3,781 matches
-
Nu trebuie să rupi niciodată vraja. — Chiar nu e foarte complicat. Voia să răsufle ușurată: avea să vorbească. Dar figura îi rămase înghețată. — Ne trebuie un acord de pace aici, Maggie. Și eram, naiba să-l ia, destul de aproape. Apoi, weekendul trecut, auzim că circulă pe-aici o tăbliță, care s-ar putea să fie ultimul testament al lui Avraam... —De unde? —De unde ce? — De unde ai auzit? —De la tatăl prietenului tău. Guttman. L-a sunat pe Baruch Kishon, ziaristul evreu, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ea voia ceva de la el la fel de mult pe cât voia el ceva de la ea. Ea se afla într-o poziție dezavantajoasă. Dacă ar fi fost vorba despre negocierea unei granițe sau a unei ape sau chiar despre dreptul de vizitare în weekend și proprietatea casei din Hampton, ar fi știut cum să mascheze situația, cum să-și ascundă necesitatea. Dar până și cel mai priceput negociator devine incapabil când trebuie să negocieze pentru el. Colegii lui Maggie spuneau adesea povestea unui mediator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
eliberarea sa. Nu mai trebuia decât, și-a dat el seama, ca un politician israelian de marcă să participe și ar fi avut un canal de rezervă. Nu mai era nevoie de zboruri în toiul nopții la Oslo sau de weekenduri clandestine prin cabane forestiere scandinave. Dialogul putea avea loc în plină zi, având posibilitatea de a nega totul. Dacă cineva ar fi întrebat ce se întâmplă, „Yaakov Yariv“ și „Khalid al-Shafi“ puteau spune că erau pur și simplu niște studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Armanoush cu blândețe, Întrebându-se ce căuta cea mai tânără dintre mătușile ei acolo Într-o seară de marți. Mătușa Surpun locuia În Berkeley, unde predase dintotdeauna, cel puțin de când Armanoush era copil. Venea cu mașina la San Francisco În weekenduri, Însă era extrem de neobișnuit pentru ea să-și facă apariția acolo În timpul săptămânii. Dar Întrebarea a Încetat să o mai preocupe pe Armanoush de Îndată ce a Început să povestească cum Își petrecuse ziua. Chipul ei radia când a spus cu Însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să vedem un film weekend-ul ăsta și apoi să scriem o lucrare critică, analitică despre el. — Ce fel de temă mai e și asta? a ridicat mătușa Cevriye din sprâncene, ca Întotdeauna precaută față de metodele pedagogice neconvenționale. Însă mătușa Zeliha nu a mai insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai Întâi - mătușa Banu s-a Înviorat În mijlocul frazei - vino În bucătărie și ajută-mă să Împart ashure. Asya dat afirmativ din cap capitulând. Ce naiba? și-a zis. Ce naiba...? Bucătăria mirosea Întocmai ca un restaurant Într-o după-amiază aglomerată de weekend. Mirosul puternic de scorțișoară le depășea pe toate celelalte. Asya a luat o lingură mare și a Început să Împartă ashure dintr-o oală imensă În boluri mici de sticlă, câte o lingură și jumătate În fiecare. Se Întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul În afară de această naștere și de această moarte. Aud glasul tatei, cînd vedea cum se scurge weekend-ul fără ca eu să-mi deschid cărțile de școală: „Și temele? Poate că ar fi timpul să te Înhami la ele“. Subiectul temei mele: „Nașterea ta și moartea tatălui tău“. SÎntem cu toții tributari unor lucruri care s-au Întîmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu se mai Îndoiască de cît de idiot eram? Astfel Încît oricine să-l ia peste picior pe cel care Îi povestea cuminte vizitele la muzeul Luvru În loc să-i scrie că aștepta cu nerăbdare să se culce cu ea În weekend-ul următor? (Îl aud pe Zscharnack foindu-se În spatele meu.) Luvrul, oaza aceea de pace de la Începutul anilor șaizeci! Încrezîndu-mă În titlu, cumpărasem pentru Tina Lettera amorosa, o mică plachetă de René Char pe care pînă la urmă nu Îndrăznisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
găsea nimic recent care să i se fi Întâmplat și despre care să merite să discute. Îi spusese lui Kitty că În ultimul an nu făcuse altceva decât să muncească, să ia cina cu prietenele ei și să-și petreacă weekendurile singură acasă, uitându-se la filme. — Am cumpărat un DVD la negru de pe Canal Street, spuse Desert Rose, Încercând să lege o conversație. Se numește „The Great American Catch“, l-am luat cu o zi Înaintea lansării oficiale. — Serios? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe tine, care m-ai inițiat În nobila artă a crimei. Pe tine să mă răzbun, care te prefaci că mă iubești și, ceea ce este mai rău, o crezi, și pe dușmanii fără nume cu care Îți vei petrece următorul weekend. Luciano, martor inoportun al umilințelor mele, Îmi va Împrumuta brațul său - singurul pe care-l are - și apoi o să moară și el. O cocioabă cu un chepeng În dușumea, ce se deschide deasupra unui soi de văgăună, de rezervor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pact cu viața. Însă chiar luni după-amiază se Întâmplase să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească piatra magică, heliotropul. Așa Încât, cu aerul lui Buffalmacco al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Conversația lor era atît de diferită cînd erau singuri. CÎnd Își vorbeau În fața lui Wakefield suna oarecum fals. Și cînd erau alți oameni mari prin preajmă, nu vorbeau deloc unul cu altul. Sau cu Wakefield. Părinții lui erau turiști de weekend. Mergeau cu mașina În varii orașe de provincie, ca să viziteze biserici sau tribunale. În