3,365 matches
-
gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea de mine, rămânea lipit ca bicicleta aceea fără roate. În seara aceea i-am telefonat. În salon se aflau obișnuiții musafiri, se juca un joc de societate, sofisticat în construcție, dar vulgar în desfășurare. Am ieșit din joc. Am făcut în grabă numărul ei, a trebuit să mă opresc: nu-mi mai aduceam aminte ultimele cifre. M-am simțit copleșit de teamă. Am început să respir ținând receptorul pe piept până când numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu mine, ca rezultat al unui itinerar spiritual ce-mi este complet străin. De aceea, falsele scrieri Flannery produse de întreprinderea de escroci din Osaka sunt într-adevăr niște contrafaceri vulgare, dar, în același timp, poartă în ele o înțelepciune rafinată și tainică, de care autenticele Flannery sunt complet lipsite. Desigur, găsindu-mă față-n față cu un străin a trebuit să ascund ambiguitatea reacțiilor mele și m-am arătat interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
femeile au, asta numai dacă tu nu te-ai Însurat cu vreo șipcă și aș zice că nu, fiindcă o știu din copilărie pe nevastă-ta, dar nu vreau nici În ruptul capului să marjez la o astfel de discuție vulgară. Gata, mucles, mă refeream la politica asociată cu acelea care fac trotuarul sau centura. Fiindcă așa este ea, politica, curvă. Dar tu, ăsta de stai noaptea și privești la posturi tv deocheate și dai sonorul pe mute ca să nu audă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne trimite analogic și mai departe în trecutul literaturii spaniole, la capodopera lui Fernando de Rojas, Tragicomedia de Calixto y Melibea sau La Celestina (1499, 1502), compoziție dramatică ce a cunoscut un succes universal, mai ales datorită figurii Celestinei, codoașa vulgară și diabolică. Or, Calisto, tânărul care va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o o nouă lumină misterioasă dinspre două mari stele invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a răului. Și medită la doctrina lui don Fermín despre originea cunoașterii. Ajunse acasă și, când Orfeu îi ieși în întâmpinare, îl luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e ce le place lor, le reflectă deplin viața. La noi e mai popular Garcea și serialul acela stupid cu Leana cea curvă și bețivă. Poate la fel, fiindcă ne reflectă viața celor mai mulți dintre noi. E mai colorat, e foarte vulgar, e de prost gust, dar mai viu și, desigur, mult mai barbar. Îmi vine o idee foarte ciudată în minte, apropo de Leana. Feministele au discutat mereu problema nevestelor și a prostituatelor, nu pe a amantelor și mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost un pic cam risipitoare. Nu vreau să zic prin asta că am fi săraci, adaugă repede. Nu e vorba despre asta, deloc. — Ăă... nu, doamnă. — Nu-mi place să vorbesc despre bani, Samantha. Trish coboară glasul ușor. E extrem de vulgar. Și cu toate astea... — Doamnă Geiger ? Nathaniel a apărut din nou în ușa bucătăriei, cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În când, un rubai poate fi considerat drept o distracție, un păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
domine mai bine. Francezii sunt prea preocupați de relațiile lor cu țarul ca să-i mai intereseze soarta noastră. În general, Europa Întreagă este prinsă Într-un joc de alianțe și de contra-alianțe În care Persia n-ar fi decât o vulgară monedă de schimb, un pion pe eșichier. Doar Statele Unite ar putea să arate interes pentru noi fără să caute să ne invadeze. M-am adresat, așadar, dlui Russel și l-am Întrebat dacă nu cunoaște un american capabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai fi trebuit, probabil, să promită nici un dar ca să fie preferată. Dealtminteri, aventurile acestei zeițe care s-a născut din spuma valurilor sînt profund deosebite de cele ale Herei care este rea și vulgară. Adevăratele lecții ale mării, În sens grecesc, le putem Înțelege numai vara. Ele depind de lumină ca și frumoasa Nefertiti, al cărei obraz de cuarțit roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lui Stendhal care notează undeva cu un umor Îndoielnic că Faust a Încheiat contract cu diavolul pentru a face „ceea ce a făcut fiecare dintre noi la douăzeci de ani, a seduce o modistă”. Așa nu vom explica