimoniului Universal, fiind considerate dintre cele mai impresionante din lume. Culorile steagului național verde și auriu primește, astfel, o altă semnificație. 181 Ibidem, p. 61. 85 DE LA TIMPUL VISĂRII LA INTEGRARE ORIGINEA ȘI LIMBA Acum 50 milioane de ani În urmă, prin desprinderea din marele continent sudic, Gondwana, istoria acestor Îndepărtate meleaguri va fi cu totul deosebită de a celorlalte zone ale Terrei. Specialiștii consideră că acum circa 50
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
armă, o podoabă, diverse daruri... Unul după altul ei Își iau din grămada oaspeților obiectul care le place. Dacă grupa este nemulțumită de darul primit În schimb, ea organizează o demonstrație cu caracter războinic...” 218. CREDINȚE ȘI RITURI ANCESTRALE „Timpul Visării” ce stă la baza tuturor convingerilor și practicilor tradiționale, a fost Începutul tuturor creațiilor, atunci când au fost concepute pământul, râurile, ploaia, vântul și toate ființele vii. Viața ceremonială a aborigenilor era secretă și dominată de bărbați, mitologia sacră era transmisă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spirituale, ceea ce a dus la Întruparea ființelor vii. Urmele lor, reprezentate prin componente ale peisajului (izvoare, stânci, munți etc.), obiecte de cult, picturi și gravuri rupestre, dau unor locuri caracter sacru”220. Aborigenii sărbătoreau aventurile eroilor lor spirituali din „Timpul Visării” prin cântece și dansuri, picturi rupestre care Îi prezintă fie sub formă de ființe umane, fie animaliere, fiecare 219 Unii etnografi, precum C.W.M.Hart de la Universitatea din Sydney relevă că la tribul tiwi din nordul continentului nu există
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu puf de păsări sau puf vegetal, sau combinarea acestor procedee. Picturi pe coajă de copac reprezintă activități legate de viața cotidiană, vânătoare, muncă, dansuri, război, dar și despre originea lor, despre strămoșii și călătoriile lor În acel „Timp al Visării”, etc. Se scrijelau linii diverse, abstracte pe toată suprafața cojii, tabloul cuprinzând toată narațiunea sau Împărțit pe secțiuni. Multe din aceste desene abstracte se aseamănă cu cele tatuate sau pictate pe pieptul și brațele bărbaților În timpul ceremoniilor. Printre stilurile cunoscute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]