28,647 matches
-
sedentară, dar unele păsări scandinave iernează în statele baltice, Polonia, regiunile adiacente din Rusia, iar populația din Urali pare a fi parțial migratoare. Este răspândită pe cursul râurilor repezi din zona pădurilor de conifere și ale celor mixte, ocazional, pe malurile lacurilor stâncoase. Este o pasăre teritorială, locuiește în perechi, de-a lungul râurilor. Vânează în și sub apă. Cântecul este un ciripit melodios, murmurător; ambele sexe cântă. Emite un puternic penetrant "zit-zit." Se hrănesc, în principal, cu nevertebrate acvatice (crustacee
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
zit-zit." Se hrănesc, în principal, cu nevertebrate acvatice (crustacee, larve acvatice etc), de asemenea, cu icre și pește mic, pe care le prinde, de obicei, sub apă din albia râurilor. Cuibul este în apropierea sau deasupra apei, în adâncituri de mal, crăpăturile stâncilor, printre rădăcinile copacilor de pe mal, într-o nișă sau pe construcții artificiale (o ieșitură sub pod, în canalele de scurgere), adesea în spatele căderilor de apă, mai rar pe pietre în mijlocul apei sau în caz de mari inundații, pe
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
acvatice (crustacee, larve acvatice etc), de asemenea, cu icre și pește mic, pe care le prinde, de obicei, sub apă din albia râurilor. Cuibul este în apropierea sau deasupra apei, în adâncituri de mal, crăpăturile stâncilor, printre rădăcinile copacilor de pe mal, într-o nișă sau pe construcții artificiale (o ieșitură sub pod, în canalele de scurgere), adesea în spatele căderilor de apă, mai rar pe pietre în mijlocul apei sau în caz de mari inundații, pe copaci. Este o construcție spațioasă bombată, din
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
posibilitate că folclorul nostru autentic să dăinuiască. M-au bucurat cântecele, dansurile, creația prezentată de colectivele folclorice, dar m-au impresionat și chipurile acestor promotori ai creației populare. Au cântat și Osoiencele - au făcut ca tot spațiul acela extraordinar de pe malul Prutului să vibreze, să fie îmbrățișat de dans. Au creat o atmosferă unică. Festivalul și muzeul se îndreptățesc unul pe altul, iar toate luate împreună au creat un eveniment neobișnuit, neinventat. A fost așa cum trebuia să se întâmple. Prin mișcarea
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
instrumente populare. Surorile au amenajat și un Muzeu al familiei Osoianu, care reprezintă, de fapt, un Colizeu al spiritualității unei familii tradiționale care s-a impus pin prezentarea unor mostre specifice pentru această zonă - o vatra din centrul Moldovei, de pe malul Prutului. Este o vama a familiei, care în urmă timpurilor a lăsat valoarea, sub toate aspectele ei."" Muzeul ințiat de către surorile Osoianu ia naștere la data de 4 iulie 2010, în Horești. Ideea le-a venit atunci când au realizat că
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
mitologia greacă, Charon, luntrașul lui Hades, îi trece pe cei proapăt morți peste râul Acheron (sau potrivit altor surse peste Styx), dacă își puteau plăti călătoria. Se spune că cei care nu puteau plăti pribegeau o sută de ani pe malul râului Acheron, revenind uneori și perturbând viața celor rămași în viață. În sistemul monetar roman, obolul valora a patruzeci și opta parte dintr-o uncie, adică 0,57 grame de aur, însă nu a luat niciodată forma unei monede metalice
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
extrauniversitare. Este prezent la începutul anilor cincizeci pe șantierele tineretului, în efortul colectiv de a ieși din ruinele războiului. Devine responsabilul unei echipe de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe pentru lucrătorii canalului Dunăre-Marea Neagră, în apropiere de Cernavodă, pe malul mării. Relizează, în continuare, stabilimente de băi și de sănătate și colonii de vacanță pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Arhitectura oficială a începutului anilor 50 este realismul socialist, arhitectura formală a
