29,866 matches
-
în zonă există mai multe teritorii mlăștinoase. Denumirea ar putea proveni și de la moții, care de multe ori s-au stabilit aici în zonă, ipoteză întărită de asemănările dintre obiceiurile și îmbrăcămintea specific locale cu cele ale moților. O ultimă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este ca denumirea să provină de la numele nobilului Ioan Mocsi, care a trăit aici în perioada anilor 1450. Această ultimă ipoteză pare improbabilă, deoarece în mod normal nobilii își luau numele după locul pe care îl stăpâneau
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
ipoteză întărită de asemănările dintre obiceiurile și îmbrăcămintea specific locale cu cele ale moților. O ultimă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este ca denumirea să provină de la numele nobilului Ioan Mocsi, care a trăit aici în perioada anilor 1450. Această ultimă ipoteză pare improbabilă, deoarece în mod normal nobilii își luau numele după locul pe care îl stăpâneau, iar nu invers. Cele mai vechi urme de locuire din zonă au fost descoperite în partea estică a satului Mociu, fiind datate din neolitic
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice și un loc de prelucrare a acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany. Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, în monografia comunei natale, afirmă că de numele localității sunt legate mai multe ipoteze: în vechime locuitorii aveau așezate gospodăriile pe dealurile dimprejur (Dealul Almas), actualele lunci fiind acoperite de apă; oamenii se deplasau folosind bărcile și de la acestea ar fi venit numele Barcani ("barcă"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
Barcan, de unde a venit numele comunei; aici a fost o fabrică de borcane (glajarie) și de la "borcan" s-a ajuns la numele comunei; a existat și un vistiernic pe nume Barcan, membru al Sfatului lui Mihai Viteazul în Transilvania. O ipoteză plauzibilă este cea după care numele localității vine de la mediul geografic unde este amplasată. Astfel, Barcani ar veni de la bara-balta, barc, ceea ce reprezintă o lunca plină de bălti. În țară mai sunt și alte localități al căror nume au aceiași
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
Cantacuzino apare în anul 1700, iar mai târziu, în 1723, istoricul Friedersch Schwartz certifică existența localității și o preia ca atare în hărțile sale. În urma sondajelor arheologice efectuate în septembrie 1969, profesorii I. Nicolaescu și C.M. Zira, au elaborat două ipoteze: că localitatea ar fi fost “o ascunzătoare de vite mari în mijlocul ostrovului”, dar, mai probabil, o “redută rusă”. Mai târziu este confirmată existența sa ca ”sat de clăcași”. Comuna s-a numit anterior descoperirii vestigiilor geto-dace “Ulmi”, datorită pădurilor de
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
dobridorenilor a dispărut. După decembrie 1989 s-a încercat cu timiditate reînnodarea tradițiilor culturale cu mijloace noi Unul dintre monografii Dobridorului, incitat de opinia unanimă a sătenilor că se trag toți din „vița nobilă” a Fraților Lungulești, a verificat improbabila ipoteză. Genealogiile celor mai importante familii - Lunguleștii, Măgurenii, Negrețeștii, Popeștii, Dinuleștii, Zamfireștii ș.a. - au putut fi reconstituite foarte precis pe bază de documente. Acestora li s-a putut adăuga obiceiul bizar al dobridorenilor de a-și numi consătenii înșirând ascendențe fabuloase
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
al lu’ Dinu Negrețu care era frate cu Mira și erau amândoi ai lu’ Stoica copilul al mic al lu’ Badea Lungu”! O sursă la fel de precisă - cimitirul vechi al Dobridorului cu crucile sale pline de inscripții lungi comemorative - confirmă neobișnuita ipoteză. Intradevăr, „marile familii” dobridorene au aceiași ancestori: cei doi ciobani din secolul XVII. De aceea descendenții actuali se consideră încă „de neam mare”. Această expresie conotează automat ideea că moșii și strămoșii lor au fost cu toții bogați și că au
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
anumite stadii de dezvoltare, "paleontologia lingvistică" ar face posibilă recunoașterea exclamațiilor primordiale în oricare dintre limbile vorbite la un moment dat. Pentru a câștiga sprijin pentru teoria sa speculativă, Marr a îmbrăcat-o într-o haină marxistă. El a emis ipoteza că limbile moderne au tendința să se unească într-o singură limbă a societății comuniste. Această teorie a fost baza unei campanii de masă în deceniul al patrulea al secolului trecut pentru introducerea alfabetului latin în Uniunea Sovietică pentru etniile
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
