29,866 matches
-
Există și ipoteza că ar fi făcut parte din familia Cernat, boieri din Țara de Jos, proprietari ai întinsei moșii ce cuprindea lacul Brateș de lângă Galați, din care ulterior Petru Rareș va face danii de pescării unor mănăstiri. O altă ipoteză o consideră pe Maria, mama lui Petru Rareș, ca făcând parte din neamul lui Isaia logofătul de la Baia, din vremea lui Alexandru cel Bun, strămoșul fraților Toader și Petru, care ar putea fi chiar Petru Rareș și fratele său dinspre
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
familie se înrudea și mitropolitul Grigorie Roșca. Prin ctitoriile sale de la Baia, Hârlău și Voronețul legat de familia Bârlă, Petru Rareș s-a vădit și el legat de aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt, nu sunt antagonice, conduc la părerea că mama lui Petru Rareș aparținea unui neam de boieri și nu era doar o simplă nevastă de târgoveț, așa cum se afirmă în legendele mai vechi. Viața lui Petru Rareș înainte de
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
sala de clasă, pe când preda istorie, și anume cauzele și consecințele Partidei de Ceai din Boston. Au existat mărturii că ar fi fost diagnosticat ca având o tumoră craniană inoperabilă cu prognostic negativ, aceasta fiind responsabilă pentru criza suferită. Această ipoteză s-a dovedit a fi greșită. El suferea din cauza alcoolismului (asociat cu o alimentație deficitară), a adesea oprimantului climat sud-asiatic, constipației cronice, muncii în exces și a dezamăgirilor profesionale. Cum a spus el însuși, urmașii sultanilor și elitei din Brunei
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
în "-ovțî", "-auți" sau "-ivți". Într-un studiu realizat în anul 1984, Oleg Serebrian, pe atunci elev al școlii din localitate, exprima părerea că denumirea ar avea origini slave și ar proveni de la cuvântul est-slav "ходор"/"hodor" (drumeț). În favoarea acestei ipoteze el aducea ca argument și prezența acestui toponim, în versiune slavă, în Ucraina (Hodorivți, regiunea Hmelnițki) și în Bielorusia (Hadarauți, regiunea Brest).
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
au extins conținutui geodeziei și au deschis noi posibilități pentru rezolvarea problemelor ei științifice. În domeniul geodeziei a apărut o nouă disciplină, geodezia cosmică, care este într-o strînsă corelație cu mecanica cerească, aerodinamica și cercetarea cosmosului. Noile concepții și ipoteze geotectonice care au apărut la mijlocul secolului al XX-lea, precum și posibilitatea soluționării problemei geodinamice actuale cu metodele geodezice au consolidat legăturile geodeziei cu geofizica. Astfel, obiectul geodeziei este completat în sensul că el nu se referă numai la determinarea figurii
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman... "numai numele"?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Teoriile lui Neagu Djuvara sunt puternic contestate și critica este bine documentată, zeci de argumente se opun cu ușurință studiului sumar lingvistic al numelui. De exemplu Djuvara precizează că în comunitățile valahilor sedentari se practica de câteva
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
frecvența mai mare, fata de acel 0% absolut, măcar pentru a se putea forma un județ cu minoritate cumanică majoritar!(?) Djuvara a lucrat pe latura cumană și a sintetizat argumentele sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
latura cumană și a sintetizat argumentele sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”", concluzionează istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii istorici ca rămânând la stadiul de ipoteză. Dar, după ce pe tronul Ungariei urcă Ludovic cel Mare, va lua naștere o ofensivă ungară împotriva tătarilor. Basarab, fiind sub suzeranitate ungară, a fost determinat de împrejurări să-și reorienteze pentru o vreme politica externă. În urma campaniei din jurul anilor 1343-1345
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
muntean, în momentul în care este ocupat de oștile lui Carol Robert. Următorul ban de Severin, Dionisie Szecs, este menționat abia în 1335 și Nicolae Iorga crede că zona a fost recucerită de unguri definitiv abia în 1334 - 1335. Există ipoteza ca Banatul de Severin să fi rămas totuși în stăpânirea Țării Românești. Constantin C. Giurescu admite posibilitatea ca titlul de ban al lui Dionisie din 1335 să fie doar o pretenție. Pe de altă parte, spre răsărit granița nu a
