KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...218 >

5,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

zâmbind timid de bucurie că fusesem chemată. Apoi, cizmele din piele de reptilă ale lui Chris s-au prins în coardă, eu m-am împiedicat și amândoi am căzut lați în mijlocul camerei. Au urmat câteva clipe delicioase în care am zăcut întinsă alături de el. După care John Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând, amândoi s-au împiedicat de o pereche de bocanci de motociclist care zăceau aruncați în mijlocul podelei. Și, tot pe rând, amândoi au bolborosit: —Doamne Dumnezeule! Eu mă întrebam cum de puteau să poarte hainele alea din blugi pe căldura aia. De fapt, mă întrebam cum de puteau suporta atâta păr pe ei pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fie nimic de adăugat, Josephine a încheiat ședința. în noaptea aia am început să-mi fac bagajul. Nu că l-aș fi desfăcut vreodată așa cum trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
alcool sau, în cazul tău, Rachel, nu ai fi băgat în tine atâtea droguri încât a fost nevoie să fii spitalizată. Cuvintele lui Josephine au răsunat în camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nici o forță din univers n-ar fi putut să mă convingă să nu iau nimic. N-aveam nici cea mai vagă idee de unde puteam să cumpăr droguri, dar bănuiam că aveam șanse mai mari să găsesc așa ceva în oraș, decât zăcând la capătul drumului, în Blackrock-ul meu suburban. Auzisem că Dublinul avea probleme mari cu drogurile. Așa că era firesc să am speranțe mari. Când am coborât din tren, m-am întrebat nerăbdătoare încotro s-o apuc. Cluburile de noapte erau locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit la trecători cu ochi imploratori, înghețând de teamă la fiecare privire încruntată pe care mi-o aruncau. Nu știu cât am zăcut acolo, mică și disperată, până când, în sfârșit, un băiat a venit la mine. în câteva propoziții scurte, rostite într-o limbă pe care amândoi o înțelegeam, i-am explicat că voiam foarte multă cocaină, iar el a părut a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
lovită de o mașină. Conform spuselor șoferiței, îi sărisem direct în față și nu mai avusese cum să mă evite. în raportul poliției se spunea că fusesem „nebună“. Cei care erau cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fost mai bine dacă i-aș fi plătit eu pe ei. Dar eram încântată de mine. Mă mândream cu faptul că ajungeam la lucru la timp, că munceam din greu și că nu mai furam banii pe care-i găseam zăcând pe covor. Așa cum făceam înainte. Majoritatea angajaților erau fete de școală, care-și suplimentau banii de buzunar. în viața de dinainte, chestia asta mi s-ar fi părut foarte umilitoare, dar nu și acum. De ce nu te apuci din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a schimba lucrurile. Voiam să mă întorc în timp și să modific trecutul. Voiam să locuiesc în continuare în New York, să nu fi plecat niciodată, să nu fi fost dependentă de droguri și să fiu tot prietena lui Luke. Am zăcut acolo o vreme, aproape sperând că Luke o să apară de undeva, iar pe de altă parte sperând că n-o să apară. Apoi, mi-am dat seama că dacă mă vedea cineva o să creadă că pândesc ceva. Așa că am luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

unde să te muți, mi-a trântit-o Randall, uitându-se împrejur. I-am urmărit privirea - și ca prin minune, strada unde mă simțisem ca acasă, vreme de ani de zile, s-a transformat într-o adevărată ruină. La colț zăceau niște gunoaie, iar un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva uși mai în jos. Privind prin ochii lui Randall, cartierul meu arăta absolut dezastruos. Chiar nu-mi place gândul că vii noaptea, pe jos, pe aici. O clipă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
meu pat, visând cu ochii deschiși la chestia asta! Imediat ce Bea a pronunțat cuvintele astea, amintirea mi-a revenit în minte limpede, de parc-ar fi fost ieri - în ciuda faptului că de atunci trecuseră aproape zece ani. Eu și Bea zăceam întinse pe spate cu orele, holbându-ne la petele de apă de pe tavanul camerei ei și visând, în cele mai mici detalii, la viața mea imaginară cu Randall. Începând cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

