28,739 matches
-
unitățile de bază militare pentru a cerceta tehnologii, construi minuni ale lumii, declara război sau pace cu civilizațiile vecine. Jucătorul trebuie să echilibreze infrastructura, resurse, abilități diplomatice și de tranzacționare, progresul tehnologic, cultura. Harta era alcătuită din pătrățele. Fiecare oraș, soldat, resursă, se afla pe câte un pătrat.Jocul s-a axat foarte mult pe dezvoltare urbană, jucătorii putând să-și vizualizeze orașele în 2D. Orașele erau mai vii acum căci locuitorii cereau hrană și fericire. Producția era reprezentată de recrutarea
Civilization III () [Corola-website/Science/337027_a_338356]
-
Southwold sau Solebay. Au fost întăriți pe drum de către "Royal Katherine" (82 tunuri) și alte două nave mai mici de la Nore. Între timp însă, situația militară și internă a Provinciilor Unite se înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă Rinul, iar soldații Electorului de Colonia așteptau să intre în provincia Overijssel. Partiul republican al fraților De Witt era pentru acceptarea condițiilor unei păci umilitoare, dar Willem de Orania, numit în februarie 1672 comandant șef al armatei, deși numai în vârstă de 21
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
stat ale României Mari, activitate sa în zonă a fost importantă. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1919, guvernul Ungariei a luat decizia de de a împinge trupele sale în contact pe linia de demarcație cu armata română. Porniți spre aliniamentul preconizat soldații maghiari au înaintat pe două direcții spre depresiunea Hălmagiului, ajungând lângă aceasta la sfârșitul lunii ianuarie 1919. Deplasarea acestora s-a făcut dinspre Oradea pe calea ferată până la Vașcău și apoi pe șosea peste pasul de la Dealul Mare și dinspre
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
și Turda au fost informați, pentru a li se cere concursul. În tot acest interval Garda Națională din Hălmagiu - întărită atât cu efective retrase dinspre Arad cât și cu voluntarii care apucaseră deja să fie recrutați, majoritatea dintre ei foști soldați, repliindu-se treptat pe valea Crișului Alb s-a angajat progresiv în luptă cu trupele maghiare și la distrugerea lucrărilor de artă feroviară. Ordinele Comandamentului de la Brad au prevăzut ca gardiștii să se considere un avanpost al unității armatei regulate
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
a IV-a Vânători, care nu au putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
din a fost peste 4.000 de oameni. Uniforma purtată a fost cea austriacă sau hainele proprii în care fuseseră inițial demobilizați. Ca semn distinctiv și-au cusut pe chipiu o bandă albă cu inscripția regimentului alături de tricolorul național. Înarmarea soldaților s-a făcut cu armament și muniție din fostele depozite de la Alba-Iulia ale Armatei Austro-Ungare, iar susținerea financiară a fost asigurată de către Consiliul Dirigent prin Dr. Ioan Suciu. Pentru ofensiva preconizată unitatea a fost încadrată Grupului de Sud al Armatei
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Landwehr și de Honvéd, Armata Comună și Marina Militară Imperială și Regală (cea mai mare parte a echipajelor marinei militare veneau, totuși, din regiunea din jurul orașului Triest și din restul litoralului austriac - în marină se vorbea majoritar italiana) își recrutau soldații de pe întreg cuprinsul Dublei Monarhii, atât din Cisleithania cât și din Transleithania. Toate trupele care nu erau originare din Regatul Ungariei (inclusiv din Ungaria de Sus, Transilvania și Banat) sau din Regatul Croației și Slavoniei care aparținea tot de Țările
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
trupele, însă, în cursul călătoriilor sale prin Dubla Monarhie, lua contactul cu regimentele încartiruite și participa la "manevrele imperiale" chiar și la bătrânețe; în plus, în Austro-Ungaria se arăta exclusiv în uniformă de mareșal pentru a-și dovedi solidaritatea cu soldații. Ajuns pe tron în mijlocul războiului la vârsta de 30 de ani, Carol I și-a luat în serios rolul de comandant suprem și a vizitat neobosit frontul și trupele. O particularitate a Armatei Comune constă în faptul că trupele își
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
nr. 41 în Cernăuți.) În acest fel, nu se putea construi nici un fel de relație între regiment și anumite locuri și populația băștinașă (spre deosebire, de exemplu, de Imperiul German, unde anumite unități erau sprijinite să rămână în același loc). Soldații strămutați își făceau adesea stagiul militar în celălalt capăt al Dublei Monarhii, strategie prin care se dorea evitarea fraternizării cu populația în caz de tulburări sociale. Dislocarea și fragmentarea trupelor era însă și rezultatul lipsei cazărmilor. Lipsa era atât de