medicina la renumita Universitate din Padova. În anul 1503 i se acordă în Ferrara titlul de Doctor în Drept canonic, după care se întoarce în Polonia. În Italia, Copernic vine în contact cu scrierile vechilor greci și se documentează asupra ipotezei heliocentrice, pe care au susținut-o unii filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În 1501 este
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
și imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar conține așa zisele "stele fixe". În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de mișcări ale pământului: în jurul axei ("rotație"), în jurul soarelui ("revoluție") și în raport cu planul eliptic, menținând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, deși lărgindu-i
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
determine direcția unei planete de interes la un moment dat, însă nu era capabil să măsoare distanța între Pământ și această planetă, fapt care avea repercusiuni astrologice, căci ordonarea planetelor nu putea să fie făcută obiectiv, ci doar conform nesigurei ipoteze a lui Ptolemeu: acesta a presupus că cu cât mai mult timp îi ia unei planete să parcurgă circuitul pe boltă, cu atât aceasta e mai depărtată de Pământ. Ipoteza lui devenea însă impotentă în cazul lui Mercur și Venus
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
nu putea să fie făcută obiectiv, ci doar conform nesigurei ipoteze a lui Ptolemeu: acesta a presupus că cu cât mai mult timp îi ia unei planete să parcurgă circuitul pe boltă, cu atât aceasta e mai depărtată de Pământ. Ipoteza lui devenea însă impotentă în cazul lui Mercur și Venus, care ambele aveau un parcurs pe boltă de un an, caz care era complicat în plus și de "coincidența" că acest termen era și timpul parcursului solar pe ecliptică. Lui
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
boltă de un an, caz care era complicat în plus și de "coincidența" că acest termen era și timpul parcursului solar pe ecliptică. Lui Venus și lui Mercur nu li se puteau așadar aloca distanțe diferite față de Pământ apelând la ipoteza ptolemeică, care ea formase totuși timp de mai bine de un mileniu gândirea celor interesați de "știința stelelor" în lumea greacă, latină și arabă. Un sistem heliocentric așa cum gânditori medievali care l-au precedat pe Copernic au luat și ei
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
a demonstrat că Pământul este o planetă ca toate celelalte, dând o lovitură decisivă teoriilor mistice despre existența unei "lumi cerești" deosebită de "lumea pământeană". Așa cum se temuse Copernic (care a amânat publicarea ideilor lui timp de aproape trei decenii), ipoteza lui sosea într-un moment critic, anume imediat după ruptura produsă în biserica creștină apuseană de Luther. Concurată fiind acum de protestantism, reacția naturală a Bisericii Catolice a fost copierea fundamentalismului adversarului, mișcare cunsocută de istorici sub numele de Contra-Reformă
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
autorităților catolice l-a avut și realizarea gravelor consecințe de ordin teologic pe care le aducea heliocentrismul copernician, care făcea din Pământ o simplă planetă printre altele, așa cum arătase deja la acel moment criza declanșată de teza universului infinit și ipoteza existenței mai multor lumi (sisteme solare), așa cum speculase turbulentul Giordano Bruno. Pe de altă parte, pentru întreaga ierarhie religioasă (catolică și protestantă) mai importantă și amenințătoare chiar decât ipoteza heliocentrică propusă de Copernic, era pretenția lui și a discipolilor lui
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
deja la acel moment criza declanșată de teza universului infinit și ipoteza existenței mai multor lumi (sisteme solare), așa cum speculase turbulentul Giordano Bruno. Pe de altă parte, pentru întreaga ierarhie religioasă (catolică și protestantă) mai importantă și amenințătoare chiar decât ipoteza heliocentrică propusă de Copernic, era pretenția lui și a discipolilor lui de a pune speculația științifică sau filozofică mai presus decât Biblia (și exegeza biblică), așa cum dovedea polonezul prin chiar dedicația către Papă din deschiderea primei ediții. Dacă până nu
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
Leonardo da Vinci ("inginer, artist și umanist italian,1452-1519"), postulează în însemnările sale că „"diminuarea greutății munților prin eroziune face ca procesul de înălțare a acestora, început cu mult timp în urmă, să continue și azi"”. Apariția primelor idei și ipoteze cu privire la ceea ce azi este cunoscut sub numele de izostazie este legată de una din controversele ce au frământat lumea științifică de la sfârșitul sec. al XVII - lea : "stabilirea formei Pământului (turtit la poli sau la ecuator)". Măsurarea meridianului terestru a elucidat
