4,648 matches
-
64, p. 275) „Iată că strălucește firea dumnezeiască chiar din felul în care a fost creată lumea. Dumnezeu a făcut lumea într-un chip cu totul contrar de cum obișnuiește să lucreze omul; a întins mai întâi cerul și apoi a zidit pământul; mai întâi acoperișul și apoi temelia. Cine a mai văzut, cine a mai auzit așa ceva? Niciodată nu s-ar putea face așa o clădire omenească! Dar când Dumnezeu poruncește, toate se pleacă, toate se supun voinței Lui. Să nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și chipul deosebit în care a fost creat; și, ca să vorbesc omenește, Scriptura aproape că ne arată că omul a fost făcut cu mâinile lui Dumnezeu, precum spune și un alt profet: Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit (Iov, 10, 8). Spune-mi, te rog, dacă Dumnezeu ar fi poruncit doar atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este Dumnezeu? (trebuie să ne închipuim că aceasta ne va întreba mai întâi, căci toate celelalte decurg din aceasta), nu-i voi aduce dovada din cer, nici din altele ca acestea. Într-adevăr, dacă îi voi spune că Hristos a zidit cerul, pământul, marea, n-are să primească spusa mea. Dacă îi voi spune că a înviat morți, că a vindecat orbi, că a izgonit demoni, nici pe asta n-are s-o primească. Dacă îi voi spune că a făgăduit împărăția cerurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
VI-a, cap. LXV, în PSB, vol. 9, p. 426) „Scriptura spune că toate s-au făcut în El și prin El. Despre aceasta ne încredințează zicând: El a zis și s-au făcut; El a poruncit și s-au zidit (Ps. 32, 9). Tot despre aceasta ne asigură și marele Moise la începutul cărții despre facerea lumii, zicând: Și a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Fac. 1, 26). Iar despre facerea cerului și a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fost zămislit de Duhul Sfânt, dar afirmăm că trupul a fost zămislit în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și desăvârșit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zămislit de către Duhul Sfânt. Nu pentru că una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu și alta cea a Duhului Sfânt, ci pentru că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fost zămislit în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și desăvârșit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zămislit de către Duhul Sfânt. Nu pentru că una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu și alta cea a Duhului Sfânt, ci pentru că prin unitatea Dumnezeirii și a slavei, lucrarea Duhului este zidirea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Duhului este zidirea Fiului lui Dumnezeu este conlucrare a Duhului Sfânt. Dar, precum citim, nu numai Duhul Sfânt S-a coborât peste Fecioară, dar și puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o, încât, fiindcă înțelepciunea însăși este plinătatea Dumnezeirii, înțelepciunea zidindu-și casă, nimeni să nu pună la îndoială că a fost de față toată plinătatea Dumnezeirii”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a VII-a, cap. XVII, 3-4, PSB, vol. 57, p. 869) „... a fost luat din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mărturie a cuvintelor mele pecetea fără pată a fecioriei: în acest chip este Dumnezeu, pentru că a biruit rânduiala firii, în acest chip este plăsmuitor al pântecelui și descoperitor al fecioriei, pentru că felul nașterii I-a fost nepângărit și Și-a zidit Luiși negrăit templu, în chipul în care a voit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 28) „Dar pentru ce Se naște
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Dumnezeu Însuși și se înțelege și clădirea înălțată în cinstea Lui, cum să nu numim în chip propriu sfințenia Biserica lui Dumnezeu, care este sfântă și-i ridicată spre cinstirea lui Dumnezeu pe temeiul cunoașterii Lui, care nu-i zidită cu o tehnică obișnuită, nici împodobită de mâna unui șarlatan, ci-i făcută templu prin voința lui Dumnezeu? Eu nu numesc biserică locul, ci adunarea celor aleși. Adunarea celor aleși este un templu mai bun, pentru că primește în el măreața