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
caz de mobilizare precum și pierderile în acțiune erau înlocuite prin batalioane de marș. Ca în armata germană, sistemul regimentelor de rezervă nu exista. În statul multinațional al monarhiei imperiale și regale, germana era stabilită ca limbă de comandă comună. Fiecare soldat trebuia să stăpânească cele aproximativ 100 de ordine relevante, care erau necesare pentru menținerea serviciului. Doar o mică parte din efectivul armatei vorbea exclusiv germana; în marina de război, echipajele vorbeau preponderent italiana. "Limba de serviciu" era folosită pentru comunicarea
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
și Bunăstării, iar pe cealaltă parte carul Războiului. Pe porticul din dreapta sus, în fața Bulevardului Andrássy, este statuia Cunoștinței și a Gloriei. La celălalt capăt, față în față cu carul Războiului, este amplasat carul Păcii. În centrul esplanadei se află cenotaful Soldatului Necunoscut, anterior păzit în permanență de către santinele militare, care a înlocuit în 1956 monumentul înălțat în 1929 în memoria soldaților unguri care au căzut în timpul Primului Război Mondial. În spatele acestui cenotaf, o placă de bronz ascunde fântâna arteziană cu adâncimea de 971
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
Gloriei. La celălalt capăt, față în față cu carul Războiului, este amplasat carul Păcii. În centrul esplanadei se află cenotaful Soldatului Necunoscut, anterior păzit în permanență de către santinele militare, care a înlocuit în 1956 monumentul înălțat în 1929 în memoria soldaților unguri care au căzut în timpul Primului Război Mondial. În spatele acestui cenotaf, o placă de bronz ascunde fântâna arteziană cu adâncimea de 971 m forată în 1877-1878 de către Vilmos Zsigmondy și care alimenta fântâna « Gloriette ». La 16 iunie 1989 s-a adunat aici
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
micșorat adâncimea, iar apele s-au retras spre Nord, așezarea a început să piardă din importanță. În 1703, în timpul Marelui Război Nordic, o armată rusească, aflată sub comanda lui Boris Șeremetiev, a recucerit Koporie, care era apărată de 80 de soldați suedezi aflați sub comanda capitanului Wasili Apolloff. Găuri mari în zid, urme ale dezastruosului incendiu pot fi văzute și astăzi. În ciuda unor reparații întreprinse în secolul al XIX-lea, cetatea supraviețuiește în stare de ruină. "Biserica Schimbarea la Față", din cetate, constrită
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
asediului din Budapesta din 1944-1945. Luptele cu arme grele și focurile de artilerie au transformat din nou palatul într-un morman de ruine. Ca o ultimă soluție, apărătorii au încercat să spargă blocada sovietică, dar au eșuat complet, 90% dintre soldații lor rămânând în totalitate pe străzile din apropierea castelului. Probabil rușii le cunoșteau planurile și au plecat imediat în urmărirea lor cu arme grele pentru a le bloca posibilele căi de salvare. Aceasta este considerată de către mulți istorici ca una dintre
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
Bulldozer intră în vestiar și încearcă să-i liniștească pe tinerii vizibil tensionați și speriați, spunându-le că această senzațiue este una normală, iar depășirea ei îi va face să devină o adevărată echipă. După un început liniștit de meci, soldații americani trec la un joc dur, accidentându-i pe rând pe jucătorii antrenați de Bulldozer. Deranjat de violența excesivă și nejustificată a echipei lui Kempfer, Bulldozer își pune casca în cap și intră pe teren ca jucător, întreaga echipă punându
I se spunea „Buldozerul” () [Corola-website/Science/328490_a_329819]
-
echipei lui Kempfer, Bulldozer își pune casca în cap și intră pe teren ca jucător, întreaga echipă punându-și speranța în el. Surprins de această mișcare neașteptată, Kempfer face exact același lucru, dar Bulldozer îi depășește cu duritate pe toți soldații americani și înscrie singurul punct al echipei sale. Filmul este inspirat din The longest yard, film american din 1974 regizat de Robert Aldrich. În acest film, Bud Spencer este dublat, ca în majoritatea filmelor, de Glauco Onorato. Coloana sonoră scrisă
I se spunea „Buldozerul” () [Corola-website/Science/328490_a_329819]
-
Pentru public, autenticitatea în realizarea echipamentului oferă o satisfacție mult mai mare, evenimentul oferind valoare educativă importantă. Reenactorii se împart în mod obișnuit în câteva categorii, definite destul de larg, în funcție de autenticitatea pe care o afișează. Unii reenactori, numiți "farbs" sau "soldații de plastic", sunt reenactori care investesc puțini bani și timp în a reconstitui fidel uniformele, accesoriile sau perioada pe care o reprezintă. Ei sunt cel mai puțin credibili dintre reenactori. Lipsa lor de autenticitate provine din faptul că folosesc la
