29,295 matches
-
Caracas, capitala Venezuelei, am făcut o escală mai prelungită, de circa trei ore, timp în care am hoinărit prin shopurile duty-free, unde am putut să cumpăr câteva mici cadouri pentru Nicoleta, Silvia, Ionuț și Cătălin, de care îmi era tare dor. Am mai cumpărat și câteva atenții pentru colegii mei de la Protocol și chiar o cutie de "Havane" originale, pentru un mare fumător de trabucuri, căruia țineam să-i fac o bucurie. Caracasul, privit de sus, mi-a făcut impresia unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la întâlnirile colegiale și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
prindea de caraulă Însângerat de-al gândurilor șir, Iisus venea la mine, în celulă, Adus de mucenicul Radu Gyr.” Printre scrierile sale, care sunt numeroase, menționez: Melancolie (Cahul, 1936), În Zodia Cumpenei (Cahul, 1939), Poemul dezrobirii (Chișinău, 1943), Cântece de dor și de război (Chișinău, 1944), Poeme de dincoace (tipărită clandestin la Brăila în 1947), Decastihuri (București, 1968), Vinovat pentru aceste cuvinte (București, 1972), Argumente împotriva nopții (Bucuresti, 1976), Micul meu atlas (București, 1976), Echivalențe (București, 1978), Gestul împăcării (București 1983
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
ea în firea lucrurilor justificată nu numai de moment ci mai ales de evoluția și experiențele ulterioare ale vieții în noile spații. Determinat de toate noxele condiției de refugiat, de rănile sufletești niciodată pe deplin închise, se ridică acel specific dor, acea complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât își sfârșea seară de seară rugăciunile cu același “Și dă, Doamne, s-ajung acasă între pereții mei”... Ajunsesem în cadrul unei vizite organizate în 1979 cu „chemare” din partea unei nepoate a bunicii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Ilustră Adunare, Consiliul Național, singurul reprezentant legitim al voinței naționale a poporului român din Bucovina, a hotărât în ședința din 25 noiembrie a.c. constituirea sa în Congres, care să se întrunească astăzi în 28 noiembrie, spre a aduce la îndeplinire dorul și aspirațiunile pe care poporul nostru le nutrește și le păzește cu sfințenie vreme de un secol și jumătate ! Întruniți astăzi în acest măreț lăcaș, care este și trebuie să rămână simbolul unirii în credință, credință în Dumnezeu și în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ceilalți cu glonțul; transilvănenii, de dragul împăratului de la Viena, basarabenii de dragul țarului de la Petrograd. În curând, ei s-au simțit însă frați și bucuria le-a fost fară margini de mare, când și-au putut dezveli unul altuia sufletul, cu toate dorurile și cu toate nădejdile lui. Aici, ei au simțit că, deși „dușmani", ei sunt frați și fac parte din același popor. Nenorocirea de acum un an a României a adus apoi cu sine că peste o sută de mii de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Și culesul porumbului era plin de farmec, chiar dacă pentru copii era mai obositor. În fiecare seară, carul cu știuleți era descărcat În tinda casei și seara era destinată desfăcatului (depănușatului) În atmosfera de nedescris a poveștilor și a cântecelor de dor și dragoste. Adormeam În foile de porumb și numai În zorii zilei următoare eram duși În pătuțurile noastre pentru desăvârșirea visurilor Începute. Culesul prunelor și coacerea lor pe leasa de nuiele de salcie Împletite cu grijă gospodărească pentru conservarea deshidratată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era Întâlnit peste tot și cele 10-12 zile de farmec treceau fără să ne dăm seama. Nu voi uita niciodată frumusețea traseului PredealDâmbul Morii, prin vârful Piatra Arsă și coborârea sălbatică pe 7 scări sau peisajele Încântătoare de la Vârful cu Dor, Trei Brazi, etc. Erau dătătoare de viață pentru anul bucureștean care urma. Mă gândeam În primul rând la Milly și la fetiță, cărora Capitala nu le oferea decât o locuință insalubră, iluminată de lampa cu petrol, lipsită de canalizare și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și doi băieți. Rețin catrenul de pe ultima fotografie făcută Împreună (27 august 1989): “Aici la voi am Început o altă viață, / Aici la voi eu m-am născut a doua oară; / Aici la voi, În locul ăsta sfânt, voi reveni, / Când dorul iarăși mă’nfioară”. A urmat apoi tulburarea situației internaționale și legăturile dintre noi s-au Întrerupt. Prelegeri festive la deschiderea anilor universitari Întâlnirea cu D-na dr. Fabricant de la Cornell University (SUA) În 1981 la ROMVAC - Voluntari, preluată de Televiziunea Română
