28,104 matches
-
care a urmat exemplul predecesorilor și l-a asociat la domnie pe fiul său Ioan. În primii ani de ocupare a funcției, Docibilis a avut de confruntat amenințarea sarazinilor și a fost capturat de către aceștia. După ce a fost eliberat de către prefectul amalfitanilor, Pulcharius, Docibilis a încheiat pace cu musulmanii, drept pentru care a fost excomunicat de papa Ioan al VIII-lea. În 876, papa a venit în sudul Italiei pentru a-i recruta pe principii longobarzi de Capua și Salerno pentru
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
900 și în 903. În continuare, el a inițiat un program de încheiere de alianțe cu conducătorii longobarzi din sudul Italiei, căsătorindu-și fiica, Megalu cu Rodgipert de Aquino, după cum o altă fiică, Eufemia i-a fost dată în căsătorie prefectului de Napoli. Docibilis apare pentru ultima oară menționat în anul 906, dar se poate presupune că ar mai fi domnit până cel târziu în 914. Lunga sa carieră a reprezentat o adevărată "epocă de aur" pentru Gaeta. Docibilis I a
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
turnul bisericii. În 30 august 1848 se dă ordin ca toți refugiații munteni să părăsească Brașovul și să se ducă ori în locurile natale ori în anumite părți ale Ungariei. Popazu cere înarmarea locuitorilor și îl numește pe Ioan Bran prefect al Gărzii Naționale și pe Costantin Secăreanu viceprefect. Transilvania a fost împărțită în 15 regiuni organizate de Garda Națională de la Sibiu. În 30 noiembrie secuii ocupă și jefuies Feldioara după care îi dau foc. În 5 decembrie trec oltul și
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai solicitat recunoașterea oficială din partea califului de la Bagdad al-Mutawakkil și a guvernatorului Egiptului ca "wăli" (însemnând prefect care guvernează o provincie a Imperiului Abbasid). Cel de al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea lui Mufarraq. Sawdan a invadat pământurile ducatului longobard de Benevento silindu-l
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
i s-a conferit acest titlu în 846. Anterior lui, tatăl și bunicul său, Bonifaciu I și Bonifaciu al II-lea, controlaseră cea mai mare parte a formațiunilor din regiune și deținuseră la rândul lor titluri înalte, precum cel de prefect de Corsica sau duce de Lucca. Familia "Bonifaciilor" a deținut conducerea asupra mărcii de Toscana până la 931. La finele secolului al IX-lea și în prima parte a celui ulterior, sprijinul markgrafilor de Toscana constituia un atuu pentru oricine aspira
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
III-lea de Neapole, și bunicul său, Sergiu I. Astfel, a continuat să păstreze relații cordiale atât cu francii, cât și cu bizantinii, reușind să urmărească propriile interese ale ducatului de Neapole. Pentru o scurtă perioadă, el a fost și prefect de Amalfi, vreme de 13 zile în anul 866, urmând prefectului Maurus. În ianuarie 870, tatăl său s-a îmbolnăvit grav și l-a lăsat pe Sergiu singur la guvernarea ducatului, după care a murit în luna martie a aceluiași
Sergiu al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324794_a_326123]
-
continuat să păstreze relații cordiale atât cu francii, cât și cu bizantinii, reușind să urmărească propriile interese ale ducatului de Neapole. Pentru o scurtă perioadă, el a fost și prefect de Amalfi, vreme de 13 zile în anul 866, urmând prefectului Maurus. În ianuarie 870, tatăl său s-a îmbolnăvit grav și l-a lăsat pe Sergiu singur la guvernarea ducatului, după care a murit în luna martie a aceluiași an. Se spune că Sergiu a transformat Napoli "într-un alt
Sergiu al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324794_a_326123]
-
Lambert I a fost între anii 818 și 831 conte de Nantes și prefect al mărcii bretone, desprinsa din vechea Neustria, fostă formațiune a francilor, iar între 834 și 836 duce de Spoleto. Pentru posesiunile din Bretania, Lambert a succedat tatălui său, Guy. El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
