29,398 matches
-
în minte cititorului la finalul acestei lecturi este cea din titlul unei cărți anterioare a lui Mihai Șora: Mai avem un viitor? Cea mai recentă carte a filozofului ajuns în pragul vîrstei de nouăzeci de ani pune în chestiune chiar destinul omului (post)modern. Într-un fel, ea poate fi considerată, pînă la un punct, o replică a lui Mihai Șora la foarte discutata carte a lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Cititorul cît de cît familiarizat cu scrisul lui Mihai Șora
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
luminând ,drumul de la cauza reală la reprezentarea ei individuală complexă și, apoi, de la ideologia soluției oferite la psihologia care o impregnează" (p. 43). El ține să precizeze că e vorba despre complexe de ordin cultural (nicidecum fiziologic) încorporate într-un destin colectiv asupra căruia una sau alta dintre individualitățile creatoare meditează optimist ori amar. Avem așadar aici o bătaie mai lungă decât aceea a simplei exercitări psihologice. Luăm în discuție, o dată cu Mircea Martin, o serie de complexe (al originii umile și
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
înscrise în programul de guvernare. ,Dictatorul" lui Bogdan Teodorescu vorbește însă de o altă putere, pe care o cunosc și de care se tem doar oamenii din interiorul sistemului: ,Puterea care nu generează beneficii, ci frică. Puterea de a muta destine. Puterea de a rupe oamenii de ei înșiși. Puterea de a oferi fiecărui om prețul corect. Și de a-l determina să se comporte în conformitate cu acel preț. Funcții, averi, titluri, medalii, răzbunări, chiar și neveste... Toate pot fi oferite. și
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
de cameră. Scenariul radiofonic George Enescu - istorie și legendă continuă demersul anterior al autorului, se constituie într-o elaborare dramatică amplă, de peste două ore, având drept scop structurarea personajului viu ce întruchipează personalitatea enesciană. Demersul a reușit. Este imaginea unui destin, este povestea unei vieți, sunt perioade ale unei istorii ce își are originile în deceniile de sfârșit ale secolului al XIX-lea și continuă până spre mijlocul secolului trecut. în rolul titular, actorul Florin Zamfirescu conferă credibilă consistență spirituală personajului
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
prefăcătorie, însușirile psihice ale omului, ale popoarelor". în paralel, aidoma unei scenografii de mare sugestie, atent elaborate, sunt definite planurile secundare, cele terțe ale acțiunii, este definită imaginea unei țări, a unei spiritualități în albia căreia distingem parcursul acestui fascinant destin artistic și uman. Am considerat - mărturisește autoarea - că expunerea teatrală nu poate fi protejată de ficțiune. Biografia lui Enescu, amplu redactată, este o sursă cu multiple succesiuni și notații necesare. Seria documentelor revelatoare (...) este ținută în frâul obiectivității de cercetările
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-asmut./ Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii acut,/ doamnă, cînd te rotesc ca pe deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie a secolului XX românesc nu a dus lipsă) și au produs fobii printre cei care, fără să glumească, își imaginau că România ar putea avea un destin cultural ca al Franței. Caragiale a fost însă productiv cultural chiar și prin animozitățile pe care le-a declanșat. Dovada, un filozof precum Constantin Noica a ajuns, la un moment dat, să recunoască (în Jurnalul de la Păltiniș) că atunci „cînd
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
unui nou statut social și chiar politic, cel de declarat critic al politicii guvernului, rămînînd încă în limitele legalității ( proclamate, evident, și nu a celei efectiv aplicate). Atitudinea mea actuală este următoarea: sînt aici, sînt român, sînt profund implicat în destinul acestui popor și, urmîndu-mi conștiința și, într-o oarecare măsură și profesia de analist politic și futurolog spun deschis, unde pot să vorbesc și cît pot de tare, că politica actualei conduceri a României, în special începînd din 1971, este
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