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au pus apostolii temeliile, cât de adânc au săpat ca să fie clădirea de neclintit. N-au săpat adânc! N-au avut nevoie de atâta osteneală. De ce? Pentru că au găsit temelie veche, temelia proorocilor. După cum un om care vrea să-și zidească o casă foarte mare, dacă găsește în pământ o temelie veche, tare, de nesfărâmat, nu strică temelia aceea, nici nu mișcă pietrele, ci lasă temelia să stea nemișcată și așază pe ea clădirea cea nouă, tot așa și apostolii, vrând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
casă foarte mare, dacă găsește în pământ o temelie veche, tare, de nesfărâmat, nu strică temelia aceea, nici nu mișcă pietrele, ci lasă temelia să stea nemișcată și așază pe ea clădirea cea nouă, tot așa și apostolii, vrând să zidească această mare clădire, Biserica aceasta care-i ridicată în întreaga lume, n-au săpat adânc, ci găsind temelie veche, cea pusă de prooroci, n-au stricat-o, n-au mișcat zidirea și învățătura, ci au lăsat-o neclintită și pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de prooroci, n-au stricat-o, n-au mișcat zidirea și învățătura, ci au lăsat-o neclintită și pe ea au turnat învățătura lor, credința aceasta nouă a Bisericii. Și ca să vezi că n-au mișcat vechea temelie, ci au zidit pe ea, ascultă-l pe Pavel, zidarul cel înțelept, că ne arată cu de-amănuntul chipul zidirii. Că el este zidarul cel înțelept! Ca un înțelept zidar, spune el, am pus temelia. Dar să vedem cum a pus temelia! Am
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
spune el, am pus temelia. Dar să vedem cum a pus temelia! Am pus-o, spune el, peste altă temelie veche, pe temelia proorocilor. De unde știm asta? Nu mai sunteți străini, spune el, ci împreună cetățeni cu sfinții, deasupra fiind zidiți pe temelia apostolilor și a proorocilor. Ai văzut temelie și temelie; una a proorocilor, cealaltă a apostolilor, așezată deasupra celeilalte. Și, într-adevăr, e de mirare că n-au venit apostolii după prooroci îndată, ci după multă curgere de vreme
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se întărească învățătura lor; când a văzut că dogmele cele sfinte sunt întărite ca să poată ține cugetarea cea nouă, atunci a trimis pe apostoli, care pe temelia proorocilor au ridicat zidurile Bisericii. De aceea și apostolul n-a spus: fiind zidiți pe temelia apostolilor, ci 108 deasupra fiind zidiți, adică zidiți peste ceva”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la titlul Faptelor apostolilor, (La începutul Faptelor Apostolilor - II), în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 313-317) „... mărturisesc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dogmele cele sfinte sunt întărite ca să poată ține cugetarea cea nouă, atunci a trimis pe apostoli, care pe temelia proorocilor au ridicat zidurile Bisericii. De aceea și apostolul n-a spus: fiind zidiți pe temelia apostolilor, ci 108 deasupra fiind zidiți, adică zidiți peste ceva”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la titlul Faptelor apostolilor, (La începutul Faptelor Apostolilor - II), în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 313-317) „... mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor ...” „(Botezul - n.n.) se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sfinte sunt întărite ca să poată ține cugetarea cea nouă, atunci a trimis pe apostoli, care pe temelia proorocilor au ridicat zidurile Bisericii. De aceea și apostolul n-a spus: fiind zidiți pe temelia apostolilor, ci 108 deasupra fiind zidiți, adică zidiți peste ceva”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la titlul Faptelor apostolilor, (La începutul Faptelor Apostolilor - II), în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 313-317) „... mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor ...” „(Botezul - n.n.) se numește baie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