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe pentru lucrătorii canalului Dunăre-Marea Neagră, în apropiere de Cernavodă, pe malul mării. Relizează, în continuare, stabilimente de băi și de sănătate și colonii de vacanță pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Arhitectura oficială a începutului anilor 50 este realismul socialist, arhitectura formală a acestei perioade pentru orice clădire publică sau de locuințe. Sunt construcții modeste cu decor clasicist, imagine pompoasă destinată să ateste nivelul elevat al
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
(limba germană: Herzogtum Kleve; limba olandeză: Hertogdom Kleef) a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. El era situat în partea de nord a Renaniei, pe ambele maluri ale Rinului Inferior, în jurul capitalei sale, Kleve și a orașului Wesel, fiind mărginit de posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele Hermon”. i9. (Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii îl numesc Senir). Muntele mai apare în Scriptura ebraică sub numele de Sihon - Deuteronom 4, 48: „Care se întinde pe malul râului Arnon de la Aroer până la muntele Sihon sau Hermon”, sau Hermonim. El este invocat și de Cântarea Cântărilor. Sursa numelui Hermon este rădăcina ebraică hrm, al cărui înțeles este „loc sacru”. Muntele însuși era considerat un loc sacru, intre altele
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
Roman care a existat între secolele al XI-lea și al XVIII-lea. Teritoriul ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
("Linia Vienei") este o stradă din Viena, care își are originea în perioada regularizării cursului râului Viena între 1899 și 1905 de-a lungul malurilor râului. Ea este împărțită în Rechte (Linia dreaptă a Vienei) și Linke Wienzeile (Linia stângă a Vienei): Înainte de regularizarea cursului râului Viena, Rechte Wienzeile a fost denumită "Wienstraße" în districtul al patrulea, "Flussgasse" în districtul al cincilea, "An der Wien
Wienzeile () [Corola-website/Science/328605_a_329934]
-
Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație sedentară care se ocupa cu agricultura și creșterea vitelor. După cucerirea Bazinului Panonic, uciderea lui Kurszán de către bavarezi pe malurile râului Fischa a fost un eveniment important înregistrat de versiunea lungă a "Analelor Sfântului Gall", "Annales Alamannici" și "Analele din Einsiedeln". Prima dintre ele plasează evenimentul în anul 902, dar următoarele două îl datează doi ani mai târziu. Cele trei
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
susține pe unul dintre acești opozanți să devină Înalt Rege, dar este trădată de Dierna și Carausius, care se aliază. Înaltul Rege încearcă să-i captureze pe Dierna și pe Carausius (care caută adăpost în Avalon), dar moare rănit pe malul lacului Avalon. Peste ani, Teleri revine în Avalon și se împacă cu Dierna, devenind succesoarea ei. Partea a treia se concentrează asupra Marii Preotese Ana și a celei de-a treia fiice a ei, Viviane. Crescută la o fermă, Viviane
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
deceniile următoare, el a extins mult teritoriul comitatului său. În 1234 el a participat la bătălia de la Altenesch împotriva frizonilor și a fost numit administrator imperial de Konzen și Aachen, protector de Kornelimünster și al posesiunilor abației de Essen de pe malul stâng al Rinului. De asemenea, el a dobândit fiefurile imperiale de Sinzig, Hengenbach-Heimbach, Merzenich, Thürnich, Düren și Bardenberg, dublând practic posesiunile comitatului de Jülich. Către 1240, expansiunea teritorială a lui Willem al IV-lea a condus la un conflict asupra
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
(în ) sunt o grupa muntoasă aflată în estul Șerbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Șerbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
de trăsături geologice carstice calcaroase. În definiție strictă (adoptată de Academia Sârbă de Stiinte și Arte, precum și de Convenția Carpaților), partea sârbească a Munților Carpați cuprinde doar 732 km², sau 0,35% din aria totală a Carpaților. Această parte cuprinde malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
