2,833 matches
-
siguranță la concluzia că această utilizare politică, în esența sa, a animalului de către biserică ascunde în spate o mentalitate totalitară. În fine, își încheie Jacques Voisenet teoria, animalul îi mai slujește omului și ca mijloc de evaziune, ca pretext pentru visare. El este eroul multor povestiri ale Evului Mediu, printre care celebrele fabliaux îl numără printre protagoniștii de seamă. Iată cât de complicată poate fi o istorie care inițial părea atât de simplă. Un animal este un animal și atât? Nici
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
denunțe, rând pe rând, alienarea în practica ospitalității, ospitalitatea interesată de prestigiul oaspetelui sau practicată în scopuri perverse. Cum pentru Rousseau, "orice societate nu e decât ipocrizie și minciună", cum el vizează o primire fără reciprocitate, un dar neîmpărtășit, autorul Visărilor ajunge, criticând ospitalitatea socială, la paradoxul unei ospitalități extreme, ospitalitatea de sine, acordată sieși. Iată așadar că în această radiografiere a ospitalității în toate tipurile și categoriile ei, Alain Montandon identifică la Rousseau o ospitalitate solitară care nu mai înseamnă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în traducere. Influența e puțin vizibilă, mai ales în visul arcadian și voința de a găsi în scris un derivativ la angoasă: " Ideile acestea triste mă urmăreau fără voia mea și îmi făceau călătoria neplăcută [...] Mă gândii să-mi amăgesc visărilor ocupându-mă de un subiect anume". Tema e dată de o lectură care se nimerește să fie foarte potrivită 319. "Lectura mea obișnuită de seara era Biblia și am citit-o în întregime în felul acesta cel puțin de cinci
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simplitatea moravurilor și absența legilor. Putem să vedem aici și o alegorie care semnalează impunerea sensului și violența sa letală. Dezmembrarea ca imagine a scrisului este foarte obsesivă la Rousseau. Judith Still amintește foarte nimerit pe această temă că în Visări Rousseau exprimă angoasa senzației de a fi sfâșiat în bucăți și aruncat în toate părțile, pierzând astfel sensul unei identități unificate; un corp dezmembrat permite memoria unității, amintirea a ceva care a existat ca întreg și s-a pierdut. Ospitalitatea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc în patul ospitalității) este o chestiune de piele 406, o chestiune de contact temut. Iulian respinge îmbrățișările materne ("Când mamă-sa venea la el să-l sărute, primea cu răceală îmbrățișarea ei, ca și când ar fi fost cufundat în cine știe ce visări adânci"407*. Tot astfel când spada îi atinge tatăl, sau lancea mama, este tot imaginea unui contact ucigător care se impune. A atinge (ca și a privi) înseamnă a ucide. El aruncă cu pietre în animale pentru a le ucide
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
organelor", condiție optimă pentru a fi receptiv la mesajul cărții pe își propune să o parcurgă. Cu mintea destinsă, în timp ce afară se înstăpânesc zăpada și frigul, în acest culcuș semnificând interiorizarea și modificarea sensibilității, el este gata să urmeze aripile visării, cu una de umbră și alta de lumină, însuflețită de slaba lumină lăptoasă și blândă într-o "lampă ajustată într-un cornet de vechi porțelan striat". Acest cititor și-a creat condițiile pentru a o putea recepta pe Evangeline de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a apărut în volumul Ospitalitatea în secolul al XVIII-lea, Clermont-Ferrand, (Presses Universitaires Blaise-Pascal, 2000). 278 Remarcăm că Hirschfeld nu-l citează niciodată pe Rosseau. 279 Rousseau, Oeuvres, Pléiade, I, 46 (*trad. rom. de Pericle Martinescu, Confesiuni I, I, II, Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru literatură, BPT, București, 1969, p. 59, nota trad.). 280 Ibid., I, 104 (*trad. rom. ed.cit. I, p. 134, nota trad.). 281 Pléiade, I, 160 (*trad. rom. ed.cit. I, p. 208, nota trad.). 282
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