cu însurățeii. La 25 iunie 1876, 400 de însurăței reclamă că nu au primit pământul promis prin articolele 5 și 6 din legea rurală a lui Al. I. Cuza. La 27 octombrie 1876 printr-o circulară I.C. Brătianu trimite instrucțiuni prefecților pentru împroprietărirea însurățeilor și celorlalte categorii de săteni în drept conform articolelor 5 și 5 din Legea rurală. Pentru că localitatea Gheorghe Lazăr s-a înființat prin legea însurățeilor, prezentăm în detaliu cum s-a ajuns la împroprietărirea însurățeilor și înființarea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
dintre cei mai prolifici dramaturgi în viață din generația optzecistă. A publicat 25 de cărți - teatru, poezie și proză, 25 comedii din care i s-au jucat 10. Născut la 4 iunie 1938 la Ploiești, este nepot de senator și prefect al județului Prahova și fiu al Ioanei Poescu, și a avocatului Paul Grigorescu, un apropiat al lui Iuliu Maniu, condamnat 20 de ani la muncă silnică de comuniști, fapt ce avea să-i marcheze nefast tinerețea dramaturgului. Eliminat din școală
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
șansă de a fi ales ca deputat este să obțină sprijinul autorităților politice ale județului, avocatul Nae Cațavencu (Octavian Cotescu) fură de la un cetățean turmentat (Aurel Cioranu) o scrisoare de dragoste găsită de acesta pe stradă. Scrisoarea fusese trimisă de prefectul Ștefan Tipătescu (Victor Rebengiuc) către Zoe Trahanache (Mariana Mihuț), soția lui Zaharia Trahanache (Petrică Gheorghiu), prezidentul Comitetului permanent și conducătorul județean al partidului aflat la putere. Cațavencu îl invită pe Trahanache la sediul ziarului Răcnetul Carpaților pentru a-i prezenta
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
lui Zaharia Trahanache (Petrică Gheorghiu), prezidentul Comitetului permanent și conducătorul județean al partidului aflat la putere. Cațavencu îl invită pe Trahanache la sediul ziarului Răcnetul Carpaților pentru a-i prezenta scrisoarea, dar bătrânul om politic, în ciuda faptului că recunoaște scrisul prefectului, se încăpățânează să considere documentul ca fiind plastograf. Avocatul o invită apoi pe Zoe la sediul ziarului și-i spune acesteia că o va publica în ziar, în cazul în care nu va fi sprijinit de autorități pentru a fi
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
considere documentul ca fiind plastograf. Avocatul o invită apoi pe Zoe la sediul ziarului și-i spune acesteia că o va publica în ziar, în cazul în care nu va fi sprijinit de autorități pentru a fi ales ca deputat. Prefectul refuză să-l susțină în alegeri pe Cațavencu și-i ordonă polițaiului Ghiță Pristanda (Ștefan Bănică) să-l aresteze pe avocat și să găsească scrisoarea. Cum scrisoarea nu este găsită, Zoe reușește să-l convingă pe Tipătescu să sprijine candidatura
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
Bănică) să-l aresteze pe avocat și să găsească scrisoarea. Cum scrisoarea nu este găsită, Zoe reușește să-l convingă pe Tipătescu să sprijine candidatura șantajistului. Situația se complică după ce sosește de la București o telegramă prin care i se cerea prefectului să-l scoată deputat cu orice preț pe un oarecare Agamemnon Dandanache (Fory Etterle). În ședința care are loc înainte de alegeri, avocatul Tache Farfuridi (Dem Rădulescu) și Cațavencu țin niște discursuri demagogice și pline de nonsensuri, fiecare dintre ei sperând
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
Dandanache. După anunțarea candidatului, în sală izbucnește o încăierare, Pristanda introducând niște bătăuși pentru a pune mâna pe Cațavencu. Cațavencu reușește să scape din încăierare și se ascunde timp de două zile, iar scrisoarea nu este nici găsită de oamenii prefectului și nici nu este publicată în ziar. Între timp sosește Dandanache, ce fusese ales în unanimitate deputat. Acesta le povestește lui Tipătescu și Zoei că un lider politic necăsătorit (becher) ce venise la el acasă pentru un joc de cărți
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este arestat în jurul anului 307. Eusebiu ne relatează că prefectul orașului, Urbanus, l-a lăsat să "depună o probă a elocinței și a cunoștințelor sale religioase", provocându-l ulterior la aducerea jertfelor. Atunci când acesta respinge propunerea, este aruncat în închisoare. Este omorât la 16 februarie 310, sub Firmilian. Scrierea apologetică