în redarea interioarelor. În anul 1901 a părăsit pentru totdeauna Parisul și s-a mutat la Somogyaszaló, la fratele său Ödön. În timpul verii a călătorit la Ostende, în Belgia. A fixat în numeroase pasteluri atmosferă de vară a stațiunii de la malul mării. În februarie 1902 s-a stabilit definitiv la Kaposvár. Tema principală a tablourilor sale devine ilustrarea interioarelor. În 1902 și-a expune operele la Palatul "Merkur" din Pesta. În anul 1906 a fost organizată o expozitie reprezentativă cu 318
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
ale lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster. În iulie, englezii au pornit spre nord din bază aflată în Aquitania, ținta fiind Parisul. Fără a întâlni o oarecare rezistență, trupele engleze au prădat și ars multe orașe și ajungând la malul Loarei, s-au oprit lângă Tours. Ne reușind să captureze cetatea, au încercat să de-a foc orașului, însă de asemenea, au eșuat din cauza ploii puternice. De întârzerea regelui Eduard s-a folosit însă Ioan al II-lea, care a
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
direcție diferită, alegând abordarea cea mai convenabilă spre oraș. Potrivit "Cronicii lui Enguerrand de Monstrelet" pozițiile franceze erau situate "pe un deal", la 2,5 km de oraș. Unii cercetători moderni asociază acest "deal", cu o creastă destul de mare, pe malul estic în aval de râul Yonne. Aceasta creastă era întreruptă de un defileu îngust, în stânga fiind o zonă inundabilă. Probabil anume în aceste locuri erau poziționați francezii, blocând de aici calea trupelor engleze. De aceea ducele de Salisbury a decis
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
Yonne. Aceasta creastă era întreruptă de un defileu îngust, în stânga fiind o zonă inundabilă. Probabil anume în aceste locuri erau poziționați francezii, blocând de aici calea trupelor engleze. De aceea ducele de Salisbury a decis în Vinsele să treacă pe malul vestic al râului și să continue să avanseze în sud, în scopul de a alege cea mai bună poziție pentru luptă. Trupele franceze se deplasau paralel cu cele engleze pe partea opusă a râului. Armatele s-au întâlnit pe un
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
puțin 80 de ostași. În locul în care armata engleză a oprit, adâncimea râului era mică. Apa ajungea la talie, râul având o lățime de 15 de metri, precum și un curs rapid. Timp de trei ore armatele au rămas nemișcate pe maluri opuse ale râului, după care Salisbury strigând "Sfântul Gheorghe!" a poruncit avansarea. În urma lui Salisbury s-a grăbit restul armatei, astfel încât "inamicul a văzut pe malul opus al râului aproximativ 1.500 de ostași, sau mai mult ... decât săbiile și
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
metri, precum și un curs rapid. Timp de trei ore armatele au rămas nemișcate pe maluri opuse ale râului, după care Salisbury strigând "Sfântul Gheorghe!" a poruncit avansarea. În urma lui Salisbury s-a grăbit restul armatei, astfel încât "inamicul a văzut pe malul opus al râului aproximativ 1.500 de ostași, sau mai mult ... decât săbiile și sulițe lor". În același timp, arcașii englezi nu au permis francezilor să prevină trecerea râului. Potrivit "Cartei de trădări și insulte aduse Franței, de casa Burgundiei
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
d. 13 noiembrie 1943, Paris) a fost un pictor, decorator și gravor, teoretician și istoric al artei franceze, aparținând grupului de artiști cunoscuți sub numele "Leș Nabis". s-a născut la 25 noiembrie 1870 la Granville, un oraș normand la malul Canalului Mânecii. Tatăl său, Constant Denis, se stabilește nu departe de Paris, în orășelul Saint-Germain-en-Laye. După absolvirea liceului Condorcet din Paris, Denis frecventează Muzeul Louvre unde descoperă tablourile lui Fra Angelico, care îi marchează vocația de viitor pictor religios. Se înscrie
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta, precum și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Cantemir bei. În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru și Simeon Bârnovă îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]