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
mici scenete ori un povestitor spune povestea dorită. Sunt frecvente atelierele de meșteșugari, reenactorii pot fi văzuți gătind, distrându-se, cântând ori făcând alte activități specifice epocii reprezentate. Cei care reconstituie militari pot prezenta publicului modul în care se instruiau soldații ori viața pe care o ducea aceștia în timpul serviciului militar. Demonstrațiile de luptă sunt puse în scenă de către diferite cluburi de reconstituire istorică cu scopul de a prezenta modul în care se lupta într-o anumită epocă. Luptele nu se
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
este explicat prin faptul că în perioadă interbelică evreii reprezentau jumătate din populația orașului, adica 45.000-50.000 de locuitori. În acest cimitir se găsește „Parcela eroilor evrei căzuți la datorie în războiul pentru întregirea României 1916-1918”, unde sunt îngropați soldați evrei din timpul Primului Război Mondial. Tot aici sunt îngropate în gropi comune victimele Pogromului de la Iași din 27-29 iunie, 1941. Peste aceste morminte comune a fost ridicat un monument format din plăci de beton în formă de vagoane de tren, care
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
ar fi murit în Liban, se pare, de o boală gravă de piele, nu mai devreme de începutul anului 1995. Un film documentar denumit "Răpirea", prezentat în 2006 pe canalul de televiziune LBC din Liban, a fost dedicat răpirii unor soldați israelieni pe Muntele Dov. Într-unul din momentele documentate în film, puteau fi văzute niște secvențe de film în care Ron Arad vorbea în captivitate, probabil în anul 1988. El era arătat fumând și răspunzând la întrebările scurte ale unuia
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
fost făcut probabil chestor de către Cezar pentru a reintra în Senat. Cu toate acestea, ultima declarație se bazează pe „Invective împotriva Salustiu” atribuită lui Cicero, care este, probabil, un fals ulterior. La sfârșitul verii anului 47 î.Hr. un grup de soldați s-a răzvrătit lângă Roma, cerând lăsarea lor la vatră și plata serviciilor prestate. Salustiu, în calitate de "praetor designatus", a fost trimis împreună cu mai mulți alți senatori pentru a-i convinge pe soldați, dar rebelii au ucis doi senatori, iar Salustiu
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
sfârșitul verii anului 47 î.Hr. un grup de soldați s-a răzvrătit lângă Roma, cerând lăsarea lor la vatră și plata serviciilor prestate. Salustiu, în calitate de "praetor designatus", a fost trimis împreună cu mai mulți alți senatori pentru a-i convinge pe soldați, dar rebelii au ucis doi senatori, iar Salustiu a scăpat greu de la moarte. În 46 BC, el a servit ca "praetor" și l-a însoțit pe Cezar în campania africană, care s-a încheiat cu înfrângerea decisivă a rămășițelor armatelor
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
mai înaltă curte de apeluri din Turcia, care a hotărât că existența rețelei este nedovedită. Pe 13 iulie, la mai puțin de două zile de dinaintea lansării loviturii de stat, Erdoğan a semnat un proiect de lege prin care a dat soldaților turci imunitate la urmărire penală în timp ce iau parte la operațiunile interne de securitate, reclamațiile împotriva comandanților trebuind să fie aprobate de primul ministru, pe când cele contra soldaților de rang inferior pot fi semnate de guvernatorii de districte. Legea imunității a
Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016 () [Corola-website/Science/336534_a_337863]
-
de stat, Erdoğan a semnat un proiect de lege prin care a dat soldaților turci imunitate la urmărire penală în timp ce iau parte la operațiunile interne de securitate, reclamațiile împotriva comandanților trebuind să fie aprobate de primul ministru, pe când cele contra soldaților de rang inferior pot fi semnate de guvernatorii de districte. Legea imunității a fost văzută ca parte a "destinderii" dintre guvern și forțele armate, pe când acestea din urmă au preluat tot mai mult operațiunile militare din teritoriile locuite de kurzi
Tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016 () [Corola-website/Science/336534_a_337863]
-
a putut organiza mai bine, iar rezervele au putut fi trimise în regiunile cele mai primejduite. În cele din urmă, Armata I canadiană a primit sarcina curățării estuarului râului Scheldt de germani. Trupele terestre germane pierduseră un mare număr de soldați în luptele din Normandia și în timpul retragerii care a urmat. Pentru ca să rezolve această problemă, aproximativ 20.000 de soldați din "Luftwaffe" au fost transferați în cadrul forțelor terestre, au fost trimiși pe front și unități formate din soldați lăsați inițial la
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]