orașele mai mari, mergeau la muzee. MÎncau la restaurante ieftine. CÎnd Îl luau și pe Wakefield cu ei, acesta căuta peste tot locuri unde s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mișcările ei lente. TÎnărul Wakefield studia Împrejurimile ca un hoț, atent la arhitectura colțurilor, a umbrelor, cu ochiul antrenat de obișnuință. Chiar și cînd s-a maturizat a continuat să se uite după locuri bune de pitit. Raza drumețiilor de weekend ale părinților s-a extins, odată cu setea lor de „cultură“. Au trecut de la picnicuri simple și atracții de margine de drum la situri istorice și Wakefield a explorat cimitire străvechi și cîmpuri de bătălie din Războiul Civil, transformate În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vedeți voi, aceste case sînt un răspuns posibil la cea mai dureroasă problemă a lumii contemporane: plictiseala. Așa poți să-ți muți casa, să faci schimb de amplasament cu vecinii sau să-ți iei Întreaga avere cu tine pentru un weekend la pescuit, la țară. Suedia are niște lacuri minunate. Mariana prinde privirea ministrului și pune mîna pe materialele ei de propagandă cu orfani. Există o sută de mii de copii orfani În România, Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a cumpărat și o mașină nouă, cu rate lunare mari. La trei luni după ce se stabilise acolo, a Întîlnit iubirea vieții lui, o doamnă divorțată din Las Vegas. La vremea aceea trăia În Vegas, dar venea cu avionul În fiecare weekend, să-l vadă. În al doilea weekend i-a mărturisit că, deși fusese căsătorită de două ori, Anton era primul bărbat care i-a oferit un orgasm. Wakefield Își permite o pufnitură pe nas a neîncredere. — Nu, pe bune, afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rate lunare mari. La trei luni după ce se stabilise acolo, a Întîlnit iubirea vieții lui, o doamnă divorțată din Las Vegas. La vremea aceea trăia În Vegas, dar venea cu avionul În fiecare weekend, să-l vadă. În al doilea weekend i-a mărturisit că, deși fusese căsătorită de două ori, Anton era primul bărbat care i-a oferit un orgasm. Wakefield Își permite o pufnitură pe nas a neîncredere. — Nu, pe bune, afirmă Anton, cu eterna lui vioiciune, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îmi spui tot timpul asta. Pentru că ai șaisprezece ani. N-o să mai fiu când o să ai vârsta mătușii Fran. Se întoarse spre prietena ei. — Deci când e următoarea întâlnire? — De miercuri într-o săptămână. E plecat la o conferință în weekendul ăsta. — Oh Doamne, mătușică Fran. Sophie își izbi bocancii greoi de podea, lăsând urme de noroi în zigzag pe covorul bej. — În locul tău, aș fi vrut să mă îngroape sub buchete de flori, să-mi cânte serenade sub balcon, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am putea să uităm de toate și să petrecem într-adevăr ceva timp împreună. Ai vrea să vii? Fran se aplecă și îl ajută să adune cioburile, iar capetele li se atinseră. — Sigur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deși nu avea decât o mică parte din fondurile sale. Putea oare să supraviețuiască acestui nou atac? Afurisitul de Jack Allen. Cum se făcea că sincronizarea lui era atât de perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al orașului, în birourile selecte pe care Fran le invidia atât de mult, afurisitul de Jack Allen purta propria bătălie, a cărei miză nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în momente ca astea? De bună seamă, Dumnezeu avea ceva împotriva mâncării bune și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
coniac, garantat să o facă să se simtă mai bine. În schimb, îi dădu o durere de cap cruntă. Începu să aibă frisoane și știu că trebuia să se bage în pat. — Îmi pare rău că-ți fac asta în weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fapt - și se distribuiseră sarcinile pentru săptămâna următoare, urmând să fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instinctiv, un om pe care se putea conta. Nu și-ar fi pierdut soția și copilul, cum făcuse Jack. Dar exista o problemă pe care trebuia s-o lămurească înainte de a-i da un răspuns. Când am fost plecați împreună weekendul trecut ai spus că, dacă îmi doresc copii, nu ești bărbatul potrivit pentru mine. Ce-ai vrut să spui? Că nu vrei să ai copii? Laurence văzu expresia îndurerată din ochii lui Fran. Acesta era momentul adevărului, momentul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asigure că nu visa. Trecuseră doar câteva săptămâni de când îl văzuse și totuși, cumva, se schimbase. Părea mai bătrân și mai absent. — Franny! Prezența ei reuși să-l smulgă din visare. — Ce bucurie! Ce vânt te-aduce? N-a venit weekendul, nu? Am venit la ceai. Acesta e Laurence, tată. Cred că ți-am pomenit de el. Se ocupă de secția pentru tratarea infertilității de la spitalul din Woodbury. — Nu e administrator, sper. Nu suport administratorii. Laurence râse. — De fapt, sunt doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sport, așezându-și casca astfel încât să-și mențină echilibrul între coada de cal și lanțul lui de argint. Lângă el zăcea un rucsac mare pe care îl prinse de bicicleta lui Mountain Bike. Pari încărcat, remarcă Fran. Pleci undeva în weekend? — De fapt, fac un drum cu bicicleta până la Cambridge. Dar sunt peste o sută de kilometri! — Merită. Au bicicleta la care visez în Exchange&Mart săptămâna asta. Un tip din Cambridge vrea s-o vândă. Cu cinzeci de mii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]