278,086 matches
-
laolaltă și cu ceva sprijin logistic din partea onor MCCPN, solidaritatea în a sprijini apariția acestei reviste nu ar fi doar una de principiu, ci chiar de strategie, în raport cu nobilele scopuri clamat-înscrise în statutul fiecăreia dintre ele. Personal, în acest moment aniversar, îi urez revistei Actualitatea Muzicală să-și poată cultiva cât mai pregnant și eficient devenirea întru actualitatea culturală a cât mai multor cititori de limbă română (și nu numai). George BALINT
Pe c?nd o edi?ie electronic?? by George Balint () [Corola-other/Journalistic/83613_a_84938]
-
absolut necesară pentru a reflecta, acum și peste ani, faptul că la noi se întâmplă „ceva” în viața muzicală, adesea chiar efervescentă. Fiind singura revistă de specialitate în domeniu, un asemenea conținut cred că trebuie să (re)devină obligatoriu. Din momentul „transformării” în actualul format, comentarea acestor aspecte se face selectiv, acordând spații ample unora anume, eludând altele care cred că ar merita să fie analizate și cunoscute de public și de specialiști, informațiile fiind parțiale, spre dezamăgirea celor care, deși
Renun?area la "calupuri" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83609_a_84934]
-
Frumusețile unei capodopere Viorel COSMA Întâlnirea publicului bucureștean cu violonistul „londonez”, Remus Azoiței s-a transformat într-un moment de grație datorită restituirii virtuților artistice ascunse ale Capriciului românesc de Enescu / łăranu și a bis-ului, plin de culoare și farmec, Lăutarul din suita Impresii din copilărie. Se poate afirma că întregul program al concertului Orchestrei Philarmonique de Radio
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
său, Remus Azoiței a demonstrat în Lăutarul că stăpânește cu virtuozitate stilul enescian, că rafinata sa tehnică violonistică îi permite să obțină efecte superbe de sonoritate de menestrel popular autentic, dar mai presus de orice ne-a convins, că în momentul de față, proiectul discografic Opera omnia a lucrărilor pentru vioară de Enescu, se află în cele mai sigure perspective de finalizare optimă. Programul dirijat de Dmitrij Kitajenko a debutat cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, o lucrare menită să celebreze
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
stare de apatie, de neutralitate obositoare, nerelevantă pentru înscrierea pe afișul unui festival internațional. Suita de balet Pasărea de foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din orchestră, admirabila partidă a coadelor, sonoritatea omogenă a ansamblului pe momentele de contraste dramatice, în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-a dreptul cuceritoare prin rafinamentul
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
foc de Igor Stravinski a evidențiat valorile individuale ale soliștilor din orchestră, admirabila partidă a coadelor, sonoritatea omogenă a ansamblului pe momentele de contraste dramatice, în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-a dreptul cuceritoare prin rafinamentul intervențiilor solistice. În finalul programului am rămas cu bucuria restituirii Capriciului român, într-o relevantă versiune concertantă de autenticitate
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
rigoarea stilului cu bogăția și libertatea concertantă a scriiturii pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a integrat ansamblului. Are tehnicitate, înțelegere europeană a muzicii. Au fost și momente în care sunetul părea abrupt față de vibrația celestă a celor patru muzicieni, de nuanțele fine, finissime ale muzicalității lor. Împreună au realizat însă recitalul - eveniment, prin acel asalt al calității prin cantități tot mai rafinate - emblemă Voces și conceptului
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
altă configurație, total infructuoasă pentru cei în cauză și neavenită. Nu dorim să intrăm în labirinturile polemicii ivite și nici să identificăm natura pozițiilor declarate de reprezentanții celor două tabere. În lunga istorie a acestei redutabile instituții muzicale se întâlnesc momente dramatice, unele chiar cu rezonanță națională. Nu poate fi ștearsă din memorie „epurația” directorului și dirijorului George Georgescu, la arta căruia, finalmente, nu s-a putut renunța... Este îndeobște cunoscută impunătoarea activitate artistică desfășurată de către Filarmonică, aflată, indiscutabil, într- o
