279,071 matches
-
asigurarea unei baze de plecare pentru viitoarele atacuri împotriva Franței. Era de fapt o reeditarea a planului Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale, care dusese la impasul de pe frontul de vest și în final la pierderea războiului de către germani. Acest plan a fost respins de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
la pierderea războiului de către germani. Acest plan a fost respins de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin Ardeni. Acest atac urma să fie realizat de majoritatea unităților mecanizate și de tancuri (Divizii Panzer), care și-ar fi croit drum până la malurile Canalului Mânecii). Pentru mascarea atacului principal urma să fie declanșată o
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
până la malurile Canalului Mânecii). Pentru mascarea atacului principal urma să fie declanșată o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele aliate trebuiau să fie atrase într-o capcană. Versiunea revizuită a "Unternehmen Gelb" (Operațiunea Galben), cunoscut și ca Planul Manstein, a fost lansată cu succes pe 10 mai. Planul german nu și-a atins obiectivul distrugerii Corpul expediționar britanic care, în timpul luptelor de la Dunkerque, a reușit să își evacueze majoritatea efectivelor. În schimb, forțele terestre belgiene și olandeze și
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
declanșată o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele aliate trebuiau să fie atrase într-o capcană. Versiunea revizuită a "Unternehmen Gelb" (Operațiunea Galben), cunoscut și ca Planul Manstein, a fost lansată cu succes pe 10 mai. Planul german nu și-a atins obiectivul distrugerii Corpul expediționar britanic care, în timpul luptelor de la Dunkerque, a reușit să își evacueze majoritatea efectivelor. În schimb, forțele terestre belgiene și olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Corpurile Aeriene II și V), "Kampfgeschwader 77" (Grupul de bombardament 77) și "Kampfgeschwader 28" din cadrul "Fliegerdivision" (Grupul de bombardament 28 - Divizia aeriană I) să atace Parisul. Operațiunea a fost împiedicată de vremea nefavorabilă. Totuși, Sperrle a ținut să își continue planurile de atac și a ordonat chiar a doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup) din cadrul Grupului de bombardament 28 să conceapă o operațiune cu numele de cod "Paula". Obiectivele operațiunii
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
a Bulgariei. Veștile minunilor săvârșite de el au ajuns până în capitala Țaratului Bulgar. Țarul Petru I (fiul țarului Simeon I) a călătorit 120 km până în Munții Rila pentru a se întâlni cu Sf. Ioan și a-i cere sfaturi pe plan spiritual. Întâlnirea lor este descrisă în detaliu într-una din hagiografiile Sf. Ioan de Rila, precum și în Testamentul Sf. Ioan de Rila. După o călătorie lungă și obositoare, țarul Petru I a ajuns la locul unde trăia Sf. Ioan, dar
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
care l-a omorât, tras de Gavrilo Princip, este acum un exponat în muzeul castelului. Castelul a fost construit se pare în jurul anului 1280 de către episcopul Tobiaš al Pragăi că o fortificație gotica în stilul unui castel francez cu un plan dreptunghiular și turnuri rotunde care ies în afara la colțuri, ceea ce face posibilă o apărare mai eficientă. Cronicile atestă faptul că familia Benešévic din orașul apropiat Benešov a fost proprietara castelului în 1318 și că, în 1327, castelul a trecut în
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
Savana a fost o formație de muzică ușoară și pop-dance din Republica Moldova, compusă din Laurențiu Popescu, Diana Pleș (Rotaru) și Tatiana Malaia. O bună parte din piesele formației au devenit hituri pe plan național și au fost difuzate la multe posturi de radio cu acoperire națională din Republica Moldova. Printre șlagărele care i-au consacrat sunt: „Mi-e dor de voi părinți”, „Mama”, „Cânta o chitară”, „Mă iubeai și te iubeam” ș.a. Trupa a
Savana (formație) () [Corola-website/Science/335934_a_337263]
-
celui de-al Doilea Război Mondial podul a fost distrus de trupele germane în timpul Revoltei din Varșovia, la 13 septembrie 1944. Această demolare a fost mult mai completă: toate deschiderile s-au prăbușit și doar pilele inferioare au rezistat. Primele planuri postbelice ale noului guvern polonez (comunist) prevedeau construcția unei structuri temporare de lemn pe pilonii existenți, dar lucrul pripit a făcut ca podul să se prăbușească. Refăcut pe piloni noi după proiectul lui Stanisław Hempel, podul a fost redeschis la
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
actual și avea o înălțime de 42 de metri. În perioada construcției sale, el a fost numit Turnul Nou. Poarta care trecea pe sub turn trebuia să fie una din cele treisprezece intrări în Orașul Vechi, dar, cu toate acestea, acest plan nu a devenit realitate. Lucrările de construcție au fost întrerupte în anul 1483, când regele Vladislav al II-lea a trebuit să se mute din cauza revoltelor. El s-a întors în oraș în anul 1485, dar și-a mutat reședința
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
Hoří, má panenko" 1967) al lui Forman, un alt film mare al epocii, rămâne un film cult de mai mult de patru decenii de la lansare. După ce Alexander Dubček a fost ales la conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia și a inițiat planuri de a prezenta un "socialism cu față umană" prin reforme și liberalizare (o scurtă perioadă cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga), Uniunea Sovietică și aliații ei din Pactul de la Varșovia au invadat țara pentru a stopa încercarea de reformă
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
-și pună teoriile în aplicare pe teritoriul S.U.A., și i se oferă un buget nelimitat. Schauberger acceptă oferta însă datorită unor neînțelegeri este nevoit să renunțe și nu obține dreptul de întoarcere în Austria decât abandonând americanilor toate prototipurile și planurile și angajându-se de a nu mai lucra niciodată în domeniul imploziei. La cinci zile după întoarcerea în țară, moare la Linz pe 25 septembrie 1958. Victor Schauberger a dezvoltat tehnologii bazate pe implozie. Implozia are la bază un vortex
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
de Ioannis Kapodistrias în funcția de comandant al trupelor din estul Greciei. La 25 septembrie 1829 el a reușit să-l determine pe comandantul turc Aslan Bey să capituleze în Pasul Petra, punându-se astfel capăt războiului de eliberare. În plan sentimental, el a avut o relație de dragoste cu Manto Mavrogenous, eroină a Războiului de Independență al Greciei. A murit la Nafplion la 16 august 1832.
