29,295 matches
-
mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit de puteri, alinându-i chinurile. În restaurante poate cânta oricine. Desigur că-mi este dor de București și de magia lui, dar nu-mi pot permite nici să mă gândesc la un asemenea moft. Aici este cu adevărat nevoie de mine, nu printre mâncăruri și băuturi scumpe, pentru dansuri și fandoseli. Aici, când vin soldații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prima meserie pe care ne-o dăruiește Mama, orice mamă, deoarece ea ne Învață limba! -, care ne dăruise acel sentiment inconfundabil și tiranic al apartenenței, al pământului!? De ce am fugit? Simplu, mi se va răspunde, am fugit de tiranie! Din dorul de libertate! Dar, la Greci - ca să vorbim doar despre ei, ei sunt acel prim „cristal” În jurul căruia s-a format Europa creștină, Europa luminilor, și-apoi a noastră, cea numită cu un termen Încăpător modernă! -, orice alungare din Polys, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sa, vor veni la Paris, prietenul și editorul meu René Coeckelberghs, extrem de amabil și complice, mi-a oferit o călătorie și un sejur de o săptămână În capitala Franței, pentru a-l reîntâlni pe prietenul meu de care mi-era dor și cu ale cărui avataruri de „adaptare” pe un sol etnic și cultural străin și orgolios compatisam, le Încercasem și eu cu vreo patru ani Înainte, parțial măcar, În Germania. Apoi, m-am stabilit eu Însumi la Paris și ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai activ În epoca elenistică și romană, este acoperit astăzi de un oraș modern, Constanța, principalul port maritim al României. La Tomis a fost exilat (din motive rămase obscure), În vremea lui Augustus, și acolo a și murit, chinuit de dorul Romei, poetul Ovidiu; statuia lui se Înalță În piața centrală a Constanței. Dobrogea a fost romană, apoi bizantină, după care a aparținut primului țarat bulgar, din nou bizantinilor, și iarăși bulgarilor. În secolul al XIV-lea, apare ca un mic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și i-am relatat discuția cu fiul meu (fără să-i explic de ce simțisem ca necesară o astfel de discuție), iar Jayne părea că s-a luminat („Cum te-ai simțit?“ „De vârsta mea.“ „Asta-i bine, Bret.“ „Mi-e dor de tine.“) Când Marta o învelea pe Sarah în pat, fiica lui Jayne mi-a făcut cu mâna de sub plapumă și eu i-am răspuns în același mod, lecuit de ceva („nani-nani“ au fost cuvintele ei), Marta zâmbind surprinsă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dl. Ciurea are În Muzeu, o cărămidă... Ca mărime și factură, deosebit de cum se fac astăzi. Vă rog să-mi scrieți dacă acea cărămidă mai există. De fapt ele există În construcția multor case vechi din Fălticeni. Totuși mi-e dor de meleagurile În care m-am născut, de Fălticeniul (...) care are norocul să fie păzit și Împrospătat de sufletele atâtor oameni de valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lucrarea noastră Pagini din istoria Învățământului fălticenean Încă nu e luată În atenție. Deocamdată atât și o caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Vatra-Dornei)” data =”8.XI.1986” desc=”C.P. ilustrată color: Vatra-Dornei”> Prietenești salutări și doruri de sănătate din frumoasa stațiune unde s-a și prezentat iarna cu pătura albă de zăpada! Pentru soție nu trimit fișă . S-ar repeta fișa mea. E suficientă fotografia . Pe o c.p. rog pe prietenul Eugen să-mi comunice
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
așa că nu mă pot ține de el iar drumurile pe care le-aș mai avea de făcut sunt prea multe, mi s-a luminat În față chipul vostru. Deci S.O.S. Aș veni și voi veni cu drag și dor la Suceava pentru o verificare a lucrărilor dar până atunci aș mai vrea să fac, În măsura În care pot, unele completări. Printre altele, În ultima vreme am umblat după locuințe cu plan circular. Norocul sau păcatul a făcut să fie așa ceva la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
av.(ocat) </citation> <citation author=”RUSU Liviu ” loc=”Iași” data =”13.VII.1977”> Dragă Domnule Dimitriu Iertați-mă! Vă scriu din fugă, fiind mereu pe drumuri. Plec spre Tg. Neamț. Vă trimit fotografiile, aș vrea să vă placă; mi-i dor de dv. și de-abia aștept să ne vedem. Vă urez sănătate și zile frumoase. Transmiteți aceleași urări și colegei dv., doamna Lena , ființă aleasă și bună colegă și prietenă neprețuită. Sper ca În curând să ne putem descărca sufletele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ale mele vor merge la București. Nu te-am mai văzut duminică (...). Cu cele mai bune gânduri și salutări prietenești, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”(Fălticeni)” data =”(1 iulie 1969)”> Dragă domnule Eugen, Mi s-a făcut dor de mata, ai deprins Fălticenii rău, și aștepta să te vadă. Vreau să te rog, să-l vezi pe Tov. Paranici , de la „Zori Noi”. Mia făgăduit că va trece pe la mine, foarte serios. Spune-i că mi-ar face mare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