niciodată nimic. E vulgar și inutil s-o căutăm pe Afrodita prin bordeluri. Frumosul Paris este tot ce poate fi mai contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu mai poate Îndura, n-o face din ipocrizie. După cum nici cel care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cuiva care să-i confirme că vorbele existaseră, într-adevăr, că seara asta există, terasa, tăcerile, vinul sunt reale, cuvintele, migrena, cerul, moartea, totul, totul. — Textul părea să condamne agresiunea, da, da. Dar expresia era suspectă. Atât de dură, de vulgară, de complice... Complicita cu faptele, revela o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame anacronice
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Lui Șerban îi scapè ceva printre dinți, o înjurèturè, O cunosc? Nu! Ești aprins rèu dupè ea! Da! Și ce dacè-i cèsètoritè, culcè-te cu ea! Femeile mèritate au un potențial sexual enorm, trebuie exploatat! Ascultându-l pe Șerban, oricât de vulgar și de grosolan ar vorbi, realizez cè, dincolo de dorința mea de a o posedă, ceea ce trèiesc alèturi de ea îmi umple viața într-un fel în care n-aș fi crezut sè fie posibil vreodatè, O iubesc, Șerban, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lângă mine. Nu sunt de acord cu asta! protestează Charlotte după ce-i vine sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben. De fiecare dată când vorbește cu ea, Ben capătă un accent vulgar, de băiat de cartier, și stă cu picioarele depărtate, ca bărbații ăia enervanți din autobuze, care ocupă mai mult loc decât ar trebui. Nu știu dacă o face în mod conștient, dar cu siguranță vrea să sugereze că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unul dintre ei îi seamănă foarte mult. Mă bucur că-ți place, îi spun în timp ce mă așez. —E chiar foarte drăguț. Îmi plac locurile ceva mai retrase, pe care le cunoști dinainte. Nu mă dau în vânt după restaurantele acelea vulgare,cu aerul că te trag de mânecă. Prefer subtilitățile. E posibil ca trandafirul meu să nu fie din cale-afară de subtil. Mă rog, n-are importanță, pentru că n-am de gând să-l seduc pe Jake, ci să-l folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să poată admira noii mei bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta e prima dată în viața mea când port costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bonele lor le-au scos întâi lingurița de argint din gură, ca să nu se înece cu ea când fac buf). Nu mă dau în vânt după băieții de bani gata, Asta pentru că strigă, se umflă în pene și devin foarte vulgari atunci când beau (eu și Daisy suntem uși de biserică, în comparație cu ei), dar mai ales pentru că nu sunt atrași de mine. Într-un fel, suntem chit, deoarece și eu rămân rece la farmecele lor. Cu toate astea, situația mă enervează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și, când ies, constat că meciul de polo seamănă din ce în ce mai mult cu o orgie. Baby Thompson e atât de slabă că ar putea să umble doar cu o pereche de tanga pe ea și n-ar arăta câtuși de puțin vulgar. Fundul și sânii ei abia dacă se disting. Știu asta nu pentru că am dormit în cameră cu ea astă-noapte, și nici pentru că am văzut-o în chiloți, ci pentru că asta poartă acum, când se repede pe peluză ca să prindă mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
voiam să port lenjeria albastră, cu fundițe pe șold, m-am răzgândit în ultimul moment, fiindcă mi s-a părut că ar fi fost prea mult. M-am mulțumit cu un set de culoare crem cu broderie - sexy, dar nu vulgar - și pe deasupra am îmbrăcat blugii mei magici și un tricou obișnuit. Așa, Jake o să aibă o surpriză plăcută când o să mă dezbrace, fiindcă lenjeria este mult mai provocatoare decât se așteaptă. Nu sunt așa obsedată cum par. Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
duc să-mi umplu paharul și când mă întorc îmi pun picioarele pe genunchii lui Jake. Îmi plac picioarele mele. Sunt mici și drăguțe și abia mi-am făcut pedichiura înainte de a pleca în weekend (cu trandafiriu, ca să nu fie vulgar). Jake începe să mi le maseze, la început aproape fără să își dea seama, apoi, când eu scot anumite sunete apreciative, se implică serios în activitate. Închid ochii și simt că mă topesc. Dacă mă gândesc, nu cred că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]