279,071 matches
-
ajungând la Vladivostok la începutul lunii aprilie. Aici s-a prezentat comandantul bazei militare - generalul Lavergné și a început misiunea de informare în ceea ce privește situația reală a trupelor și prizonierilor români și în ceea ce privește măsurile luate pentru concentrarea și aprovizionarea acestora, pe plan local. După ce Cădere l-a informat pe comandantul Forței Aliate din Siberia - generalul francez Janin despre venirea sa, pe 10 aprilie a plecat din Tokyo. Acesta a ajuns la Harbin la jumătatea aceleiași luni, pentru a-l întâlni pe general
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
francez al Marocului , rolul universității începe să se diminueze, din cauza restricțiilor impuse de conducerea franceză și a opoziției pe care o manifesta față de reformă. Odată cu obținerea independenței Marocului, în anul 1956, s-au reluat lucrările de restaurare și reafirmare în plan cultural a prestigioasei instituții. Abia în 1963 însă, printr-un decret regal, madrasa a fost oficial transformată în universitate. În prezent, universitatea Al-Qarawiyyin numără 4 facultăți: Biblioteca Al-Qarawiyyin este una dintre cele mai mari biblioteci ale Marocului. A fost fondată
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
a Coranului din secolul IX, scris în stilul caligrafic cufic pe piele de cămilă. După o perioadă de 4 ani de restaurare condusă de Aziza Chaouni, aceasta s-a redeschis în anul 2016. Restaurarea bibliotecii al-Qarawiyyin face parte dintr-un plan cultural mai amplu de a readuce orașul Fes la statutul său de odinioară, de capitală culturală și spirituală a Marocului.
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
fiind să vorbească limba arabă, aceasta din urmă constituind liantul națiunii arabe. Limba reprezintă, la Al-Husri, dovada unei istorii comune, fiind cea în care rezidă cultura națională. Sati’ al-Ḥusri a manifestat interes pentru legătura care se realizează între arabi pe plan intern, pornind de la istoria și limba lor comune și nu neapărat pentru ceea ce îi distinge de alte popoare. Așadar, Al-Husri a promovat ideea conform căreia rolul cel mai important în constituirea națiunilor a fost deținut de limbă, nu de religie
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
autonomie politică dacă nu depinde de nici o legislație, putere executivă și putere judiciară decât acelea care îi sunt proprii. Statele sau teritoriile au mai fost numite "autonome" (anterior au fost numite ocazional chiar "suverane") dacă se pot guverna singure pe plan intern, chiar dacă pe plan extern sunt reprezentate de alte state. Teritoriile autonome se găsesc adesea între granițele unui stat în care trăiesc minorități puternice. Exemple: În anumite arii de competență, o unitate administrativă sau un stat federat care intră în
Autonomie (politică) () [Corola-website/Science/337426_a_338755]
-
depinde de nici o legislație, putere executivă și putere judiciară decât acelea care îi sunt proprii. Statele sau teritoriile au mai fost numite "autonome" (anterior au fost numite ocazional chiar "suverane") dacă se pot guverna singure pe plan intern, chiar dacă pe plan extern sunt reprezentate de alte state. Teritoriile autonome se găsesc adesea între granițele unui stat în care trăiesc minorități puternice. Exemple: În anumite arii de competență, o unitate administrativă sau un stat federat care intră în componența unui stat poate
Autonomie (politică) () [Corola-website/Science/337426_a_338755]
-
că acestea sunt ordinele lui Janin. Împrejurările predării amiralului au fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea unor ostilități. Odată cu amiralul a fost capturat și tezaurul imperial rus, aflat în trenul cu care s-a deplasat acesta. Premierul francez Alexandre Millerand i-a telegrafiat lui Janin pentru a-i
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a sugerat mijloace de a diminua puterea marilor bănci și a trusturilor financiare. În aceeași direcție, Brandeis a combătut și mai tarziu corporațiile atotputernice, monopolurile, corupția publică și consumismul, toate acestea prejudiciind, în viziunea sa, valorile și civilizația americană. Pe plan evreiesc, Brandeis a devenit activ în mișcarea sionista, văzând în proiectul acesteia o soluție a antisemitismului din Rusia și Europa ,precum și o cale de a da poporului evreu un nou elan spiritual. Când bunăstarea familiei sale a devenit asigurată, Brandeis