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
le permitea să ajungă la Brăila nestingheriți prin zona cuprinsă între râurile Prahova, Ialomița și Buzău, este expresia stăpânirii ungare "de facto" a acestui teritoriu, prin urmare au stabilit granița răsăriteană pe Prahova și Ialomița. P. P. Panaitescu respinge această ipoteză și arată că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul muntean. Ideea este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
pe d'asupra cu o rondelă în formă de manta cu ciucuri [...] nu poate fi decât chipul lui Basarab, întemeietorul Țării Românești”". Considerând că niciunul dintre portretele existente în Biserica Domnească nu aparțin voievodului muntean, Matei Cazacu lansează în 1969 ipoteza că Basarab ar fi unul din personajele existente în miniaturile Cronicii pictate de la Viena, anume "„un om în plină maturitate, cu plete lungi și barbă castanie despicată în două, îmbrăcat cu o sarică asemenea celorlalți soldați și ținând o piatră
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
dat explicația teoretică a faptului că în efectul fotoelectric energia maximă a electronilor emiși de o suprafață metalică iradiată depinde nu de intensitatea, ci numai de frecvența radiației incidente, făcând presupunerea că radiația electromagnetică are o structură corpusculară (1905). Această ipoteză a fost primită inițial cu ostilitate de lumea științifică, până când în anul 1923 ea a fost reluată de Arthur H. Compton și acceptată ca unică explicație posibilă a împrăștierii razelor X pe electroni atomici (efect Compton). „Cuantele de lumină” asociate
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
controversa legată de aparenta violare a legii conservării energiei în dezintegrarea beta, Wolfgang Pauli a sugerat în anul 1930 existența unei particule de masă foarte mică sau nulă, care să restabilească bilanțul energiei. În 1934, Enrico Fermi a inclus această ipoteză în teoria dezintegrării beta și a numit particula "neutrino". Existența neutrinului a fost confirmată experimental de Clyde Cowan și Frederick Reines în 1956. În 1936, Anderson și Neddermeyer au detectat în camera cu bule o particulă cu sarcină electrică negativă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Proprietățile miuonului sunt similare cu ale electronului: parametrii de dezintegrare sunt de același ordin de mărime cu parametrii dezintegrării beta inverse, iar în ambele cazuri sunt emiși neutrini. În 1962, Leon Lederman, Melvin Schwartz și Jack Steinberger au confirmat experimental ipoteza că neutrinii emiși în cele două procese sunt diferiți. Electronul (formula 4), miuonul (formula 9), neutrinul electronic (formula 12) și neutrinul miuonic (formula 13) sunt "leptoni" (din greacă: λεπτός = subțire, fin) - particule supuse "interacțiunii slabe" dar care nu simt forța nucleară tare. Stabilitatea nucleelor
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
între nucleoni. Spre deosebire de interacțiunea electromagnetică, cu rază infinită de acțiune și care asigură stabilitatea atomilor, forța nucleară trebuie să aibă o rază de acțiune foarte mică, de ordinul de mărime al dimensiunilor nucleului. În anul 1934, Hideki Yukawa a făcut ipoteza că această "interacțiune tare" este mediată de o particulă încă neidentificată, așa cum interacțiunea electromagnetică este mediată de foton. Calculele teoretice indicau o masă intermediară între masa electronului și masele nucleonilor, ceea ce a sugerat denumirea de "mezon" (din greacă: μέσος = mediu
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
way"). În această schemă, atât mezonii cât și barionii sunt grupați în "supermultipleți" care pun în evidență simetria aproximativă SU(3) a interacției tari, fără a indica natura acesteia. În 1964, Gell-Mann (și, în mod independent, George Zweig) a formulat ipoteza că hadronii sunt particule compuse, alcătuite din unități elementare pe care le-a numit "quarkuri" (singular: "quark"). Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar barionii din trei quarkuri formula 16. Acest model matematic avea defectul că viola principiul de excluziune. Oscar W. Greenberg a arătat că defectul putea fi remediat făcând ipoteza că, pe lângă aromă, quarkurile au o proprietate suplimentară, numită simbolic "color" ("culoare"), cu trei valori diferite, respectiv "red" ("roșu"), "green" ("verde") și "blue" ("albastru"), și că hadronii sunt „incolori” (adică quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
