7,223 matches
-
în sine, utilizate însă în contextul imagistic al poeziei eminesciene. Reflexe ale teologiei apofatice în poezia eminesciană vine să pună în lumină efectul stilistic al religiozității poeziei acestuia, fără o analiză neapărat teologică a conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu n-a fost în cele din urmă unul dintre ei. Gnosticismul său (oarecum naiv) este unul profund sceptic, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
creației eminesciene, aflându-se la curent cu exegezele de bază asupra ei, ca și cu cele mai recente, mișcându-se cu lejeritate între diverse cercetări critice pe care le utilizează cu folos, nu de puține ori. De altfel, știe să pună în mișcare o impresionantă bibliografie critică, domnia sa citând oportun pe G. Călinescu, T. Vianu, Petru Creția, D. Vatamaniuc, Augustin Z. N. Pop, Șerban Cioculescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihail Straje, Petru Rezuș, N. Densusianu, G. Ibrăileanu, Titu Maiorescu, Rosa del Conte, D. Popovici, D.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
minuțios călăuzită de instincte periodice trecătoare ce îmboldesc ființa umană în dezvoltarea spre o activitate determinantă..." (14, p. 32). Maria Montessori ne introduce într-o teorie pe care o vom reîntîlni aproape la toți reprezentanții educației noi: dezvoltarea copilului este pusă în mișcare de instincte; acestea apar în anumite perioade, iar sarcina educatorului este să creeze condiții pentru satisfacerea lor. Montessori stabilește o paralelă între dezvoltarea fizică și cea spirituală, biologizînd astfel fenomenul educației. Potrivit teoriei sale, biologicul are mai multă putere, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
KESSLER: "Este convingerea noastră, spune el, că în domeniul educației practice, apelul la mijloacele extraordinare pe care Dumnezeu ni le-a hărăzit dă acțiunii noastre educative o eficacitate profundă, fără asemănare cu mijloacele omenești pe care noi putem să le punem în mișcare" (13, p. 381). În general, personaliștii, ca de altfel, cum vom vedea, și existențialiștii pun un accent special pe factorii emoționali ai educației; aceștia, mai mult decît discursul logic, favorizează apelul la grație, la comunicare de tip personalist (14, p.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
impus mult mai recent decât la Westminster, și unde, deoarece puterile patronajului sunt reduse, iar consilierii lucrează în cea mai mare parte ca voluntari, nefiind plătiți, disciplina este mai puțin eficientă, a prezentat dintotdeauna probleme de corupție. Până când a fost pus în mișcare un proces de reformă odată cu Legea Corporațiilor Municipale din 1835, guvernul local era structurat în forma a aproximativ 15.000 de epitropii sau parohii și 200 de orașe, strâns asociate cu o administrare defectuoasă a legii (Loughlin 1992). În ambele
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
din versiunea originală. Această prevedere stabilea că Principatul nu-și putea schimba statutul fără consimțămîntul guvernelor rus și otoman. În caz că era admisă, stipularea aceasta ar fi dat o veritabilă lovitură autonomiei provinciei, ea provocînd deci o profundă nemulțumire. Au fost puse în mișcare influențe puternice. Refuzul adunării valahe de a accepta acest articol a avut drept urmare dizolvarea ei. Rusia a fost în cele din urmă nevoită să recurgă la serviciile Porții pentru a forța noua adunare să accepte aplicarea acestei măsuri. Adunarea Valahiei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ani și că magazinul meu (care se afla la etaj - n.m.) are 18 trepte?“. Faptul că mă acuzase de spionaj zic, era problematic. Nu am știut, nu am verificat. Ideea e că orice text are niște mecanisme care, o dată ce se pun în mișcare, recuperează realitatea așa cum e ea. O dată aceste mecanisme pornite, textul se scrie de unul singur, iar detaliile de tipul „15 sau 18 trepte la magazin“ nu mai necesită verificare. Ele sunt oricum adevărate. Intră în text singure. Fără a cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să realizezi ceva valabil. Nu. Este o inteligență dirijată exclusiv spre realități imediate, actuale, minore. Le analizează, le cântărește, le discerne, nu-și permite nici un fel de iluzii cu privire la lucruri ori oameni și, cu toate acestea, atunci când ar trebui să pună în mișcare toată această clarviziune sublimă, pentru a se obiectiva pe sine, pentru a ușura propria sa înflorire în mijlocul tuturor acestor existențe mediocre și străine, își dă seama de neputința lui, de slăbiciunea lui. Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stupi . După cum se vede nu a fost luat în discuție numărul de păsări de curte. Dar cu averile familiei nobiliare încă n-am tereminat pentru că în urbariu mai sunt amintite: - un teasc de ulei cu o roată care cu ajutorul apei puneau în mișcare niște bătătoare de lemn, esență tare cu care fărâmițau sămânța de in. Tocătura se prăjea pe un cuptor, ca mai apoi să se introducă în teascul propriu zis pentru a se stoarce. - o moară de hărtie (care a ars la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort propriu, uman. După o vreme omul avea să-și dea seama că poate pune să facă treaba asta, unda râului ce-i trecea pe sub fereastră, a obligat-o să învârtă roată de piatră peste altă piatră ca să-i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
