28,239 matches
-
o vreme Luca se duce la un han, unde își primește onorariul de la Zvori. Deși Veli este într-o cameră, fiind „pregătită” pentru străinătate, Luca merge până la ușă însă nu mai intră. Reacția criticii de specialitate a fost amestecată, mai degrabă pozitivă. Criticul Andrei Gorzo scrie că „în calitate de dialoghist, "(Mitulescu, n.m.)" are o predilecție pentru poezia taciturnității”, personajele principale nefiind foarte articulate. Scenariul livrează, după Gorzo, „materie primă pentru o melodramă, dar, în locul unei evoluții/escaladări clasice a conflictului dintre tineresc
Loverboy () [Corola-website/Science/328470_a_329799]
-
înconjoară (într-un plan poate fi recunoscută, după o „atât de îndelungată absență” de pe platouri, Adela Mărculescu), iar „carnea de tun” o formează cascadorii români care își arată limitele interpretative: „mor”, toți, scuturați de aceleași spasme epileptice care provoacă mai degrabă hazul decât spaima. Coproducătorul român pare a fi întreprinzătorul concern Media Pro care nu pierde ocazia, în cea mai tensionată secvență, de a face publicitate promptitudinii jurnalului PRO TV.”"
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
care el o citează sub numele de "Bruder Martin", schimbată din tonalitate majoră într-una minoră, dând astfel piesei un caracter de marș funebru. Schimbarea în minor nu este o invenție a lui Mahler după cum se crede adesea ci mai degrabă astfel era interpretată melodia în Austria sfârșitului de secol XIX, început de secol XX. Un aranjament pentru pian la patru mâini a fost publicat de Bruno Walter în 1906. Simfonia lui Mahler publicată există în forma tradițională de patru părți
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
fiul lui Constantin I. Donald a devenit rege la moartea sau detronarea lui Giric, la o dată necunoscută, însă este plasată undeva în anul 889. Cronica regilor din Alba raportează: A fost sugerat că atacul asupra de la Dunnottar a fost mai degrabă un raid mic a unor pirați și poate fi asociat cu ravagiile din Scoția atribuite la Harald Fairhair în Heimskringla. Profeția Berchán plasează moartea lui Donald la Dunnottar, dar pare să fie atribuit și la Gael. Alte surse susțin că
Donald al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331040_a_332369]
-
la Dunnottar, dar pare să fie atribuit și la Gael. Alte surse susțin că a murit la Forres, iar moartea acestuia este datată în anul 900, în Analele Ulster și Cronica Scotorum, unde el este numit rege al Abei, mai degrabă decât regele Picților. A fost îngropat la Iona. Protrivit Cronicilor Regilor din Alba, Donald a fost urmat la tron de către vărul său, Constantin al II-lea al Scoției. Fiul lui Donald, Malcolm, a devenit rege mai târziu, ca Malcolm I.
Donald al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331040_a_332369]
-
în contextul statelor arabe se poate spune că a reprezentat nimic mai mult decât un eșec pe termen lung, un cumul de idei lipsit de fundamente practice ce nu își au originea într-un set propriu de idei, ci mai degrabă într-un model european.
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
supraviețuitoare poate fi coruptă. Donald a devenit rege la moartea sau detronarea lui Giric, la o dată necunoscută, însă este plasată undeva în anul 889. Cronica regilor din Alba raportează: A fost sugerat că atacul asupra de la Dunnottar a fost mai degrabă un raid mic a unor pirați și poate fi asociat cu ravagiile din Scoția atribuite la Harald Fairhair în Heimskringla. Profeția Berchán plasează moartea lui Donald la Dunnottar, dar pare să fie atribuit și la Gael. Alte surse susțin că
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
la Dunnottar, dar pare să fie atribuit și la Gael. Alte surse susțin că a murit la Forres, iar moartea acestuia este datată în anul 900, în Analele Ulster și Cronica Scotorum, unde el este numit rege al Abei, mai degrabă decât regele Picților. A fost îngropat la Iona. Protrivit Cronicilor Regilor din Alba, Donald a fost urmat la tron de către vărul său, Constantin al II-lea al Scoției. Fiul lui Donald, Malcolm, a devenit rege mai târziu, ca Malcolm I.