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
în 1907 a lansat o luptă care a durat șase ani pentru a împiedica pe bancherul J.P. Morgan să acapareze monopolul căilor ferate din New England. După demascarea unei fraude de asigurări în anul 1906, Brandeis a pus la punct planul Massachusetts de protecție a micilor salariați printr-o asigurare pe viață a economiilor lor. Brandeis a sprijinit mișcarea pentru protecția mediului înconjurător (conservation movement) și în anul 1910 a jucat un rol de frunte în investigarea disputei Pinchot-Ballinger Brandeis s-
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
și capitalului privat. În urma acestei crize, Brandeis și colaboratorii săi au părăsit conducerea Organizației Sioniste, dar a continuat să sprijine organizația până la sfârșitul vieții. În 1937 Brandeis a făcut eforturi să-l convingă pe președintele F.D.Roosevelt să se opună Planului Comisiei Peel, conform căruia doar 20 % din Palestina sub mandat britanic urmau să fie atribuite evreilor. Brandeis a avut legături de prietenie cu Aharon Aharonson, a cărui stațiune agricolă experimentală l-a entuziasmat, de asemenea a avut relații strânse cu
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
denumit și Amerika Bomber, a fost un program inițiat de "Reichsluftfahrtministerium" (RLM - Ministerul aviației Reich-ului) în al doilea război mondial, în vederea realizării planului de a bombarda S.U.A.. Acesta viza bombardarea strategică a principalelor orașe nord americane pornind de la baze aeriene din Franța sau Insulele Azore. În anul 1940, Luftwaffe a solicitat principalilor constructori germani de avioane Messerschmitt, Junkers, Heinkel, Focke-Wulf, Horten Brothers), prezentarea
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
aeriene din Franța sau Insulele Azore. În anul 1940, Luftwaffe a solicitat principalilor constructori germani de avioane Messerschmitt, Junkers, Heinkel, Focke-Wulf, Horten Brothers), prezentarea unor proiecte pentru construirea de bombardiere capabile să ajungă pe coasta de est a S.U.A. Planurile acestora, împreună cu țintele vizate, au fost prezentate lui Hitler pe 27 aprilie 1942. Proiectul consta în trimiterea a trei bombardiere convenționale Messerschmitt Me 264, Junkers JU 390, și Focke-Wulf Ta 400 însoțite de avioane de luptă cu rază lungă de
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
și imaginea publică”. Ca membru și, respectiv, președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, Dan Lupașcu s-a implicat în anul 2004, împreună cu alți colegi, în procesul de elaborare a legilor justiției și a legislației secundare (regulamente, cod deontologic), a întocmit planul de organizare pentru noul CSM și a întreprins demersuri pentru crearea site-ului și asigurarea unui sediu acestei instituții. În același timp, a fost criticat în special pentru modalitatea de promovare a unor magistrați la Înalta Curte de Casație și
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
a cocoșului împintenat pentru puii care ciugulesc în raza pazei lui[...] Și ... Soarele apune. Sunt toate patru tablourile, grupurile așa de logic și de simetric așezate, ținându-se fiecare figură în potrivită perspectivă ... Și totdeauna în față, aproape pe același plan, alături cu figura măreață a eroului, acea suavă arătare a copilei, Oana cea pe drept cuvânt iubită de el - tipul bunătății și cumințeniei, supunerii și devotamentului, adorând pe strălucitul ei binefăcător ca pe un sfânt ce este - seamănă cu un
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
de pe malurile lui, cursul de apă era purtător de ciumă și holeră. Mă mult, meandrele și mlaștinile râului împiedicau dezvoltarea orașului spre vest. Deoarece tehnicile de construcție evoluaseră, râul a fost îndreptat și canalizat. În anii 1930, au fost concepute planuri de acoperire a Senne pe întregul sau curs din zona metropolitană a orașului Bruxelles, care se extinsese semnificativ de la prima acoperire în secolul al XIX-lea. Râul, care curgea până atunci prin canalele acoperite din centrul orașului, a fost deviat