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un plus de viață și o formă de regret că nu putem fi ubicui. Am stat cândva la Timișoara un an de zile și îmi pare cumva rău că nu am rămas acolo, eram tânăr și mi s-a făcut dor de acasă, eram singur și nu cunoșteam poeți pe atunci, poate aș fi rămas dacă aș fi știut vreunul. De ce n-am rămas cu singurătatea mea, mă vei întreba? Pentru că nu am rezistat, de aia. Nici când am fost în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar viii își aduc aminte mereu de morți, nu vom scăpa nicăieri. Dacă pleci undeva, pleci oricum cu locul după tine, dar Mein Gott!, oricum nu poți pleca la 50 de ani așa de ușor fără să ți se facă dor până și de urâtul local, nu poți părăsi lumea de zgomote și stridențe care te ține treaz și în somn fără să nu surzești în altă parte. Și tăcerea în limba ta e mai plină de frăgezime decât în orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu poți trăi pe deasupra lucrurilor. E ca și cum ar trebui să sapi mereu o galerie. Trebuie să mergi mereu înainte. Orice evadare e absurdă. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e existență, e sânge și carne, e trăire, gând, suferință, dor, nebunie, iar basmul e basm... Cam asta e! Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Dacă n-ai fi Nichita Danilov, ce alt scriitor ți-ar fi plăcut (plăcea) să fii? Îmi e greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o sumă de reproșuri, până la un moment dat acceptate, apoi nu, ignorate, nu m-am gândit decât la reproșul că prea eram singur, pe când mi-aș fi dorit să fiu cu ai mei, știind că și pe ei îi copleșește dorul acolo departe, și pe mine aici mă îngrozește absența lor atât de prelungită. Și atunci am început să mă amăgesc cu o sumă de proiecte care mă scot din singurătatea fizică și mă introduc într-o lume care îmi dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
privință sunt întru totul de acord cu Arghezi. Sunt mai multe poeme de-ale lui Cezar Ivănescu care circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și-i voi acționa în justiție, prin Fondul Literar, deocamdată pe Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Mircea Rusu, Adrian Ivanițchi, ei vor forma primul lot... Fenomenul, oricum, ia proporții din moment ce până și dumneata, dragă Adrian Alui Gheorghe, scrii " M-a prins dorul de Moldova"... titlul exact al poemului este Doina. Dorul de Moldova... În două cărți recente, "Pentru Marin Preda" și "Timpul asasinilor", păreți a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deocamdată pe Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Mircea Rusu, Adrian Ivanițchi, ei vor forma primul lot... Fenomenul, oricum, ia proporții din moment ce până și dumneata, dragă Adrian Alui Gheorghe, scrii " M-a prins dorul de Moldova"... titlul exact al poemului este Doina. Dorul de Moldova... În două cărți recente, "Pentru Marin Preda" și "Timpul asasinilor", păreți a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi pot face pe mulți să roșească. Sau măcar să roșească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
străinătate, apoi un restrâns număr de artiști care-mi știu demult adevărata față: pentru ceilalți, numai indiferență... fața mea privește de acum către o Sfântă Față! Tema centrală a poemelor dumneavoastră este, indiscutabil, moartea. Chiar dacă e vorba de dragoste, de dor, de plecare sau de spațiul sacru care ne ține, ceea ce animă cuvintele e acel sentiment al morții (moartea însăși ) care ne pândește din colțul cel mai apropiat... Ce este moartea, domnule Cezar Ivănescu? Sau cine este ea? E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în centru (iată, sunt și eu acum un "central"), redacția "Familiei", drumul de acasă până la redacție și înapoi, cu tot mai rare devieri spre "Astoria", colegii, puținii prieteni și, mai ales, soția și viața noastră în doi, prinși definitiv în dorul pentru celălalt doi, fiii noștri Rareș și Vlad. Nu i-am dedicat Oradiei vreun poem anume, ea apare în câteva poeme cu, cum se spunea odinioară, locuri și oameni ale sale/ ai săi, totul convertit în irealitatea de sine stătătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcea ca și imposibilă acea libertate de a scrie fără constrângeri ideologice, politice sau de orice altă natură. Nu cred că vreunul dintre marii scriitori ai noștri stabiliți în străinătate n-a încercat sau nu încearcă, cum se spune popular, dorul de casă. Ceea ce e enervant și exasperant în zilele noastre este această blestemată sărăcie a posibilităților pe care (nu) le are un scriitor să iasă în lume pentru a se întoarce acasă, acest acasă uluitor de dezolant în incapacitatea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar, repet, este greu. Eu însumi, dând un titlu de carte " Arta răbdării", știu bine că nu e vorba despre faptul că aș fi un artist al răbdării, un profesionist al ei, ci că sunt un ucenic, un învățăcel cu dor de perfecționare. În răbdare stă, nu se știe exact unde și cum în cuprinsul ei, inspirația, iar nu cum se crede îndeobște că ea, inspirația, vine intempestiv, pe nepregătite și de-a gata. Știu sigur dar nu pot explicita această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă chiar totul. Sunt vii și dor. Pe Bacovia nu-l doare nimic. Identitatea lui poetică se află sub o totală anestezie thanatică. Care e raportul tău cu cititorul/ cititorii? Îl/ îi cauți? Te ascunzi și aștepți să te găsească? Îl/ îi ignori? Îl/ îi cultivi? Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii române, vreau să spun, am căzut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]