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
acestei discrepanțe a condus l-a descoperirea "anomaliilor locale ale câmpului gravitațional terestru", a determinat "modificarea conceptelor privind compoziția și structura straturilor superioare ale Pământului", și, în subsidiar, la emiterea în anul 1885 de către Airy și Pratt a celor două ipoteze izostatice diferite dar complementare. În 1749 , matematicianul și astronomul francez Pierre Bouguer ("1698 - 1758") publică lucrarea "Figure de la Terre", unde consemnează că "„ valoarea observată a abaterii verticale lângă Anzii peruvieni era mult prea mică față de valoare calculată în baza unui
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
decât cea observată", afirmă că nu înțelege cauza acestei diferențe, dar că va investiga problema mai târziu. Pentru a explica anomalia gravitațională negativă locală observată în aproprierea munților ("scăderea atracției gravitaționale"), Pratt și Airy au emis în perioada 1854-1870 , două ipoteze diferite și complementare, ambele fiind caracterizate mai târziu ca izostatice . Atât Airy cât și Pratt presupun că "iregularitățile suprafeței terestre" sunt echilibrate de "diferențele de densitate a rocilor de sub elementele topografice" ale scoarței terestre. Esența (în ambele ipoteze), este că
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
1854-1870 , două ipoteze diferite și complementare, ambele fiind caracterizate mai târziu ca izostatice . Atât Airy cât și Pratt presupun că "iregularitățile suprafeței terestre" sunt echilibrate de "diferențele de densitate a rocilor de sub elementele topografice" ale scoarței terestre. Esența (în ambele ipoteze), este că "coloanele de rocă de secțiune egală" situate deasupra unui anumit nivel din stratul profund al Pământului, numit „"nivel de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
că "coloanele de rocă de secțiune egală" situate deasupra unui anumit nivel din stratul profund al Pământului, numit „"nivel de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele două ipoteze este că la Pratt cota „"nivelului de compensație"” este "uniformă (aceeași peste tot, sub continente cât și sub oceane)" iar "densitatea rocilor" ce formează coloanele "este variabilă pe verticală", în timp ce la Airy cota „"nivelului de compensație"” este "variabilă" iar coloanele
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
prin ( Gunn 1943, Walcott 1970 și 1976, ( Watts și ( Cochran 1974, ( Watts 1978 și 1980). Stare ideală de echilibru spre care tinde sistemul format din straturile superioare ale suprafeței terestre, litosfera și astenosfera . Se consideră că: O consecință a acestor ipoteze este că are loc o "ajustarea a altitudinii litosferei" prin "deplasări pe verticală" ("suprafața pământului se mișcă în sus și în jos "). Echilibrarea celor două forțe conduce la "dispariția" acestor "deplasări" și intrarea sistemului în stare de echilibru izostatic . Într-
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
etruscii erau autohtoni în Etruria. În baza celor mai recente evaluări științifice (susținute mai nou și de cercetări genetice făcute de un institut italian pe eșantioane significante de populație din Toscana și din regiuni relevante din Grecia și vestul Turciei), ipoteza lui Herodot este cea plauzibilă. Speculațiile privind originea etruscilor au dus la efectuarea a numeroase studii, incepand cu secolele XV și XVI și continuând în prezent. Limba etrusca încă nu este cunoscută bine. Majoritatea informațiilor despre etrusci provin din surse
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene. Posibilele legături cu anumite familii lingvistice sunt incerte. Se pare ca etrusca se înrudea cu limba de pe insulă Lemnos de dinainte de colonizarea greacă antică și cu limba retica, ipoteza fiind că etrusca făcea parte din grupul limbilor tyrsenice vorbite în antichitate pe insule din Marea Egee și în vestul Anatoliei. Câteva cuvinte etrusce cu sensul elucidat definitiv: "apă" „tata”, "ați" „mama”, "clan" „fiu”, "seh" „fiica”, "ruva" „frate”, "papă" „bunic”, "teta
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
unul dintre motivele care stă la baza acestei atitudini îl constituie conflictul din 1870 dintre Franța și Prusia. Cinci dintre romanele verniene au legătură cu România: În cartea " Pe urmele lui Jules Verne în România", Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost în relații intime cu o anume Luiza Müller, originară din Transilvania, mai precis din Homorod (județul Brașov). La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]