KorAP: Find »[drukola/base=inițiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1113 1114 1115 ...1150 >

28,738 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor etc. În schimb, riturile de contestare, inițierile, carnavalul, sacrificiile sau pelerinajele, deși structurate conform unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit o mai mare libertate de performare și includ elemente de negare a ordinii sociale. Dintr-un alt punct de vedere J.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de Gerald Gardner În 1924), „Ordo Templis Orientis” (Întemeiat de Aleister Crowley), „Roscrucian Fellowship of Crotona”, „The British Order of Druids” sau grupurile legate de „Heateism” (odinismul, heaternismul, hrafnarismul) apar ca asociații de vrăjitori care practică rituri specifice: sistem de inițiere și progresie În stăpânirea tehnicilor magice, retragere În natură, consum de substanțe halucinogene, dansuri extatice, manipularea de obiecte magice etc. După R. Hutton (1999, p. 72), aceste asociații au caracter vrăjitoresc, deoarece ...scopul ritului nu este să onoreze sau să

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a panteonului religios, prin introducerea În „familia” zeilor canonici a unei noi divinități (despre efectul erodant al acesteia, vezi M. Eliade, 1986, pp. 133-135

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
șamanice au În comun sistemul de selectare a șamanului: a) un spirit se manifestă Într-o persoană și o alege să Îndeplinească asemenea funcții. Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice sunt orientate

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
deosebit asupra vindecării magice. De asemenea, ei se ocupă cu divinația, alungarea spiritelor rele și contracararea faptelor acestora, conducerea sufletelor celor morți către lumea de dincolo. Frecvent, șamanii sunt organizați În confrerii (ceea ce implică numeroase rituri de selectare și de inițiere progresivă În tainele șamanismului). Ei conduc diferite ceremonii colective și se angajează În pelerinaje către anumite locuri sacre. De asemenea, posedă numeroase obiecte dotate cu puteri magice (oase, tobe, imagini sculptate ale unor spirite sau animale magice, haine cu imagini

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
este una marcată, În primul rând, de o criză, ruptură existențială care a „anunțat” statutul său ieșit din comun (un vis, o cădere În transă, labilitate nervoasă bruscă). De Îndată ce vocația sa este acceptată public, el trebuie să se supună unei inițieri Îndelungate și dificile, bazată pe diverse probe: Oricare ar fi metoda de alegere, un șaman nu este recunoscut ca atare decât după ce a primit o dublă instruire: prima de ordin extatic și a doua de ordin tradițional (tehnici șamanice, nume

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
instruire: prima de ordin extatic și a doua de ordin tradițional (tehnici șamanice, nume și funcții ale diferitelor spirite, mitologie și genealogie a tribului, un limbaj secret). Această dublă sarcină, asumată de spirite și de bătrânii șamani, echivalează cu o inițiere (M. Eliade, 1997, p. 28). Viața de zi cu zi a șamanului cunoaște numeroase suferințe și privațiuni, determinate de prescripțiile și interdicțiile care asigură dobândirea, păstrarea și amplificarea puterilor sale. El trebuie să postească frecvent, nu are voie să vâneze

