28,738 matches
-
plan fizic (prin izolarea În colibă), cât și În plan simbolic (ei sunt asexuați, prin acoperirea organelor sexuale, nu mănâncă și sunt dirijați pas cu pas de bătrânii satului, ca și cum nu ar fi În stare să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este un triumf asupra limitelor și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei care iau parte la aceste ritualuri Într-o poziție de „interstițiu”, caracterizată prin ambivalență: această poziție este definită de atribute precum pericolul, poluția, excesul, haosul, puterea fără limite, purificarea. În termenii consacrați de Mary Douglas (1965
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pentru că exprimă ideea de lipsă de formă, inițiații care termină perioada de izolare sunt tratați ca și cum ar fi Încărcați cu putere, căldură, pericol - și e nevoie de timp pentru ca ei să se răcorească. Deși multă vreme s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
izolare sunt tratați ca și cum ar fi Încărcați cu putere, căldură, pericol - și e nevoie de timp pentru ca ei să se răcorească. Deși multă vreme s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente constante: a) mutilarea corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate. Unele transformări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a crezut că inițierile sunt ansambluri ritualice preponderent masculine, cercetările recente arată că riturile de inițiere feminine sunt și ele foarte răspânite și extrem de complexe. Într-o lucrare de sinteză, B. Lincoln (1981, pp. 94-101) consideră că riturile de inițiere feminină implică următoarele elemente constante: a) mutilarea corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate. Unele transformări sunt produse În mod natural (dezvoltarea sânilor, creșterea părului, menstruația), iar altele În mod cultural (tatuaje, cicatrici, răniri); b) identificarea cu o eroină mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din calitățile arhetipale sunt transmise tinerelor, printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo. Jocul acestor opoziții este mai important decât În inițierile masculine, deoarece, În societățile simple, femeia nu beneficia de un statut egal sau la fel de important cu cel al bărbatului. În consecință, inițierea ei nu avea ca scop o schimbare de statut, de poziție În interiorul ierarhiilor sociale, ci una de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo. Jocul acestor opoziții este mai important decât În inițierile masculine, deoarece, În societățile simple, femeia nu beneficia de un statut egal sau la fel de important cu cel al bărbatului. În consecință, inițierea ei nu avea ca scop o schimbare de statut, de poziție În interiorul ierarhiilor sociale, ci una de tip ontologic, de poziție existențială. Dacă „pentru bărbat inițierea reprezintă o instalare pentru diverse funcții (sociale - n. M.C.), o trecere de la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
beneficia de un statut egal sau la fel de important cu cel al bărbatului. În consecință, inițierea ei nu avea ca scop o schimbare de statut, de poziție În interiorul ierarhiilor sociale, ci una de tip ontologic, de poziție existențială. Dacă „pentru bărbat inițierea reprezintă o instalare pentru diverse funcții (sociale - n. M.C.), o trecere de la un nivel de autoritate și responsabilitate la altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bărbat inițierea reprezintă o instalare pentru diverse funcții (sociale - n. M.C.), o trecere de la un nivel de autoritate și responsabilitate la altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
responsabilitate la altul mai Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Înalt, o tranziție spațială sau o schimbare de rezidență” (B. Lincoln, 1981, p. 102), În contrast cu acest model, inițierea feminină marchează o transformare ontologică, o creștere a puterilor ei naturale: „În antiteză cu statutul sociopolitic atribuit prin inițierile masculine, riturile de inițiere feminină conferă un statut cosmic, un loc definit În univers, un loc de o importanță și demnitate aparte” (p. 105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată când o femeie este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