I, 1056.). 311 Confesiuni, Pléiade, I, 45; vezi, de asemenea, Pléiade, I, p.152. *trad. rom. p. 58 (nota trad.). 312 Pléiade, II, 79. 313 Pléiade, II, 80. 314 Rousseau evocă și relația problematică a ospitalității și a banilor în Visările unui hoinar singuratic, când scrie: Am observat că din lumea întreagă numai în Europa ospitalitatea se vinde. În toată Asia ești găzduit fără bani; firește că nu în toate ești în largul tău. Dar e oare puțin lucru să-ți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deschiși... A.V. Probabil că "băiet fiind, păduri cutreierați"... A.V. Da, auzind povești în familie că bunicul meu se întâlnise cu celebrul Coroiu, o să mă întâlnesc și eu măcar cu cineva din familia haiducilor. Visam..., de fapt nu era visare, era un mod de a amesteca realitatea cu imaginația. Natura mea, ființa mea primeau imaginația ca parte a realității. De aceea, trăiam și dimensiunea imediată, dar și cealaltă, din spate. A.V. Sunteți talentat la desen? A. V. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sfârșit al domniei invizibilului"15. Putem înțelege și așa impunerea definitivă a raționalității în viața noastră de toate zilele. Dacă ar fi să rămânem în aceste cadre de discuție ar trebui să spunem că Evul Mediu este ultima epocă a visării, ultimul drum al omului în care acesta poate crede orice și poate gândi orice. Avântul științific și economic ce vor surveni ulterior, vor înlătura ceața, nedefinitul și lipsa de hotărâre a celui ce visează. Deși moneda nu a dispărut niciodată
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Traian Ungureanu l-a jignit sau l-a depreciat pe Hagi, de exemplu, ci înseamnă ceva cu mult mai grav și mai îngrijorător: înseamnă că acel segment din viața noastră cotidiană și sufletească, acel gen de aspirație trează sau de visare aburită, pe care Hagi le întrupa printr-un complicat și subtil mecanism al delegării colective, funcționau prost, meschin, derizoriu sau deloc. În rest, toate par la locul lor. Și Gigi Becali promite un stadion feeric. Jocurile Olimpice nu prea mai au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
Trec stoluri de balade, dumineci, prin cătun, Adună, fete, hora, încinsă'n plai străbun Și'nalță'n lume, cântec, de dincolo de moarte. Sfârșit de iarnă Cocorii țipă. Gheața din suflet mi se sparge. Pornesc spre țări de basme și leneșă visare; Tărâm de amintire mă cheamă la catarge Și-mi flutură crengi albe, de dincolo de zare. Cetatea din mare Prin valuri limpezi, toamna, vezi temple licărind, În veacuri împietrite, sub lacăt de tăceri. Sosesc s-aprindă focul vestalele sub seri Și
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
că suntem unici, că suntem blînzi, că iubim codrul care ne este frate, că suntem ospitalieri, că ne pălește aleanul mai ceva ca o ghiogă păgînă, că avem doruri intraductibile și că un sentiment continuu de jale adîncă și de visare nelămurită ne găurește sufletul și ne taie răsuflarea. Și tot în această transă a înțelegerii nemărginite și a iubirii de sine am avut revelația că vecinii sunt răi, că trecătorii sînt suspecți, că străinii stau la pîndă, ca niște făpturi
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
și cărturari care-l cunoscuseră sau colaboraseră cu Enescu... A.S.:...Da, părea ceva ascensional... D.P.: Probabil de aici caracterul mai mult oniric al creațiilor sale, confirmat de Enescu însuși de altfel. îi plăcea să trăiască mai mult în vis - o ,visare trează", spunea el - abstrăgându-se din real... A.S.: Exact. El crease acolo o lume a lui, care avea tendința continuă să se înalțe. Toți mi se păreau la un moment dat mai înalți decât erau, ca într-un tablou de
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
și aprofundare, același efort de restituire, aceleași analize și judecăți de valoare, formează ambianța organică a celorlalte cărți ale lui Ionuț Niculescu. Condus de ideea că teatrul trebuie gândit în miezul însuși al culturii, găsește în cercetarea sa tezaure de visare și zone de simțire autentică prin care verifică rezultatele atinse în timp de alți cercetători. Lipsindu-le materialul documentar privitor la prima încercare a lui Matei Millo de a duce cuvântul românesc în 1868, la Cernăuți, cei trei biografi ai
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
am urmărit-o cu oarece interes, citindu-i ultimele trei cărți apărute în decurs de cinci ani: una despre durere și identitate, alta despre frumusețe și adevăr, și în fine a treia - care i-a adus și premiul Capote, despre visare și imaginație. Elaine Scarry e o figură interesantă în peisajul academic și intelectual american: subiectele ei de reflecție trădează idiosincrasii puternice, nestingherite de norme și convenții, iar felul în care autoarea își urmează firul gîndurilor e la rîndul său fascinant