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
anul 275 regele Yasser Yuhan'im i-a izgonit pe etiopienii aksumi'i din Tihama, care stăpâneau acolo de câteva secole. Departe de regatele sud-arabice, împărații sasanizi ai Persiei, care, în anul 224, luaseră locul parților, au început să avanseze planuri hegemoniste pe cuprinsul Asiei anterioare și al Peninsulei arabice.În cele din urmă perșii sasanizi au ajuns până în Himiar. În prima jumătate a secolului al IV-lea a apărut prima oară în inscripțiile himiarite mențiunea lui „Ilan, Stăpânul Cerului” Aceasta
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
noștri nu băgaseră de seamă nimic". După victoria în prima bătălie de pe Jiu, din prima parte a lunii octombrie, Armata 1 română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești. Sectorul ocupat
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că ceea ce nu a obținut la Surduc prin surprindere, „trebuia obtinut prin intrebuințarea forței brutale”. În acest scop, cele cinci
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de Vitus de Bítov, viitorul staroste de Karlštejn, dar nu există documente care să precizeze cine a fost constructorul. Unii istorici speculează că Matei din Arras poate fi considerat arhitectul castelului, dar acesta murise deja în 1352. Este posibil ca planurile să nu fi fost realizate de un arhitect, ci să fi fost elaborate de un inginer care a spus în practică ideile și cererile împăratului, rezolvând cu precizie matematică problemele tehnice ce au apărut pe parcurs. În schimb, Sfântul Împărat
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
numele în Spitalul Ponderas. Tot în 2010, odată cu deschiderea clinicii, a fost lansat și primul program de tratament complex al pacientului metabolic, care include, pe lângă intervenția chirurgicală, și evaluări pre- și post-operatorii detaliate, seminarii despre obezitate si chirurgie bariatrică, precum și planuri de nutriție și monitorizare continuă pe o perioadă nedeterminată a pacienților tratați. În 2011 are loc prima operație bariatrică efectuată laparoscopic în România care a fost transmisă în direct la un congres internațional: al 22-lea Congres de Chirurgie Digestivă
Cătălin Copăescu () [Corola-website/Science/335946_a_337275]
-
care a dus la crearea unui program inovator de studii postuniversitare de bioapărare la (GMU), care a atras studenți din întreaga țară. În cadrul acestui program, el a fost distins profesor de microbiologie medicală, și director educativ. El a dezvoltat și planul GMU pentru un centru de cercetare de nivel de biosecuritate trei (BSL-3) și a fost un rol esențial în obținerea de 40 de milioane de dolari în granturi de la guvernele federal și al statului pentru construcția instalației. În 1999, Alibek
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
Nationale-Nederlanden (din 1991 ING Bank) a fost de acord să sponsorizeze construcția unei clădiri pe acel loc. „Super-banca” l-a ales pe Milunić ca arhitect principal și l-a rugat să-și ia ca partener un alt arhitect renumit pe plan mondial pentru a realiza proiectul. Arhitectul francez Jean Nouvel a refuzat ideea din cauza suprafeței prea mici, dar bine-cunoscutul arhitect canadiano-american Frank Gehry a acceptat invitația. Ca urmare a situației financiare excelente a băncii de la acea vreme, ea a fost capabilă
Casa care dansează () [Corola-website/Science/335980_a_337309]
-
multe alte realizări, Mucha a fost, de asemenea, cel care a reînviat Francmasoneria Cehă. Una dintre cele mai mari colecții de lucrări ale lui Mucha se află în posesia fostului jucător profesionist de tenis (ce a fost nr. 1 pe plan mondial) Ivan Lendl, care a început colecționarea lucrările sale după întâlnirea cu Jiří Mucha în 1982. Colecția sa a fost expus public pentru prima dată în 2013, la Praga.
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]