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
în Arad pe 16 mai 1919, iar pe 10 iulie 1919 toată administrația a fost preluată de către statul român. Adoptarea noii constituții, în 1925, a asigurat cadrul legislativ necesar creării structurii statale unitare. În conformitate cu legea noului sistem administrativ în 1925, prefectul a devenit reprezentantul guvernului în teritoriu, numit de Ministerul Afacerilor Interne, prezidând Consiliul Județean. În anul 1929 conform noii legi a administrației publice locale, toate capitalele de județ, inclusiv Aradul, au fost declarate municipii. În perioada interbelică orașul se extinde
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
asasinat de unul dintre ofițerii săi, căruia împăratul îi sedusese soția. Istoricul Eutropius afirmă, la rândul său, că împăratul Carinus a fost, pur și simplu, abandonat de soldații săi: se știe că Dioclețian l-a menținut în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că "Aristobulus" și-a păstrat "consulatul" și "Prefectura Pretoriului", dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că "Aristobulus" și-a păstrat "consulatul" și "Prefectura Pretoriului", dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
urcat pe un vapor austriac, deghizat în hamal, unde îl aștepta deja soția sa. Va reveni în Moldova abia în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856). S-a implicat în viața politică, îndeplinind diferite dregătorii, printre care și cea de prefect de Roman. În ultimii ani ai vieții a locuit mai mult la Hoisești unde s-a ocupat cu agricultura. După cum declara nepotul său, arhitectul George Matei Cantacuzino (1899-1960), boierul Basile a cerut ca pe placa lui de mormânt să se
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
și împreună cu "Licinianus", fiu al împăratului Licinius, coleg al tatălui său în estul Imperiului. În anul 318 a primit primul consulat, iar în 320, i-a fost încredințată comanda militară a apărării frontierei Rinului, în Gallia, fiind însoțit de un prefect. În același an, a obținut primele victorii împotriva francilor și alemanilor. În anul următor, celebrează căsătoria cu o anumită "Helena", care i-a dăruit un fiu, în 322, și primește al doilea consulat. "Crispus" s-a dovedit un bun comandant
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
locuitori ucraineni ai regiunii care sprijineau înființarea unui stat ucrainean precum și cu anarhiști de-ai lui Nestor Mahno, au pătruns pe 10/23 ianuarie în orașul Hotin, lipsit de orice apărare și părăsit în noaptea precedentă de generalul Davidoglu împreună cu prefectul județului. Ocupația efectivă a Hotinului s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Welfii de Hanovra, Casa de Wettin din Saxonia, Casa de Wittelsbach din Bavaria și Casa de Württemberg, au deținut "Herzogswürde" (titlul ducal) înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din Bavaria, Alamania și
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
să se ralieze din nou papalității, el a efectuat presiuni asupra colegiului cardinalilor în sensul de a-l alege pe Desideriu de Montecassino ca succesor al lui Grigore al VII-lea. În același timp, Roger Borsa l-a eliberat pe prefectul imperial al Romei aflat în opoziție cu pretențiile lui Iordan și ale curiei papale, care refuzase confirmarea candidaturii arhiepiscopale a lui Roger pentru scaunul de Salerno. Manevra a avut efectul invers și Desideriu, presat de Iordan să accepte, a fost
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
la începutul secolului al XIX-lea, unde printr-un decret din 1808 se prevedea înființarea de școli normale și se stabilea organizarea lor pe lângă institutele academice sau în cadrul lor. Prima școală normală a fost înființată în 1810 la Strasbourg, unde prefectul de Strasbourg l-a autorizat pe rectorul Academiei din acest centru să înființeze o școală normală în care să fie pregătiți 60 de tineri. În acest context, împăratul Francisc I l-a numit la 12 februarie 1810 pe agentul de
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]