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
evacuată și abandonată scoțienilor până în ziua de azi. Acest lucru indică faptul că Lothian sau o mare parte din ea a trecut sub puterea lui Indulf la acea vreme. Cu toate acestea, cucerirea Lothian este posibil să fi fost mai degrabă un proces decât un eveniment, iar frontiera dintre terenurile regilor Alba și Bernicia să fi fost în sud sau est de Edinburgh, cu mult înainte de domnia lui Indulf. Moartea lui Indulf este raportată de către Cronicile Scotorum în 962, iar Cronicile
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
Despre mama lui, care nu este menționată în surse contemporane lui, se presupune că ar fi fost fiica regelui scoțian Malcolm al II-lea (Máel Coluim mac Cináeda). Acesta s-ar putea trage dintr-o nepoată a lui Malcolm, mai degrabă decât dintr-o fiică a sa. Cel mai bătrân fiu al lui Duncan I, Malcolm III Canmore l-a omorât și el, la rândul său, pe Macbeth și a domnit între 1058 și 1093. Pare să fi fost un rege
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
trebuie să răspundă convingător îngrijorării dacă nu cumva încorporarea hic et nunc a unor elemente din sharia nu ar conduce la o condiție ce privează femeile de libertate . Problemele sistemelor juridice plurale precum cel indian sugerează deocamdată un răspuns mai degrabă sceptic .
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
Dover. După ce ar fi pus stăpânire ferm pe zona de coastă, ar fi înaintat spre nord, pentru cucerirea orașului Gloucester și încercuirea capitalei, Londra. Cercetătorii moderni consideră că germanii nu ar fi încercat să ia cu asalt capitala, ci mai degrabă l-ar fi asediat și bombardat. Germanii trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la Northampton), planificatorii naziști considerând că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de a se guverna singuri și se răzvrătesc ușor. După ce îl omoară pe Fayet, Adéwalé se întoarce la Bastienne, spunându-i că va părăsi Port-au-Prince pentru totdeauna, dar jurând că își va folosi noile convingeri pentru a-i ajuta, mai degrabă, pe oamenii care sunt asupriți, decât pe cei care se consideră eliberatorii acestora. La începutul lui 2013, Yves Guillemot, CEO al Ubisoft, a confirmat că următorul joc "Assassin's Creed", programat să se lanseze înainte de aprilie 2014, va avea un
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
eroul romanului "Ciocoii vechi și noi" al lui Nicolae Filimon, anticipând demagogia sentimentală a lui Stănică Rațiu din "Enigma Otiliei". Criticul Pompiliu Constantinescu a formulat o opinie separată, afirmând că pe primul plan nu se află ascensiunea ciocoiului, ci mai degrabă drama Tincuței, fata naivă ce trece de la idila adolescentină cu Mihai Comăneșteanu la suferința ei mută și aspră ca victimă a bădărăniei lui Tănase Scatiu. Analizând începuturile romanului românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
fenotipice ale ochilor ființei umane: negri, verzi și albaștri. Există totuși variații în fiecare caz: astfel, pot exista ochi de culoarea alunei (maro deschis „bătând” spre verde), albastru-gri, de un maro mai mult sau mai puțin intens (de la castaniu, mai degrabă european, la brun aproape negru, culorile cele mai răspândite la nivel mondial) etc. La naștere ochii copilului sunt albaștri. Ei primesc culoarea definitivă în general la vârsta de 6 luni, la occidentali, dar mai devreme la populațiile cu ochii mai
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
Yaanek, cu „râuri de pucioasă” din „extrema climă, la pol”, a fost asociat cu Muntele Erebus, un vulcan din Antarctica descoperit în 1841, deși locația Yaanek este specificată ca fiind în „imperiile borealului pol”, indicând o locație ficțională arctică mai degrabă decât una antarctică. Auber și Weir din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter Weir, un pictor al Hudson River School, faimoasă
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
în susul râurilor pe distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere. Fiecare femelă depune icrele în prezența mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se hrănește, la fel