105). În acest context, identificarea cu divinitatea și sinteza opozițiilor Întemeietoare capătă valori cosmogonice: „De fiecare dată când o femeie este inițiată, lumea este salvată de la haos, deoarece puterea creatoare fundamentală este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare la capacitatea sa de a accepta regulile ierarhiilor formale și informale și exigențele sistemului de lucru din instituțiile mass-media (vezi sinteza În M. Coman, 2007). Riturile de inițiere sunt frecvente În profesiile militare, În cele care implică un grad crescut de pericol (foraje, marină, salvamont etc.) sau În școlile cu o organizare mai strictă (precum școlile militare, cele normale sau cele sportive). De asemenea, multe echipe din diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pericol (foraje, marină, salvamont etc.) sau În școlile cu o organizare mai strictă (precum școlile militare, cele normale sau cele sportive). De asemenea, multe echipe din diferite sporturi au proceduri de acceptare, formale și informale, modelate după schemele riturilor de inițiere. Una dintre cele mai interesante aplicări ale acestui pattern ritualic este cea oferită de antropologul Julian Pitt-Rivers (1987), care, pornind de la observația că existența unei funcții utilitare nu reduce cu nimic valoarea simbolică a unei acțiuni, interpretează procedurile din aeroporturi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funcționarea specifică riturilor de trecere, În analizele consacrate vieții ceremoniale a populației Ndembu din Zambia, unde Turner a efectuat cercetări de teren (1967), conceptul de liminalitate a fost apoi extins pentru a explica mecanismele specifice unor ansambluri rituale precum pelerinajul, inițierile, carnavalurile, existența monastică, turismul, viața În kibbutz sau În taberele hippy, mișcările de protest social și chiar revoluțiile. În viziunea lui Turner, liminalitatea se definește prin câteva caracteristici fundamentale. În primul rând, are o dimensiune contestatoare: Liminalitatea este locul optim
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reflecție” (1967, p. 13). Astfel, monștrii (imaginari sau materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul perioadei liminale, neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunitate omogenă, liberă, nestructurată”; b) normative: acele communitas menținute prin mecanisme de control social; c) ideologice: „modele utopice ale societăți, considerate de creatorii lor drept forme care exemplifică sau suplinesc condițiile specifice unei communitas existențiale”. Conform acestui model, riturile de inițiere reprezintă communitas existențiale, structurile monastice sunt communitas normative, iar festivalurile hippy sunt communitas ideologice. Modelul teoretic construit de Victor Turner a reprezentat nu numai un instrument fertil de interpretare a riturilor de trecere arhaice și moderne, ci și un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992, p. 26). Deseori, călătoria include elemente specifice riturilor de inițiere. Traseul pelerinajului este marcat de atingerea mai multor locuri sacre, care se Înșiruie, Într-un crescendo, până la Centrul căutat. La aceste altare, biserici și mânăstiri (moschei, temple) sau locuri din natură consacrate religios (munți, stânci, poiene, izvoare, lacuri etc.), pelerinul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pelerinajul ca o expresie a antistructurii, adică a unei Întreruperi și anulări temporare a organizării sociale stratificate: Sunt tentat să văd pelerinajul ca o formă a antistructurii instituționale sau simbolice (sau poate o metastructură), care derivă din marile rituri de inițiere ale tinerilor din societățile tribale. ș...ț Pelerinajul este antistructura organizată a sistemului feudal patrimonial. El este pătruns de spirit voluntar, fără a fi Însă total liber de anumite obligații structurale. Limenul său este mult mai amplu decât acela al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din societățile tribale. ș...ț Pelerinajul este antistructura organizată a sistemului feudal patrimonial. El este pătruns de spirit voluntar, fără a fi Însă total liber de anumite obligații structurale. Limenul său este mult mai amplu decât acela al riturilor de inițiere și generează noi tipuri de liminalitate și comunitate laică (V. Turner, 1974, p. 182). Ulterior, Într-un studiu de referință semnat alături de soția sa, Turner a dezvoltat teoretic această viziune inițială și a interpretat pelerinajele ca pe un sistem ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale, crearea unui cadru ritual care oferă șansa unei reevaluări a reprezentărilor culturale specifice mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]