arini ce se afla aci, numai la doi pași. Nu se știe când au fost ridicate aceste mori, se știe numai că ele au funcționat până în 1890. Astăzi pe locul lor se mai cunoaște vadul iazului care cu apa lui punea în mișcare roțile ce urneau pietrele grele care dădea făina bună și sățioasă. Despre moara din sus, oamenii locului își mai amintesc că în ultima vreme era aci un morar venit din Scorei, al cârui nume nul mai știe nimeni, numai că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
colegii și a început forfota. Fiecare și-a scos câte un sandvici pentru a ne potoli foamea, beam apă de fântână sau chiar minerală. În momentul în care vagoanele noastre s-au atașat trenului de Timișoara și acesta s-a pus în mișcare în direcția din care am venit am avut impresia că ne întoarcem din drum. Până la stația următoare am stat cu sufletul la gură. Abia la Gherteniș am avut convingerea că mergem înainte, spre Timișoara. Cu cât înaintam ascultând glasul roților
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ca să nu fiu luat drept prost. Când am ajuns pe peronul gării trenul era tras pe linia unu. Instructorii ne-au repartizat pe raioane în compartimentele vagoanelor. După îmbarcare am așteptat plecarea trenului, care la un moment dat s-a pus în mișcare, iar noi salutam veseli de la ferestre fluturând cravata de pionier. Plecând din Timișoara am văzut un alt traseu necunoscut mie și din nou am fost atent tot drumul străbătut de trenul a cărei locomotivă cu aburi scotea din când în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și 15 pe care era scris „ Regiunea Oltenia ”. După ce am urcat cu toții în vagoane, instructorii au ocupat locurile strategice ca să nu ne piardă pe drum. La scurt timp s-a auzit șuierul prelungit al locomotivei, care s-a și pus în mișcare. Ne întorceam acasă cu amintiri de ne uitat. Am cumpărat câteva suveniruri mărunte pe cei 25 lei pe care i-am primit de la părinți. Din apa mării am adunat o mulțime de scoici de toate mărimile, cu forme și culori
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu pași ca de copil, tiptil, lăsând un gust dulce-amar, mergând alături de noi ca un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uneori șirul calendarului, iar obrajii deveneau uneori palizi și trași. Când i se lipeau ochii de oboseală îi clătea cu apă rece, iar lucrul aceste îl făcea de câte ori era nevoie. Privea prin ochii minții, folosea al șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dat papucii o femeie. - Mereu o dau în bară cu femeile! N-am noroc la femei chiar deloc. - Viața își țese drumul singură și te plătește cu moneda ei. Ploaia se oprise de mult, iar o briză ușoară mângâia trenul pus în mișcare. Uimit de peisajul de afară, Vas arăta cu degetul: - Ia priviți fraților să vedeți ce copaci bătrâni sunt! Uimitor de frumoși! Ce coroană frumoasă au! - Prin ce vezi tu deosebirea între copaci? Toți sunt la fel, zise Nicky. - Dar și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Niciodată nu am fost mai înfuriat că autobuzul merge așa de încet!... Dar ce mai contează asta acum, cînd lumea toată e a mea, cînd voi semna un contract de închiriere, apoi voi primi niște chei, după care mă voi pune în mișcare conform planului stabilit. Iar deseară, cînd totul va fi aranjat, iar dacă nu deseară, atunci mîine o voi invita pe Livia la mine... E-atît de simplu drumul spre fericire!... ...Și nu-i decît o fericire simplă, omenească, fericirea noastră cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950] Bucățica asta de hârtie, doar pentru noi două. Lumea din afară nu mai există; eu însămi nu trăiesc decât pentru clipa asta care e a Ta. Toate funcțiunile vitale sunt între rupte și se pun în mișcare, când o fac, doar legat de tine. Te iubesc infinit, tragic. Mă întreb cum mai pot trăi fără Tine alături. Câteodată nu-mi dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și a merge senin înainte. În scrisoarea precedentă îmi ziceai că ai în vedere serioase planuri editoriale . Te aplaud căci și eu sînt de același gînd, căci numai așa vom putea lupta cu spor împotriva celor care se cred genii, pun în mișcare o maliție extraordinară și nu fac nimic în fond, fiind niște refulați. Eu lucrez, de trei luni, la întocmirea volumului despre care îți spuneam. Sînt neîndurător, selecția reducîndu-se la circa 30 % din tot ce am scris pînă acum. Te anunț
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să zic așa, culeg spice sau numai boabe, acolo unde alții au cules snopi. De obicei, el nu pornește de la o temă, ci de la un element întîmplător, cum ar fi, de pildă, descoperirea unui document. Ineditul îl stimulează și-i pune în mișcare motoarele curiozității. îl preocupă conjuncturile, aluziile, amănuntele. Astfel, lucrul care inițial părea simplu îl duce, nu o dată, către o rețea inextricabilă de probleme. Dificultățile sale devin din ce în ce mai mari cînd trăiește în provincie. Dacă e profesor, trebuie să aștepte o vacanță
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină.” Dumnezeu va proteja reputația (chiar dacă la prima vedere este spulberată!) și lucrarea tuturor celor sinceri care lucrează pentru Dumnezeu și pentru semenii lor dragi. Tot cerul se pune în mișcare de dragul slujitorului lui Domnului care, chiar dacă greșește, se pocăiește cu adevărat și care, prin credință, vine la lumină pentru că faptele lui rele să fie expuse înaintea lui Hristos. Dumnezeu are un grup sincer de oameni, bărbați și femei în biserica
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și te pune în mișcare. Aici simți nevoia să nu stai degeaba, să faci ceva pentru că aici descoperi încă o dată și încă prin altcineva că nu trebuie să ne naștem pe pământ pentru a trăi pur și simplu, ci trăim pentru a renaște în fiecare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]