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
la numeroase opere ce se încadrează în acest gen literar. Secolul XIX este considerat de departe secolul de aur al literaturii de călătorie, aceasta datorită creșterii călătoriilor militare, comerciale, științifice. În decursul acestui veac, riḥla se transformă în ficțiune mai degrabă, față de observarea strictă ce fusese până în acel moment și depinde direct de cauzele exterioare (politice, economice). Acest gen de literatură este fluctuant privit din toate unghiurile: destinatar, scriitor sau formă; împrumută caracteristici de la alte genuri literare fără să își distrugă
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
riḥla. Mult mai numeroase sunt însă diferențele între aceste două genuri literare: literatura de călătorie pune foarte mare accent pe descrieri, ajutând în acest fel scriitorul să redea cu acuratețe cititorului toți pașii parcurși. În Riḥla prioritar este realul mai degrabă decât ficțiunea, iar contrar acestei caracteristici, în cadrul romanului se formează un univers închis ce de multe ori nu are legătură cu lumea exterioară. Literatura de călătorie mărturisește adevărul , iar autorul trebuie să își dezvăluie descoperirile cu exactitudine. Veridicitatea are o
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
și cu subtilitate. Propozițiile sunt echilibrate, cu foarte puține adjective, și nu există puține imagini concrete în afară de descrierea școlii lui Wilson. Ritmul este stabilit intenționat ca domol și măsurat cu ajutorul unui stil formal și al unor fraze mai lungi. Mai degrabă decât să creeze un efect poetic sau starea de spirit, așa cum recomandă Poe în „The Philosophy of Composition”, Poe concepe o poveste bazată pe raționalitate și logică. Când Poe i-a scris lui Washington Irving cerându-i un cuvânt de
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
cartea "Account of the Late Aeronautical Expedition from London to Weilburg" (1836) a lui Mason. „Farsa cu balonul” este ca unul dintre „poveștile de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar în sens invers: mai degrabă decât să ia lucruri din afară pentru a rezolva o problemă, Poe construiește o ficțiune pentru a o face să pară adevărată. Povestirea este, de asemenea, o formă timpurie de science fiction, referindu-se în special la tehnologia construirii baloanelor
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
o „primă vedere” a femeii de care se îndrăgostește din cauza faptului că nu poartă ochelari. În plus, povestirea se referă și la vanitate. Naratorul își schimbă numele, „cam în silă”, din Froissart în Simpson, „un nume foarte obișnuit și mai degrabă plebeu” pentru a intra în posesia unei moșteniri. Numele său original, spune el, îi inspira „o mândrie ce mi se putea ușor ierta”. Aceeași mândrie îl împiedică să poarte ochelari. Doamna Lalande recunoaște ca ea i-a dat astfel o
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și mai mult despre o teorie. Poe descrie astfel această
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
publicat în Statele Unite. O ediție britanică, cu nume modificate, a apărut un an mai târziu. Când a fost publicată, în anii '30, portretizarea dură a societății coloniale a lui Orwell a fost primită de "birmanezi get-beget" ca o dezamăgire, mai degrabă. Într-o scrisoare din 1946, Orwell a spus " Aș putea spune că este nedreaptă și inexactă în anumite locuri, dar mare parte din ea este doar un raport a ceea ce am văzut." Orwell a petrecut cinci ani, între 1922-1927, ca
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
atunci de actualitate îndeplineau necesitățile sistemului de plantații. Nu era prea multă piață internă pentru un comerț între diferitele centre ale Sudului. Pe termen scurt, cea mai bună utilizare a capitalului o constituiau investițiile în sclavi și în pământ, mai degrabă decât punerea de impozite pentru a finanța canale, căi ferate, drumuri, sau proiecte de drenaj al râurilor. Istoricul Jere W. Roberson scria: Tratatul de la Guadalupe Hidalgo (1848) a pus capăt Războiului Mexicano-American, dar încă existau probleme ce afectau ambele părți
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]