29,566 matches
-
cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de lucru în gospodărie. Află tu că baba mea știe să te puie la treabă. Si să dea dracul să nu faci, că ți-ai găsit nașul. Melesteul îl ține la îndemână... Aha! De asta te plângi tu așa des de durere de șale. Te altoiește baba cu melesteul. Măi da’ bine îți face! Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te plângi tu așa des de durere de șale. Te altoiește baba cu melesteul. Măi da’ bine îți face! Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții aici. Când mai trecem pădurea? Continuând să râdă, cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al meu o cam uitat de treburile lui. Puicuțele cotcodăcesc în zadar, iar vremea se schimbă cum vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre... In noaptea aceea, Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre... In noaptea aceea, Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare? Iți place treaba Cocoșitule? l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de dracu’. Tu știi că eu și cu Dumitru ne am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur cuvânt, icnit, Cocoșitu. Să nu uiți asta, băiete! Să nu uiți! l-a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
In timp ce Cocoșitu adăpa boulenii, Pâcu i s-a adresat lui moș Dumitru: Uite la el. Al dracului mai vrea să fie cărăuș. Ii în stare să facă orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înseamnă că crâșma îi de pe când era bunica fată - cum s-ar spune. Bunica, Dumitre? Poate străbunica sau... Altfel cum s-ar spune locului „La Crâșma din drum?” Poarta crâșmei era închisă. Dincolo de ea se auzea glasul Măriuței: Costache! Termină treaba prin curte și vină să mă ajuți, că acușica pică Dumitru cu ai lui și mâncarea nu-i gata. Te-ai uitat la plăcintele din cuptor? M-am uitat. Ar cam trebui scoase, că s-au rumenit bine. Vorbești de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
facă sănătoasă, îi mergea din ce în ce mai rău. S-o învârtit doftorii pe lângă ea, dar amărâta numai nu se făcea bine. Bărbatul trecea pe la spital și îi întreba pe doftori: „Se mai face bine fimeia mea sau...?” „Apoi, bade, cum se vede treaba îi slabă nădejde. Noi ne zbatem s-o facem sănătoasă și ea numai nu vrea.” „Mare-i Dumnezeu și poate s-o îndura s-o facă bine, că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai ducă noaptea? Cine trage clopotele la miezul nopții? A lăsat treaba pentru a doua zi. „Un sicriu tot trebuie să-i fac, așa că acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dumneata să mă lămurești ce-i aceea otopsie.” „Ce spui, omule? Cui trebuie să-i facă autopsie?” „Fimeii mele. O murit în spital și nu mi-o dă s-o îngrop până nu-i face otopsia.” „Apoi nu-i o treabă bună, bădie.” „Adică cum, domnule învățător?” „Adică...cum să-ți spun eu?... Adică...Dar mai bine îi să nu știi...O aduci, o îngropi și gata. Ce folos să știi ce îi aceea autopsie? Nici unul. Tot o îngropi. Nu?” „Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să zic - a grăit moș Dumitru, cu o vibrație anume a glasului. Dacă îți stă ceva pe suflet, atunci zi-i, Dumitre! Zi-i!... Imi stă, Pâcule. Imi stă. Si am să-ți spun. Spune, Dumitre. Spune, că ce altă treabă avem până ajungem acasă. Simt eu, Pâcule, că nimica nu va mai fi ca înainte...Cine o să mai spuie atâtea polojănii câte ai spus tu? Si încă câte mai aveam de spus, Dumitre!... Soarele și-a adunat cu grijă rază
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trebuie să nu fie nici bănuită. Iar mai departe, scrisoarea conchide: «Cât pentru mine, domnul meu, mi‐ar plăcea să trăiesc într‐o republică de femei, unde ele să poruncească și noi să ascultăm. Crede‐mă că n‐ ar merge trebile mai rău». * Mama ca ființă care ne‐a dat viață e în toate. Din volumul „Cele mai frumoase poezii românești” , publicat prin anul 1937 de Const. Solomon și G. Ursu, cu recomandarea ca elevii lor să le citească și recitească
