29,295 matches
-
simplu ne-a scăpat marele critic de complicata și greoaia metafizică! Între cei atacați în "Contemporanul" se află și Virgil Ierunca, criticat pentru maniera în care a prezentat literatura română în Enciclopedia Pleiade. În răspunsul său, publicat în "Caiete de dor", în 11 iunie 1957, asistăm la execuția fără replică, elegantă și ironic-amară a Deputatului, Academicianului, Activistului etc., G. Călinescu. Între personalitățile încondeiate, în Cronica optimistului, cu sprijinul ideologiei realist-socialiste, se află și Constantin Brâncuși. "Masa tăcerii" este pentru Divinul critic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
păcat originar pentru mentalitatea comunistă. Cînd va vorbi, într-o altă carte, de Al. Busuioceanu și despre propensiunea sa lirică, din exil, Virgil Ierunca are prilejul, încă o dată, a sublinia prielnicia poeticului în exil, "în acest spațiu de ruptură și dor, de priviri mari, climat prin excelență al "veșnicei întoarceri" pregătește, anunță și așteaptă apelul poetic". El, alături de Al. Busuioceanu, respinge "arta fără scop"; atracția sa fiind arta ca "înălțare către Ethos", cu precizarea, folosind cuvintele criticului, "că noțiunea de "etic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem pace!// Cînd urcă poetul cu-al păcii stindard/ Pe culmi vulturești spre-al desface,/ Lumini sclipitoare pe steagul lui ard/ Și cîntă poetul: Vrem pace!// Ori cînd și ori unde cu-același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și recidivase în aceeași culpă a patriotismului, justiția populară îi dăduse exact atît cît ar fi meritat de la început: optsprezece ani de muncă silnică. Prima condamnare o primise pentru o carte de poezii publicată la Chișinău, în 1944, Cîntece de dor și de război, și pentru o plachetă de versuri tipărită clandestin la Brăila, în 1947, intitulată Poeme de dincoace, adică de dincoace de Prut, blestemata graniță ce îl despărțea de ținutul natal. Ambele erau un strigăt de protest împotriva ocupației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună înțelegere cu frații rămași în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
i-a spus că mai degrabă și-ar pune niște poze de la Ateneu sau de la Teatru, lucruri care să-i amintească unde vrea să ajungă, nu de unde a plecat. Dar sigur, nu despre asta era vorba, i se făcea un dor cumplit de-ai lui uneori și mai ales de locurile copilăriei. Însă prima întrebare care s-ar fi născut în rândul amicilor săi dacă ar fi pus vreo fotografie ar fi fost despre taică-su. Despre faptul că el ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli care l-au făcut să tresară. Cristi a paralizat. Nu și-a mai auzit această poreclă parcă de-un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat, făcându-i-se pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu cineva. Că mâine am și plecat. — Unde-ai și plecat ? se miră Cristi. — Nu stau mult în oraș, mâine mă duc acasă, la Brăila. Apoi trebuie să trag o fugă la Constanța. — Ah, cât te invidiez ! Mi-e un dor năprasnic de casă și știi, știi bine cât iubesc marea când e toamnă. — Pff, n-ai de ce să mă invidiezi, Cristiane, crede-mă ! Nu am timp să mă bucur de nimic. Luni, pe cinșpe, trebuie să fiu înapoi, am de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în sală, cu piesa lui, Cruce albă de mesteacăn. La cererea publicului, a urmat Dor de răzbunare a lui Cavadia, apoi altele semnate de compo- zitorul din același oraș cu Cristi, care se stinsese cu doar doi ani în urmă. Oamenii au fost atât de cuceriți de vocea caldă a lui Cristi, încât nu l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Universitate. A răsfoit cărți care nu-l interesau în câteva librării. A cumpărat niște flori de la o țigancă, pe care le-a aruncat mai apoi pe Dâmbovița, să vadă cum plutesc. A băut un pahar de vin la Vârful cu dor și, când a-nceput să se însereze, s-a dus spre casă, gândind să se odihnească în noaptea aceea și apoi să fugă la Brăila. — Aha, domnișorule Cristian, te-am găsit ! îl întrerupe un domn elegant, scund, a cărui voce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimeni altul. Găsea în frumusețea lor adevărate muze, care îl încărcau cu o energie nemaipomenită, și lor le cânta pe scenă versuri despre iubire și amor. Fiecare poveste de dragoste năștea un nou cântec, care purta alt nume și alt dor. Tangourile se înmulțeau în fiecare săptămână, unul mai reușit ca altul, și purtau lumina lor caldă pe toate străzile înguste ale Micului Paris. — Ești un fraier, Bibi, asta ești ! țipă la Cristi frate-său. — Sigur că sunt, sigur că sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de la temele de iubire se solda pe scenă cu un adevărat eșec. Lumea venea să-l vadă și să-l audă pentru interpretarea lui unică a poveștilor de dragoste, voia să audă din glasul lui despre îndrăgosteli, aventuri, patimă și dor. Așa că de ani buni lui Cristi nici nu-i mai trecuse prin gând să cânte și alte genuri, iar pe plăci nu făcuse greșeala să înregistreze altceva decât ceea ce îl consacra și în restaurante. — Păi, d-asta vă ziceam, de ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pulsul și să fii cu ochii pe el. Și el face la fel ! Ai putea crede că cei ce-și consumă fripturile sau ciocnesc paharele nu te urmăresc. Ei sunt primii care sesizează greșeala. Ei te simt când cânți în dorul lelii ! Așa vrea publicul : să fie legănat și plimbat de la zâmbet la melancolic, de la tristețe la bucurie și entuziasm ! Nu vrea să-l lași din brațe niciun moment. Vrea să trăiască o paletă foarte colorată de sentimente, lucru deloc ușor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