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
doar amintirea vinovată, arare mai dă glas, Un glas de tângă, în regret, Căci călători prin ani, Am prididit, amici de suflet, Să ne-ntâlnim prea rar...! Crunt despărțiți păgân hotar Împrăștiați în patru zări, Înstrăinările, îndepărtările ne mai purtau Visările pelin amar. Au fâlfâit calde aripi În pieptul înghețat Căldura lor ne-a izbăvit De moartea din gulag. Constantin BOBEICĂ, Codreanca, jud. Lăpușna
Aripi calde. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Bobeică () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2321]
-
amplasat pe plajă și ne-am bucurat de mângâierea soarelui care ne-mbrățișa fără rezerve, trezind în noi dorința de viață. Nu departe de mal, doi înveterați surfeori se desfătau plutind nestingheriți pe-albastrele ape ale Mediteranei. Liniște, soare, mare, visare, bucurie ... Eu, Mădălina și zeii... În drum spre Paphos urma să mai poposim într-unul din locurile cele mai vizitate din Cipru, loc în care, cu precădere îndrăgostiții nu contenesc a ajunge: Petra tou Romiou sau locul unde se spune
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
spăl rănile durerea de a fi dacă se zbate între pereții subțiri ai minții un rock'n'roll în dezacord cu muzica firelor de telegraf cu vântul huind prin ochii statuilor dacă sufletul și creierii nu mai produc vise și visări ci doar vânt și uruit de mecanisme în delir de autodistrugere dacă în new brave world nu-i nimic altceva decât ceață și smog nebunie și vomă și vene sparte dacă nu-ți mai amintești cine ești cine suntem dacă
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
păzea ciocîrlia în zborul ei halucinant spre cer cîntînd totodată într-un fel nemaiauzit pînă atunci mult mai tîrziu l-a înțeles și i-a înțeles chemarea o privea și-o asculta pînă o pierdea din vedere îl trezeau din visare doar coarnele melcului scoase anume să-l facă să vadă că pasărea revenea din înalt apropiindu-se întotdeauna de umerii lui fragezi pentru puțină odihnă în același timp se auzea fluieratul locomotivei marfarului în altă depărtare îi număra șirul nesfîrșit
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
-l fac să mă țină minte câte zile va avea e beznă și tăcere-n mintea lui plăpândă și albăstruie din când în când mai licăresc doi îngerași pufoși ca doi ursuleți de pluș ce-l tot îndeamnă ba la visare, ba la hârjoană îi smotocește de îndată, îi crede niște parteneri loiali de joacă ce vor să-i mute noaptea în parcul de distracții un găligan cu mutră de cimpanzeu îi ține calea, îl tot împiedică să vină către mine
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
moale aceasta pune ger. Femeile pregătesc mâncare pentru două zile, de obicei nelipsind răciturile cu carne de porc. Se crede de asemenea că postul din ajunul Bobotezei este cel mai bun pentru norocul casei, al holdei și mai ales pentru visarea „rândulitei”, adică a ursitei. In această zi umblă „cârnicii”, iar după plecarea lor copii sub 10 ani, băieți și fete umblă „a țuraleisa” pe la casele lor și ale vecinilor. Ei poartă lanțuri și clopote înconjurând gospodăria de 3 ori și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea, evocări sugestive la Ion Negreț-Dobridor, "Mitul lui Chiron" (Ed. Aramis,București, 2001) și "Catastrofa Pedagogică" (Ed. Afeliu, București, 1995). Frumusețea tainică a cătunului este
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
turc valahizat și creștinat în secolul XVII - dar el nu a lăsat nici o urmă în memoria satului. 1593-1600, volum alcătuit de D. Mioc, C. Bălan, M. Bălan, S.Caracaș ș.a., București, 1975. lirica lui Ilariu Dobridor (vezi mai ales poemul ˝Visare¨ din volumul Vocile singurătății, 1937). august 2004 (ediție din arhivă): „Fiii satului Dobridor s-au întâlnit ieri pentru a sărbători cei 105 ani trecuți de la punerea pietrei de temelie a Bisericii «Sfântul Nicolae» din localitate. Cu aceasta ocazie, Căminul cultural
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „"verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger"”. Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care a copilărit. A avut doi băieți, Alexandru și Bogdan, cărora le dedică fiecare dintre volumele editate. În
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]