asistență filantropică, religioasă. Cu timpul, unii dintre reprezentanții săi se vor înscrie printre cei mai de seamă promotori ai psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866 ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care și-au disputat, la un moment dat, autoritatea în spațiul Basarabiei. "Tătarii d-lui X redevine ironic Eminescu devin foarte interesanți. Ei au nevoie de mitropolit, de biserici, de cărți românești, ba de la anul 1640 Vasile Vvd Lupul le zidește biserică în Chilia, iar la 1641 călugării din mânăstirea Caracal le reparează biserica lor cea veche din Ismail. În faptă însă se vede și-n cursul acestui veac de ce aveau nevoie tătarii și de ce moldovenii. Tătarilor le trebuia pășune pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
comentat. Totul e grav în originalul Joc secund al lui Ion Barbu. Unui debutant, Poetul necunoscut, Arghezi îi recomanda modelul manolin, jertfirea propriei ființe pentru a capta cuvântul detonator: Altarul ca să fie și pietrele să ție, Cer inima și viața zidite-n temelie. O confesiune de Nichita Stănescu, Poezia (în Necuvintele), cheamă, în modul ei, la reflecție: Poezia este ochiul care plânge Ea este umărul care plânge ochiul umărului care plânge Ea este mâna care plânge Ochiul mâinii care plânge Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Meșterul Manole am cutezat să ridic o construcție care să dăinuie veșnic. Am început lucrul. și le-am chemat la mine pe toate: pe Maria, pe Ana, pe Alexandra, pe Ioana... Care va ajunge mai întâi pe-aceea-n pereți o voi zidi. Dar din toate femeile a venit una singură: mama. Tu m-ai strigat, fiule?! Reper gravitațional plurivalent este, totodată, Casa părintească, spațiu în care, întors din lume, "ești alb de duminică". Prin extensiune emotivă, casa copilăriei devine un indicator al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autoproiectează, mai evident decât în altele, ziditorul de poeme, acesta visând o "mănăstire de iubire". Cum însă devotata Ana din baladă nu se arată, poetul își asumă, subtextual, jertfa proprie: "Eu când văd că ea nu vine, / prind să mă zidesc pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai fericiți", iată-i "plătind cu viața"; alții, cei mai mulți "cu Vecinica uitare"! Rezonanțe durabile are Calul cu aripi ("Poem fantezist pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timpului se înclină, / inima lucrurilor nu se mai aude" (Geneză). Imperios selectate, "necesare ca pâinea și aerul", cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor ține de o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și îmbrăcate în costume populare tradiționale. A devenit straiul nostru o marcă a cerșetoriei? Cît vor mai răbda acești oameni? Sau cine le poate oferi o speranță? De pildă, biserica mă tem că nu o face îndeajuns. Pare suficientă sieși, zidește lăcașuri, unele de o semeție sfidătoare, are buget mare, scutiri de taxe, unii slujitori ai săi se dedau parcă prea mult la cele lumești, sunt foarte obedienți față de politicieni, dar din nou au fost uitați oamenii, cei simpli și umili
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în abisul Universului întunecat. Într-un braț al acestei galaxii spiralate, se ascunde secretul înfăptuirii unui miracol. Moartea violentă a unei stele masive a făcut posibilă nașterea acestui mister. Din restul materiei explodate s-au luat cărămizi de praf stelar, zidindu-se Soarele și planetele care gravitează în jurul lui. Fulgerând bezna, Pământul și-a făcut apariția ca o minge de foc. Alcătuită din rocă lichidă și metal încins, sfera s-a învârtit continuu până s-a răcit la suprafață, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe care s-a jucat istoria umanității. Cadrul natural și-a pus amprenta, inevitabil, asupra evoluției socio politice a supercontinentului. Eurasia a devenit adăpostul unui rezervor uriaș de populații din care aveau să țâșnească națiuni făuritoare de istorie și progres, zidindu-se în permanență temelia evoluției omului. Și nimic nu pare să schimbe prea curând această imagine eurasiatică dominantă, reflectată asupra întregii omeniri. Eurasia ocupă scena istoriei aproape în totalitate, iar celelalte continente (american, african și australian) își interpretează rolul în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]