Conflictul de la Filarmonica "George Enescu" by Octavian Laz?r Cosma () [Corola-other/Journalistic/83603_a_84928]
-
cele de anvergură, secvențele dansante având grație, astfel încât, în sfârșit, l-am “recunoscut” pe Schubert în Simfoniile nr. 1, 6 și mai ales în Simfonia nr. 8 Neterminata, a cărei construcție, într-un discurs cu acumulări gradate, izbucniri sclipitoare sau momente de lirism, a încântat, convingându-ne, încă o dată, că de fapt însuși compozitorul a gândit-o doar în 2 părți - fiind primul care, desprinzându-se astfel de rigorile clasicismului, și-a permis să nu respecte structura “sacră” în 4 părți
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
Celan la București Mariana NICOLESCO Am trăit la prima reprezentație cu Celan de Peter Ruzicka, la Opera Națională din București, un moment cu totul deosebit. Și asta pentru că muzica scrisă de compozitorul german e interesantă, intensă, pentru că interpretarea soliștilor, a orchestrei și corului au fost desăvârșite. Și pentru că soprana Aurelia Florian, pe care am pregătit-o pentru rolul Cristinei, soția poetului, și
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
ucis, iar Oedip... parcurge traseul invers al regelui și iese prin acea fantă, deși spusese că se întoarce în Corint, deci, logic, în direcția inițială; cât timp Sfinxul își rostește teribila șaradă, Oedip stă lejer, nemișcat, sprijinit în toiag, iar momentul încoronării... nu există, eroul rămânând la rampă, în timp ce Iocasta apare pe trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia suferinței, dar ulterior se regrupează pe trepte
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica lui Brahms nu poate trăi cu adevărat. Orchestra a colaborat eficient, iar ca moment de grație am reținut minunatul solo de corn. Partea a doua a avut o pornire precipitată, cu un auftakt prea grăbit care s-a repetat astfel în toate revenirile temei principale și care a dăunat echilibrului întregii structuri. În partea
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
un auftakt prea grăbit care s-a repetat astfel în toate revenirile temei principale și care a dăunat echilibrului întregii structuri. În partea a treia, Andante solo de violoncel a fost o încântare, iar participanții au cooperat la crearea unui moment frumos, intim și rafinat ca o muzică de cameră de esență pură. Tema părții finale a fost expusă de pianul solist cu amabilitate și a apărut în înfățișările ulterioare pe același ton aproape frivol. În realitate, expresia muzicii e senină
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
dat replicile cuvenite în limitele unui dialog pașnic. Nicio culminație nu s-a conturat cu destulă vigoare, niciun accent titanic n-a tulburat genul de „bună stare” muzicală pe care pare să-l cultive acest artist renumit al claviaturii, în momentul de În partea a doua a serii am ascultat o versiune bine lucrată a Simfoniei fantastice de Berlioz. Am urmărit în mișcarea de început conturarea și dezvoltarea ideii fixe a compozitorului, tribulațiile acesteia în „reverii și pasiuni”, admirând calitatea compartimentelor
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a răsplătit cu aplauze entuziaste performanța ansamblului, care a oferit cu generozitate, ca supliment, două momente orchestrale din opera Carmen de Bizet și un dans slav de Dvorak. Am încheiat seara muzicală cu sentimentul că am ascultat două capodopere interpretate bine, pe alocuri foarte bine, dar și cu senzația persistentă de frustrare. De ce oare astăzi foarte
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea fragmentelor din suita Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, cu deosebire că strălucirea instrumentală a atins uneori momente monumentale, alternate cu clipe de finețe și gingășie exemplară pentru un colos instrumental de talia Filarmonicii din Sank-Petersburg. Nikolai Alexeev conduce ansamblul cu o gestică economicoasă, de o precizie metronomică de ceasornicar, vârful baghetei « picură » fiecare intrare, fiecare sunet din
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
că la București nu s-a aflat în forma artistică excepțională din Capitala Austriei, când presa locală a lansat acea apreciere surprinzătoare, fiindcă orchestra l-a acompaniat exemplar de suplu și nuanțat. Întâlnirea cu Filarmonica din Sankt-Petersburg a constituit un moment de încântare greu de uitat, iar revederea cu Nikolai Alexeev în fruntea unei formații simfonice din București a devenit o dorință unanim exprimată de auditorii noștri, care l-au aplaudat cu o frenezie electrizantă. Eugen VICOS