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
în Bosnia și Herțegovina, încercând să obțină de la otomani amnistierea răsculaților. Pregătirile au început mai târziu în Bosnia și nu s-au putut coordona cu cele din Herțegovina. Aici erau implicați Vaso Vidović, Simo și Jovo Bilbija, Spasoje Babić și . Planul lor era de a elibera mai întâi satele ; Prosara și , atacând apoi liniile de comunicație și izolând orașele de pe râul Sava, pentru a cuceri apoi Banja Luka. Data de declanșare a răscoalei a fost stabilită la 18 august 1875. Otomanii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
asupra populației, locuitorii din , Čitluka, Petrinje, , Pobrđani și i-au atacat pe turci la Dvorište în 15 august. Răscoala s-a declanșat, liderul ei fiind Ostoja Kormanoš. Conducătorii răscoalei s-au întors din Muntenegru în 1875 și și-au continuat planurile de luptă. Ei intenționau eliberarea regiunii , după care să se extindă în restul Herțegovinei. Între timp, turcii îl căutau pe haiducul Pera Tunguz, care atacase un convoi în munții Bišini la 5 iulie. La 9 iulie, autoritățile care îl căutau
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
de alimente și de arme. Acest succes a ajutat la negocierile cu Poarta, iar orașele sud-slave s-au organizat pentru ajutarea rebelilor. La Belgrad, Novi Sad, Zagreb, Trieste, Dubrovnik și Cetinje au fost înființate comitete de susținere a rebelilor. Pe plan extern, s-au remarcat eforturile lui Giuseppe Garibaldi și a altor grupări, inclusiv la Roma, Veneția, Londra, Viena și în alte orașe. La sfârșitul lunii august, turcii au reușit să adune 15.000 de bărbați și 48 de tunuri. Rebelii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
să implice susținere militară atât din partea lui Sigismund cât și din partea lui Albert. Sigismund a ezitat însă să participe la această acțiune, de teama că ar rămâne expus la un posibil atac rusesc. Când von Fürstenberg a aflat de acest plan, a adunat o forță armată în fruntea căreia a pătruns pe teritoriul Arhiepiscopiei Rigăi și a capturat în iunie 1556 principalele cetăți Kokenhusen și Ronneburg. Jasper von Munster a fugit în Lituania, dar von Brandenburg și Christoph von Mecklenburg au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
nu s-a construit nimic. După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, construcția șoselei a fost abandonată în favoarea operațiunilor de reconstrucție postbelică. În anii 1960 însă traficul a început să crească foarte rapid, și s-a întocmit un nou plan pentru o șosea D1, fără partea din Rutenia Carpatică, ce fusese anexată de URSS în 1945. În partea cehă a Cehoslovaciei, lucrările au început în 1967. În partea slovacă, ele au demarat în 1973 prin construcția segmentului - Liptovský Mikuláš, o
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric: La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
generalizată în rândul populației care nu se mai gândea la speranțele pentru România Mare ci se temea pentru soarta României Mici. Dar cea mai importantă consecință a fost decizia autorităților române de a opri ofensiva în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care avea să ducă la o serie de înfrângeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național. După Turtucaia, comandamentul germano-bulgar de pe de pe frontul de sud comandat de von Mackensen, a
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
participă primul ministru, locțiitorul șefului Marelui Cartier General - generalul Dumitru Iliescu, și comandanții de armate, generalii Ioan Culcer, Alexandru Averescu si Constantin Prezan. Pe timpul consiliului s-au conturat două concepții diametral opuse, una susținută de generalul Prezan care cerea continuarea planului inițial și a ofensivei din Transilvania, cu unele întăriri punctuale ale frontului de sud și cea de-a doua susținută de generalul Averescu căruia i s-au adăugat ceilalți comandanți de armate, care prevede oprirea ofensivei în Transilvania și desfășurarea
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]