Fanny Tardini-Vlădicescu, pe de o parte, V. Alecsandri și I. L. Caragiale, pe de alta. Ucenicia teatrală a lui Liviu Rebreanu și de cronicar dramatic a lui Radu Beligan, elev. Războiul resimțit direct pe scândura primei noastre scene, actori purtători ai destinului uman, vast imprimat de necruțarea dosarului de cadre. Pasionat să descifreze textele îngălbenite de vreme, autorul cărții îl contrazice pe Sylvestre Bonnard, personajul lui Anatole France, dovedindu-se profund cititor și în documentele vieții imediate. Apelând la exercițiul descriptiv, Ionuț
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
exil, care s-au făcut cunoscuți scriindu-și opera, în cea mai mare parte, nu în limba lor, nu în limba română, ci în limba țării în care au trăit, în Franța, în Spania, sau în altele. Ce credeți despre destinul unui scriitor dintr-o țară a cărei limbă nu este de circulație universală? A.S. - Există o frază a lui Elias Canetti care cred că sintetizează mai bine decât ar putea-o face o mie de discursuri destinul scriitorului. Spune Canetti
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
Ce credeți despre destinul unui scriitor dintr-o țară a cărei limbă nu este de circulație universală? A.S. - Există o frază a lui Elias Canetti care cred că sintetizează mai bine decât ar putea-o face o mie de discursuri destinul scriitorului. Spune Canetti că «exilul este patria scriitorului»... R. - A spus-o, într-un fel, și Vintilă Horia în romanul său Dios nació en el exilo... A.S. - Există două feluri de exil: un exil teribil, care este exterior ființei scriitorului
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
Bine înțeles adepții celor două teorii au vrut să se legitimeze implicându-l pe Eminescu, poetul național, care ar fi formulat gânduri similare; prestigiul poetului este atât de mare, încât mai toate curentele și gânditorii care s-au aplecat asupra destinului românesc caută să și-l revendice ca precursor. Dar numai protocronist nu a fost Eminescu. El era adeptul maiorescianismului și nu putea susține inepții asemenea celor lansate de Edgar Papu și discipolii săi. El avea să spună: "Principiul fundamental al
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
Barbu Cioculescu Ține de fatalitate, ca să nu zic de hazard, de fatalitate, fiindcă de aceasta n-ai scăpare. Și hazardul e imperios, cu intervenții punctuale însă la o cotitură de destin. În contencios, a fi, astfel, evreu este o decizie a fatalității, o dată ce ești, nu poți să nu mai fii, precum citeam în fragmentul de roman publicat în R. L., Departe de zarea albastră, de Carmen Riera. Nu este, hotărât lucru
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
dirimant, ci distrugător. Chiar primit în rânduri dar cu rușinea trecută în autobiografie soarta mi-era dinainte pecetluită. A fost o lovitură în plex, un șoc, mai grav decât un diagnostic de tuberculoză, o prăbușire de eșafodaj un verdict de destin. A fi mic-burghez însemna a aparține unei rase iremediabil inferioare, irecuperabile, impure, de ultimă treaptă, a fi un ins în care nu se poate avea pic de încredere, o pacoste socială, un parazit, iarba rea da? demoralizant pentru ceilalți, contagios
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
un cuvînt a exteriorului și a interiorului, devine sursa unei întregi mitologii, cu echilibrele, năzuințele și dramele ei. Dacă Jiquidi nu este niciodată patetic și nu își edulcorează observațiile în sentimentalisme explicite, nu înseamnă că el nici nu participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite altfel decît utopie romantică sau una dintre multele fațete ale conștiinței mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
introduce apoi, o dată cu consolidarea puterii populare, propria versiune de realism socialist, căci ochiul Partidului este atoatevăzător. E adevărat, un Alexandru Sahia are șansa, nesperată, de a călători în viitor, în patria sovietică, acolo unde Andrei Jdanov dirijează, în numele marelui Stalin, destinele artei sovietice, în aceeași manieră în care Leonte Răutu o va face în deceniul de după 1948, în republica populară română. Arta totalitară își asumă misiunea ei formatoare și activistului, scriitorul / cineastul îi oferă o cale de acces către interioritatea umană