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
adesea ținuta lor este una aparte, marcată de Însemne specifice congregației (pelerina, tiara, toiagul, toba, amuletele). Adesea sunt Însoțiți de un animal-emblemă (corbul vrăjitorului divin Odin); c) comunitatea lor poate fi organizată ca o societate secretă, bazată pe rituri de inițiere și consacrare și (În tradițiile europene) pe sacrificii sângeroase ( G. Weckman, 1987, vol. XIII, pp. 151-154); d) aceste comunități organizează Întâlniri, care se desfășoară În locuri și În momente neobișnuite, diferite de cele ale ceremoniilor sau sărbătorilor umane consacrate. Timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
complex numai sub semnul „schimbului”, adică al comunicării văzute doar ca transfer de mesaje, informații și obligații, reprezintă un cadru de interpretare simplificator și rigid. Nu trebuie să uităm că și alte rituri asigură comunicarea cu puterile supranaturale: spre exemplu, inițierile din riturile de trecere, procesiunile religioase, pelerinajele, sesiunile oraculare sau șamanismul au ca scop primirea sau transmiterea unui mesaj către divinități. De fapt, esența ofrandelor și sacrificiilor nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
delimitată, de constructe ceremoniale, fie o paradigmă generală, aplicabilă mai multor fenomene rituale, un fel de pattern universal al oricărui construct ceremonial. În prima accepțiune, ...riturile de trecere sunt ceremonii care Însoțesc și dramatizează evenimente majore precum nașterea, maturizarea și inițierea băieților și a fetelor, căsătoria și moartea. Numite uneori rituri ale crizelor existențiale (life-crisis) sau ale ciclurilor existențiale (life-cycle), ele marchează În mod cultural tranziția unei persoane de la o stare socială la alta (C. Bell, 1997, p. 94). Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
aceeași populație și nici Într-un același ansamblu ceremonial. Riturile de separare sunt mai dezvoltate În cadrul funeraliilor, riturile de agregare În ceremonialurile de căsătorie, iar În ceea ce privește riturile de limită, ele pot constitui o secțiune importantă, de exemplu, În graviditate, logodnă, inițiere, sau se pot reduce la minimum În cazul adopției, celei de-a doua nașteri, cele de-a doua căsătorii, trecerii de la vârsta a doua la a treia. Deci, dacă schema completă a riturilor de trecere comportă În teorie rituri preliminare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
exprimată această transformare. În general, riturile de trecere ale vieții marchează intrarea În rândul ființelor, social consacrate ca membri ai unei colectivități „umane” (riturile de naștere), trecerea de la stadiul infantil (fără drepturi sociale) la cel de persoană matură (riturile de inițiere), Întemeierea unei noi familii (riturile de căsătorie) și trecerea În neființă (riturile funerare). În formula lui Malinowski, ...dintr-un eveniment natural, ele fac o tranziție socială, maturității corporale Îi adaugă o concepție asupra intrării În bărbăție, cu datoriile, privilegiile, responsabilitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
semne culturale, care o ipostaziază Într-un moment simbolic unic. De obicei, nu există o corespondență mecanică Între schimbarea biologică și consacrarea ei În plan ritual: un rit precum botezul creștin intervine la multe zile după nașterea propriu-zisă. Riturile de inițiere sau consacrare nu au loc În momentul În care maturitatea sexuală a devenit evidentă (prima menstruație, de exemplu). De asemenea, În multe civilizații, riturile funerare au loc după câteva zile, chiar săptămâni de la decesul propriu-zis. Riturile de trecere combină manifestările

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
a unor transformări biologice, articularea dintre individual și social, dintre evenimentul obișnuit și cel marcat religios, dintre natural și cultural, dintre uman și cosmic. Dacă ansamblurile ceremoniale care consacră nașterea și moartea sunt relativ omogene din perspectiva sexelor, riturile de inițiere și căsătorie sunt marcate de constructele culturale care impun anumite modele ale masculinității și feminității. Prin asemenea construcții simbolice, În care masculinitatea și feminitatea apar polarizate (pe axele unor arhetipuri mitologice și roluri funcționale care variază de la o cultură la

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
după cântecul zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de rituri și Învățături transmise prin viu grai, al căror scop este să producă o modificare radicală a statutului social și religios al persoanei inițiate”, scrie Mircea Eliade

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de rituri și Învățături transmise prin viu grai, al căror scop este să producă o modificare radicală a statutului social și religios al persoanei inițiate”, scrie Mircea Eliade (1987, vol

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
producă o modificare radicală a statutului social și religios al persoanei inițiate”, scrie Mircea Eliade (1987, vol. VII, p. 225). Deoarece această transformare de statut se poate exercita În moduri diferite, În literatura de specialitate este frecvent utilizată distincția dintre inițierile legate de riturile de trecere ale vieții și cele asociate cu riturile de acces Într-o anumită organizație socială. După J. La Fontaine (1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p. 225; vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p. 225; vezi și A. Zempléni, 1999, p. 325). Riturile de inițiere legate de atingerea maturității cuprind o seamă de elemente comune (M. Eliade, 1987, 1992; G. Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p. 225; vezi și A. Zempléni, 1999, p. 325). Riturile de inițiere legate de atingerea maturității cuprind o seamă de elemente comune (M. Eliade, 1987, 1992; G. Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi et alii, 1987): a) separarea de mediul familiar, izolarea În anumite zone considerate non-sociale (păduri, munți

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
comunicate celor neinițiați; f) numeroase teste și probe (postul Îndelungat, vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea unor sacrificii, depunerea unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai complexe rituri de inițiere analizate de antropologi. În zorii primei zile a ceremoniei, șefii tribului și vracii (medicine men) se adună În coliba rituală Okipa. Tot atunci, de sat se apropie un indian mascat care Îl Întrupează pe Lone Man („Singuraticul” - n.r.), eroul fondator

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]