Trebuie să încerci să realizezi un efect aproape audibil al contrastului coloristic. Aș zice chiar unul contrapunctic. Eva dădu din cap aprobatoare și oftă. — Odinioară era așa de plin de energie, zise ea. Iar acum nu face altceva decât să zacă așa prin casă și să se uite la teveu. Singurul lucru pe care-l mai pot scoate de la el e să-l fac să iasă cu câinele la plimbare. Probabil că-i lipsesc copiii, spuse Mavis. Știu că așa stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-l pe Henry. Bărbatul nu se zărea nicăieri. — Nu l-ai văzut pe Henry? întrebă ea când Sally intră în bucătărie ținând în mână o sticlă de votcă și arătând extrem de îmbujorată. — Ultima dată când am dat ochii cu el zăcea pe undeva cu o păpușă gonflabilă, îi răspunse Sally, luând o lingură din salata de fructe. O, Eva, iubita mea, tu ești în mod indubitabil draga de Cordon Bleu! Eva roși. — Sper că Henry se simte și el bine. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
pe Clem cum își înfuleca mâncarea, în timp ce punga de curry fierbea. își turnă un pahar de gin plin ochi, îl asezonă cu lămâie și începu să se învârtă prin casă. Și în tot timpul acesta rămase conștient de pachetul care zăcea acolo, pe marginea chiuvetei, așteptându-l să-l deschidă. Și, inevitabil, Wilt ajunse să-l deschidă. Din pură curiozitate. O știa și o știau și ei, ceilalți, oriunde vor fi fiind, iar duminică noaptea Eva urma să se întoarcă acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dormitor, bărbatul trase draperiile, întinse păpușa pe pat și începu să caute valva care nu se lăsase găsită noaptea trecută. Acum o descoperi și aduse o pompă de picior din garaj. Cinci minute mai târziu, Judy era deja în formă. Zăcea pe pat și îi zâmbea. Wilt închise ochii pe jumătate și se uită la ea printre gene. Se văzu nevoit să accepte că, în semiântunericul din încăpere, păpușa semăna hidos de tare cu o ființă vie. O Eva de plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
spusese ea. Iar Ge are o pasiune pentru plastic. Nu-i așa, Ge? — Da, pentru cel biodegradabil. — Biodegradabil? întrebase Eva, sperând să fie inițiată într-un nou aspect al emancipării și eliberării femeilor. — Sticle de plastic care se dezintegrează în loc să zacă peste tot și să creeze o mlaștină ecologică, zise Sally, deschizând un hublou și aruncând afară un pachet de țigări gol. Asta e opera vieții lui Ge. La asta lucrează. La asta și la reciclabilitate. Reciclabilitatea infinită. — Exact, aprobă Gaskell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și se zgâiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da o tușă finală atmosferei sordide din casă, cineva desenase pe un perete, cu un marker roșu, un portret al prințesei Ann. Era înconjurată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cu ciudă Wilt. Idioții nici măcar nu știu să scrie! Urcară apoi la etaj și cercetară dormitorul mare. Patul era nefăcut, hainele - în mare parte lenjerie intimă - erau împrăștiate pe covor sau atârnau din sertare, iar o cutie deschisă de Joy zăcea culcată pe-o parte pe măsuța de toaletă. Camera duhnea a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și ți-a cerut să întreții relații sexuale cu ea... — S-o fut. Ăsta e cuvântul pe care l-a folosit, îl corectă Wilt. — Și-ai spus nu? — Exact, confirmă Wilt. — Nu-i un pic cam ciudat? — Ce, că ea zăcea întinsă acolo sau că eu am zis nu? Că tu ai zis nu. Wilt se uită neîncrezător la inspector. — Ciudat? zise el. Ciudat? Să zicem că intră o femeie aici, se aruncă pe spate pe masa asta, își ridică fusta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
erau zgârcite în privința banilor. Așa era și Gaskell. Și mai era și familia lui. Bogați și zgârciți. Se așeză și-l fixă cu privirea pe bărbatu-său. — Unde ți-e lacul de unghii? întrebă Gaskell când termină și în cabină zăceau împrăștiate douăsprezece prezervative umflate. — Vedea-te-aș mort! îi răspunse ea și ieși pe punte ca să mediteze. Femeia își aținti privirea asupra apei întunecate de sub ea și se gândi la șobolani, la moarte, la întoarcerea la sărăcie și la eliberare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

e o conspirație, tovarășe Gafton, să nu se creadă că profităm de obscuritate... Nu se auzi mișcarea gazdei, dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu 40 de ani. Mâna tremura pe conturul de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene, sorbi. Cafeaua rece, ca de obicei, lăsată să zacă în cană, pentru când o fi să fie. Parcă nu era singur, simțea, în jur, prezența lui Marcu Vancea, ucis sau sinucis în urmă cu 40 de ani. I se întâmplase deja de câteva ori, i se întâmplase să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]