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cum se spune. Și se mai spune că în război și în dragoste e permis orice. Ana o fi devenit și ea reporter de război. Ba nu, reporter de război sunt numai eu. Ea e jurnalist ca toți jurnaliștii și treaba lor, a jurnaliștilor, nu e numai să dea din gură sau să-și fluture pixul pe sub nasul oamenilor. Ei trebuie să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Inventica și Măiastra. Au străbătut încăperile cu încântare. Învățătorul are o cameră video pe care văd că o folosește, exact ca Ana, peste tot. O fi și Învățătorul un reporter? Prințul îi invită pe toți să se așeze împreună la treabă. Ce urmează să facă? Aud o vorbă mare- mare și foarte importantă: se vorbește despre „un PROIECT”. Înțeleg că ar trebui să facă împreună „un PROIECT”. În proiect se scrie, de obicei, ce ai de gând să faci, cum vrei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-au împărțit treburile. Dar sunt cam multe și cam urâte treburile lor. Să-ți invidiezi sau chiar să-ți urăști vecinii, rudele, prietenii sau colegii pentru că au o coadă mai stufoasă decât a ta, sau o casă mai mare, o mașină mai nouă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-au împărțit treburile. Dar sunt cam multe și cam urâte treburile lor. Să-ți invidiezi sau chiar să-ți urăști vecinii, rudele, prietenii sau colegii pentru că au o coadă mai stufoasă decât a ta, sau o casă mai mare, o mașină mai nouă sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strîngere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E Bunty. — Bunty, spun eu. — L-au prins? — Da. Tocmai m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
CRIMINALU Îmi trebuie aer. Ne trebuie aer neapărat. Eu eu eu miros slănina aia prăjită Împuțită... Cineva să sune la poliție. Ajutor. Vă rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătîndu-ne controlul asupra respirației pe cînd sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
discuția. Fierb pe scaun. Încep să spun ceva, dar vaca ridică o mînă și mă Întrerupe. — Te-ai purtat aiurea atunci cu Karen. Era deprimată și beată, iar tu ai profitat de asta. Chiar ai o problemă, știi? Nu-i treaba ta. Am fost amîndoi de acord, ca doi adulți, Îi spun eu. — Nu era Într-o stare În care să poată să fie sau nu de acord, cloncăne Drummond. Crezi că dacă era lucidă, s-ar mai fi dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
genul de persoană care Îți imaginezi că ești, deși Dumnezeu știe cum o fi asta. Ce morții măsii e asta... nu știe nim0000mănîncă00000000000mănîncă0000000000000000000000nu știe nimic 000000000000nu ai nevoie 000000000000000000000000 000000000000decît de iubire 0000000000000000000000 — Eu... eu nu Îmi fac prea bine treaba acum... nu mi-o fac prea bine... am slujba asta de prea multă vreme... În Australia am fost cel mai bun... familia mea nu vorbește cu mine... din cauza grevei... sînt o familie de mineri... Newtongrange.... Monktonhall... nu vorbesc cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
părăsești, sigur voi muri. — Șefu’... eu... nu mă părăsi... stai cu mine... ne văicărim noi pe o voce care nu-i a noastră. — Nu Încerca să vorbești Bruce, mai tîrziu. SÎnt aici, mă strînge Toal de mînă. Un om de treabă Toal, Întotdeauna am zis-o. Are o expresie În ochi, ca mama mea cînd era pe moarte În patul ăla din spital. CÎnd Încercam să-i spunem că ne pare rău pentru toate prostiile pe care le-am făcut. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mama lui. Se uită la mine. Ești foarte amabil, dar n-aș putea să te las... — Nu-i nici o problemă. Sincer. Facem schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului pe cînd se Îndepărtează. MÎinile noastre sînt aproape tăiate În două de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta pînă nu ajungem acasă. Cine sîntem noi? Cine sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Întîmplă cu tipul din scenariul tău..., ăăă polițaiul rasist? — N-am ajuns pînă acolo Bruce. Poate reușești să m-ajuți! zîmbește el. Oricum, asistența socială o să vină aici În curînd. După cum ziceam, Încearcă să reziști. Toal pleacă. Un tip de treabă. SÎntem singuri. Aprindem televizorul. Nu-i nimic la televizor. 00000ai mai iubit odată000000Înainte de Carole 000000 Nu. Noi nu ne iubim decît pe noi Înșine. 0000ai iubit odată0000000cu siguranță că toată lumea o face0000000 Nu. Noi nu sîntem așa. Ne gîndim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]