ce erau necesare, plus consilieri militari (Pascal Vidrașcu?). S-au adus aparate, operatori străini, prelucrarea peliculei s-a făcut în laboratoare parisiene. Va fi fost Gr. Brezeanu regizorul filmlui? Din relatările timpului nu găsim vreo informație care să corespundă acestei ipoteze. Dimpotrivă, ele îl prezintă ca „animator”, producător al filmului, alături de societarii Teatrului Național și de Leon Popescu. Mai mult, se pare că el a fost cel care l-a atras pe finanțatorul întregii întreprinderi. În anul 1985, criticul de cinema
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
interacțuinilor mecanice ale atomilor, dar această teorie nu s-a bucurat de largă acceptanță în acea vreme. În Occident, determinismul este adesea asociat cu fizica newtoniană, care descrie materia fizică a Universului operând potrivit unui set de legi cognoscibile, stabile. Ipoteza numită "Bila de biliard", un produs al fizicii newtoniene, afirmă că odată ce au fost stabilite condițiile existenței Universului, restul istoriei Universului urmează în mod inevitabil. Dacă ar putea să avem cunoștințe complete despre materia fizică și despre toate legile care
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
descoperirea a zeci de obiecte neolitice. Numai la Apoldu de Jos s-au descoperit două toporașe de mână din piatră șlefuită, unul găurit și altul negăurit, fusaiole și fragmente de ceramică din lut cenușiu. Tabloul descoperirilor din depresiune garantează justețea ipotezelor care converg spre susținerea existenței unei așezări neolitice pe dealul "Huia" de la Apoldu de Sus și a unui cenușar neolitic pe dealul "Sub Potcă" de la Apoldu de Jos. Foarte multe obiecte s-au găsit la Miercurea și Apoldu de Sus
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
1956 a fost asistent la Institutul medico-farmaceutic. A debutat cu nuvelistică în Gazeta Literară în 1967. Opera: Diminețile bătrâne, 1969; Fete și băieți, 1971; Pribegi, noi visăm, 1973; Vara, 1976; Macul Galben, 1980; Cu drag, pentru Monica, 1991. O primă ipoteză asupra rădăcinii "Pold" sau "Apold" ar fi că reprezintă un nume de persoană "Appold" provenită din Adelbald din Germania (întâlnit și astăzi ca nume de familie și de localitate). În 1313 apare și o localitate Oppoldishusen, ai cărei locuitori sunt
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
în Ungaria, iar mănăstirea Engeltaj (Wetterau, Hessa - Germania) cumpără cu 8 mărci opt iugăre și jumătate de pământ din averea celor fugiți. Posibil ca numele localității să fi derivat de la numele persoanei (greavului) care a întemeiat-o. O a doua ipoteză care încearcă să explice existența mai multor localități cu același nume este că ar fi existat cel puțin doi conducători de grup de coloniști, viitori greavi - care ar fi purtat numele de Apold, unul întemeind localitatea Trapold - din județul Mureș
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
și Apoldu de Sus). Se știe că, dacă un stăpân de sat avea mai mulți fii, aceștia părăseau satul tatălui și împreună cu alte familii tinere fondau noi așezări în ținuturi nelocuite sau chiar pe teritoriul satului părintesc. O a treia ipoteză este cea prin care Gustav Kisch, în 1924, afirmă că "Apold" ar fi un cuvânt derivat din slavul "poljie" (polje) - "câmp" - adică locul așezării față de munte, spre câmpie; situația este destul de veridică, având în vedere amplasamentul celor două sate (Apoldu
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
științifice nu sunt considerate pseudoștiință. Protoștiința, termen folosit pentru prima dată de filozoful american Thomas Kuhn în 1970, desemnează un termen folosit pentru a descrie o știință într-o stare embrionară, așa cum a fost alchimia pentru chimie. Există astfel și ipoteze protoștiințifice, care nu au fost încă testate adecvat utilizând metoda științifică, dar care sunt în rest relativ consistente cu știința existentă, sau dacă nu sunt oferă, cel puțin, o motivație rezonabilă a inconsistenței. Pseudoștiința, dimpotrivă, e deseori caracterizată de inexistența
Pseudoștiință () [Corola-website/Science/299844_a_301173]