găsit acasă la reîntoarcere? Mă refer la starea sănătății rudei matale. Referitor la schimbul de articole asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
asigură că nu regretă deloc vremurile sovietice, dar crede că e păcat să se piardă o tradiție frumoasă, care făcea să ne cunoaștem mai bine. Poetul leton pare, în ciuda asigurărilor cu care mă potopește, un nostalgic bine intenționat, care duce dorul caselor de creație de la Pițunda și Yalta. Locuri într-adevăr frumoase, dar inaccesibile pentru țările noastre „independente” încă mulți ani înainte. Citesc două poeme: Vara '93 și Omul deteriorat. Lectura în franceză este făcută de o actriță, Eve Griliguez, „foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Théâtre Sébastopol e chiar Teatrul Sevastopol. Totul e posibil. La Paris am mers pe bulevardul Sevastopol, am coborât în stația de metrou Stalingrad... De ce n-ar exista și la Lille câteva denumiri rusești? VITALIE CIOBANU: Sunt o făptură meridională. Duc dorul Sudului, căldurii și intimității lor istorice - garanție a valorii și a spiritului aristocrat. La Lille mă simt ca un personaj din romanele lui Zola, în miezul epocii industriale și al cruntei exploatări muncitorești, sau - asociațiile se suprapun - de parcă aș vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne, și scâncetul de copil despre dorul de casă, pe care l-a tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi din Ungaria, ca și noi, de altfel, cu ai noștri din România - sindromul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am călătorit foarte mult la viața mea și am încercat să mă mișc fără a pierde măcar o zi de muncă. Faptul de a fi crescut într-o mică insulă situată în apropierea cercului arctic mi-a umplut sufletul de „dorul de ducă”. Călătoria a avut întotdeauna o influență pozitivă asupra gândirii și scrisului meu. Îmi vin mai ușor ideile pe drum. O existență prizonieră unui oraș sau unei țări mă înspăimântă. Stagnarea este o crimă înceată și extrem de dureroasă împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și anume faptul că văd zilnic aceleași fețe, care par să dea conturul acestei comunități. Niște chipuri văzute zilnic te obosesc. Cu toate acestea, trebuie să spun că atunci când petrec un timp în orașe străine, simt că mi se face dor de aceste fețe plictisitoare. Străinii mă întreabă dacă nu mi-e frică să locuiesc în Islanda, unde cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice se produc atât de des. Dar eu nu experimentez dezastre naturale în fiecare zi, deși, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu românii de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de fapt, o viziune asupra vieții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ispititor Tantour: haidem deci să vedem ce-i și pe-acolo! Îi fac o vizită părintelui dominican Marcel Dubois, la care mă conduce fratele Olivier Thomas Venard, tânărul său corespondent de la Școala Biblică. Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar. Grav bolnav, gazda ne primește în pulover și papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile Durkheim • Din cronica filosofiei românești, Ion Petrovici • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson • Evoluția creatoare, Henri Bergson • Existențialismul francez, Andrei-Iustin Hossu • Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan • Introducere în metafizică, Henri Bergson • Istoria flirtului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am înaintat Printr-un dăfilău înalt Și de-aicea ne-am întors Pe la Zlatița în jos, Și de-aici ne-am înturnat Pân-am ajuns într-un sat Și muzica ne-a cântat În oraș la Itropol Muzica cânta cu dor. Dimineața ne-am sculat Și la drum iar am plecat Ș-am trecut o apă lină Cu cizmele în mână. Ș-am zis verde măr pătat La copacul izolat Trupele s-au adunat Și preoții s-au rugat Să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil aceste două părechi de versuri au fost alcătuite de doi oameni deosebiți. Cea dintăiu se datorește unui adevărat poet. Cea de-a doua care explică pe întăia și putea să lipsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil aceste două părechi de versuri au fost alcătuite de doi oameni deosebiți. Cea dintăiu se datorește unui adevărat poet. Cea de-a doua care explică pe întăia și putea să lipsească e opera unui cârpaciu. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la cunoștința d-lui general Averescu, șeful partidului poporului. Scrisoare de la o fată bucovineancă, cătră Vasile Carliciuc, flăcău muntean, servitor la mine: "septămâni" "sanat oasă" Brif, scris cu două săptămâni până în paști. Eu pun plumbu pe hârtie și încep cu dor a scrie, pe hârtie albioară, cu dor dela inimioară, pe hârtie-n patru dungi scrisă numai vorbe dulci. Și mă-nchin de sanatate, că-i mai scumpă decât toate. Și vei ști despre mine că sunt sănătoasă, dorind și d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]