București, la Élisée, basarabeanca Alla Baianova. În alte cârciumi Galia Faresova, Lia Crăciunescu sau Dorina Drăghici. Maria Lătărețu debutează în localul lui Marcu Căciularu de lângă Gara de Nord, urmând să ajungă mai apoi la Luna Bucureștiului sau să încânte publicul elegant de la Dorul Ancuței, de pe Lahovari. Însă de departe cel mai interesant cuplu al acelor vremuri se auzea de pe strada Beldiman, anume Rada Moldovan împreună cu Jenny Boerescu, ele reprezentând primul duet feminin din țară, format la ideea lui Elly Roman. Dueturi da, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
36, compusă de Mișu Constantinescu, pe versurile lui Nican Bodin : Îți cânt iubirea mea nebună, vis neîmplinit Așa cum te iubesc, nimeni nu te-a iubit ! În noaptea înstelată iubirea-mi vreau să-ți șoptesc Cu vorbe dulci de amor și dor. Îți cânt iubirea mea nebună, tu ia-o și-o du Căci toată viața mea ești numai tu ! Nu a trecut mult, apropiați fiind prin scena care-i aducea deseori împreună și colaborările de la studiouri, ca Rada Moldovan și Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de aceea vreau să o iubesc la fel și mâine, tu mă înțelegi ? Vreau să nu se schimbe nimic. Vreau să-i urmăresc cu emoție fiecare notă, bucurându-mă de fiecare melodie care îi iese minunat. Vreau să simt acest dor, să nu dispară niciodată... — O, dar cât greșești, omule, cât greșești... Tocmai, că poți să ai toate astea și mai mult ! De o mie de ori mai mult ! Poate să fie a ta. Doar a ta, te-ai gândit cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un copil, pe lângă ce sculpturi ar fi dat. Să-ți trăiești viața din vis în vis, să ți le împlinești pe toate, cum o fi ? Cine are curajul ? Pribeagu se așază lângă el și-l îmbrățișează. — Și mie mi-e dor de monsieur Ionel, mai mult decât îți imaginezi, domnișorule Cristian. Dar distrugându-ne n-o să-i folosească la nimic. Spiritul lui va rămâne viu atât timp cât noi îl vom duce mai departe. Cât tu îl vei duce mai departe, cântându-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
voi veni la tine să mai bem, dragul meu Fernic, încă un pahar de vin, amintindu-ne în hohote de râs fiecare lovitură și cădere, iar cu lacrimi în ochi, fiecare pas făcut spre nemurire. Privesc cerul și mi-e dor de tine, de avionul tău cu chitara în carlingă, cu care te uitai la noi de sus, ca și acum, și probabil te amuzai la fel de tare ca acum, spunând că arătăm ca niște furnici nebune. Capitolul 12 Jazz & sânge La
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește-te cu fumul din țigare/ Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dat pe gât o gură de cafea neîndulcită și rece de i-au încremenit gâtul și inima. Aveam mintea înce- țoșată de somn, ai dreptate. Păi, matale ce crezi, că eu n-aș vrea să închid un ochi ? Mi-e dor să visez, măi copii, măi ! Mi-e dor de trei-patru ore de somn legate fără vreo bubuitură și mi-e dor de o zi, o nenorocită de zi în care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și rece de i-au încremenit gâtul și inima. Aveam mintea înce- țoșată de somn, ai dreptate. Păi, matale ce crezi, că eu n-aș vrea să închid un ochi ? Mi-e dor să visez, măi copii, măi ! Mi-e dor de trei-patru ore de somn legate fără vreo bubuitură și mi-e dor de o zi, o nenorocită de zi în care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de somn, ai dreptate. Păi, matale ce crezi, că eu n-aș vrea să închid un ochi ? Mi-e dor să visez, măi copii, măi ! Mi-e dor de trei-patru ore de somn legate fără vreo bubuitură și mi-e dor de o zi, o nenorocită de zi în care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au dat și lor lacrimile și au început atunci să cânte și mai tare, ca un adevărat cor, însoțind plecarea sufletului său de pe această lume, pe versurile Zarazei. Iubită mamă, Te sărut dulce și îți mărturisesc că îmi este un dor nemaipomenit de tine. Și de casă. De București și, desigur, de peisajul minunat al Predealului și al Sinaiei. Îți înțeleg îngrijorarea, dar gândește-te, te rog, că nu particip la război ca soldat. De fapt, nu particip la război mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de tot ce e mai rău pe lume. Nu sunt și nici nu voi fi în bătaia gloanțelor. Rolul meu, ca al tuturor artiștilor din aceste mici trupe, este să ridicăm moralul băieților noștri și să le alinăm durerile și dorurile, atât cât putem. Ei poate au nevoie cel mai mult de muzica noastră, aici, unde numai zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]