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Lucia Sturdza Bulandra" din București. După Prefața "Toma Caragiu se prezintă el însuși" și o substanțială Bibliografie, urmează capitolul central al cărții: Filmul unei vieți și al unei mărturisiri de credință". Este o amplă prezentare, sugestivă și minuțios alcătuită, a destinului unei familii de aromâni ce străbate Peninsula Balcanică pentru a ajunge în România. Evenimente dramatice din pragul războiului și după aceea determină familia Caragiu să se refugieze mereu ( au suferit mai multe refugieri cu pierderi importante), fugind de urgia frontului
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
ipostaze ale actorului, într-o remarcabilă realizare grafică. Aici apare un Toma adolescent, un Toma frumos sau sever ori surprins, chinuit, slab, gânditor, solid sau histrionic, așa cum era de întâlnit pe stradă, în lume, pretutindeni pe unde l-a purtat destinul. Actorul, în numeroasele și irepetabilele sale ipostaze, o alta cu fiecare rol interpretat captivează imaginația, te face să gândești, pentru o clipă, că poate totul a fost doar un vis, că 4 martie 1977 nu a existat decât într-un
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
damnat, pentru care Il faut être absolument moderne și un poet liric precum Neruda? În aceea că amîndoi sunt condamnați să exprime ființa lucrurilor, în mod poetic. Oare a exprima ființa nu este un exercițiu făcut de filosofi? Asta este, destinul filosofiei este de a da motive, nu numai intelectuale, bineînțeles. Totuși, poezia, sau mai bine spus poeții adevărați, sunt capabili să declame și să exprime cu voce tare chestiunile de ultimă oră ale timpului lor, și nu numai atît, ei
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
șfichiul bicelor lipite/ prin secole de răni/ și securile cu luciul însîngerat./ Eu vin să grăiesc prin gura voastră moartă". Poetul, cronicar acum nu numai al timpului, ci și al istoriei sale, își asumă rol de rezonant, de e-vocator, pentru că destinul său este să răspundă chemării, vocația sa este aceea de a răspunde strigătului. Și el răspunde cu singurul lucru pe care îl are, cu singurul lui instrument: cuvîntul. Despre limba noastră, Neruda a spus: "...Ce grai bun am, ce limbă
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
pentru artă în ea. Ion Dumitriu, care nu făcea gazetărie, nu și-a luat pauză "de urgență" de la munca lui la șevalet. Mircea Nedelciu însă s-a întors la proză numai atunci cînd a primit primul semn brutal din parte destinului, să nu se mai joace cu timpul. După ce a rămas imobilizat, am mai fost pe la el în vizită, dar niciodată ca pe vremuri. Speram, contaminat de optimismul lui, că va scăpa într-o zi de ceea ce credeam că era lunga
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
întrebare, rostită la un capăt al galeriei în cea mai înceată șoaptă, e transmisă la celălalt ca o bubuitură de tunet." Autorul descrie locul unde "se puteau vedea fluturând emfatic... numeroase drapele capturate în Franța, Spania și Olanda, simboluri ale destinului schimbător" tot atât de schimbător ca al gândurilor omenești ceea ce îl face să mediteze asupra deciziei luate de a-și părăsi brusc școala. Era un gând ce se învârtea în jurul nenorocirilor iremediabil care urmează adesea după o alegere greșită." ( Exact de ce se
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
o bună parte a presei ar trebui, cred, să constituie nu numai o sursă de umor ( involuntar) pentru uzul națiunii aflate în plin sezon estival, ci și un prilej de reflecție pentru cei îndrituiți să conducă încă "500 de zile destinele tuturor românilor. La rîndul meu, prin natura profesiei, deschizînd zeci de caiete de teme și corectînd sute de eseuri, compuneri, teze ș.a.m.d., pot furniza mii de exemple precum: "Cel mai metaforic și mitic poet național este Lucian Blaga
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
și inocenței tinerești a învățăceilor li se adaugă pasiunea și munca împinsă pînă la jertfă de sine a dascălilor. Cum vremea schimbărilor impuse la vîrf mi se pare a fi apus definitiv, apelez la toți oamenii Școlii să reflecteze la destinul învățămîntului românesc în epoca globalizării. Știu că, în proporție covîrșitoare, reforma din acest domeniu a fost inspirată de sistemele occidentale. Însă mărturisesc a fi îngrijorat de tendința generalizării testelor grilă ( chiar și la literatură), știut fiind faptul că nici la
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]