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
lucrări. A convins prin temperamentul artistic înflăcărat, prin sinceritatea și naturalețea cântării. Solistul are un farmec care trece rampa, cucerește publicul, confiscă atenția ascultătorilor și le transmite bucuria muzicii. Am admirat cu precădere dialogul violoncelului cu pianul din partea lentă, cu momente de fuziune perfectă a celor două instrumente. Și în partea finală au existat realizări spectaculoase, cum ar fi înnobilarea sonorităților de fanfară, însuflețirea pasajelor de game ascendente și descendente și îmbogățirea lor cu sens expresiv. Leonin și totodată rafinat, plin
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
de Brahms a fost lucrarea de rezistență pentru a confirma prestigiul orchestrei. În prima parte, Allegro non troppo, totul era pus la locul cuvenit, o bunăstare fundamentală, un confort s-a instalat ca mesaj dominant către ascultători. N-au fost momente de mare profunzime, nici de avânt înaripat, iar dramatismul s-a exprimat cu măsură. Poate că de aceste limite e responsabil dirijorul, Marek Janowski, meșteșugar eficient care a condus cu eleganță și justă măsură, dar fără a impune o viziune
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
care a cântat splendid și a jucat convingător. Păcat că acele firave crenguțe uscate care ar dori să sugereze... pădurea în mișcare și, oricum, să-i ascundă pe luptători, crează o senzație de ridicol, stricând efectul (în principiu) terifiant al momentului. Tot mai bun este tenorul Liviu Indricău care, în Malcolm, s-a impus pregnant, iar în duetul cu Teodor Ilincăi nu a fost cu nimic mai prejos, ba chiar cred că are mai multă suplețe și căldură în glas. În
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
selectate opusuri reprezentative pentru creația celui evocat - sau, pur și simplu, este suficientă știința cu care se asociază stiluri, piese a căror alegere și prezentare sunt încărcate de sens, astfel încât publicul să poată recepta și mai ales fixa în memorie momentul respectiv. Credem că recitalul susținut de violonista Clara Cernat în seara de 7 septembrie pe scena mare a Atheneului Român sub genericul Enescu și contemporanii săi reunește câteva din trăsăturile necesare unei evoluții de mare calitate. Alături de pianista franceză Thérèse
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
pusă în circuit. Creasta valului a fost întrupată de tragismul Sonatei de Francis Poulenc, unde disperarea și înverșunarea textului au fost subliniate de Clara Cernat prin accentele deosebit de dramatice ale dublelor coarde, susținute și de bogăția sonoră a pianului. După momentul de respiro din Printemps, artista a atacat cu maximă forță Tzigane de Ravel, conturând un univers frust, dominat de temperament, care a descoperit fațete puțin caracteristice muzicii franceze. Cadența de debut s-a desfășurat „con fuoco”, într-o notă mai
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
MONALISA BASARAB, DIANA RADU, TATIANA FECIORU, interpreții ADRIAN ENACHE, SANDA LADOȘI, MIRELA BOUREANU VAIDA, ALIN GHEORGHIȘAN, DANIELA TĂNASE, RADU GHENCEA, CRISTINA ISAC și trupa DISTINTO. ”O seară la Revistă” reprezintă o serie de spectacole muzical - umoristice cu cele mai reușite momente artistice selectate de-a lungul anilor din repertoriul revuistic, pe texte de Mihai Maximilian, Octavian Sava, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Dan Mihăescu, Adrian Lustig ș. a. Orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” (dirijor, compozitorul Dan Dimitriu) și excelentele reprize coregrafice susținute
Dup? 25 de ani.... by Oana GEORGESCU () [Corola-other/Journalistic/83699_a_85024]
-
dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne în limitele bunului gust, simplă, discret cochetă, foarte umană, deși o trăire scenică mai nuanțată și un real
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
problemele tehnice, a convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru un Des Grieux până atunci destul de rezervat temperamental. Dacă baritonul Ionuț Pascu are o prezență agreabilă în Lescaut
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]