28,509 matches
-
stil prolix, ba și mai grav: „o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru” și altele despre care vom afla din lectura articolului: „Recentul volum al lui Eugen Frunză, editat de E.S.P.L.A. - Zile slăvite - se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu prezent în actualitate, de a cuprinde cât mai multe laturi ale realității: sunt versuri care încearcă să oglindească eforturile oamenilor muncii sau să biciuiască puternic modul de viață american, morala businessmanilor, mârșavul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de «vise boltite deasupra lumii», «vise mănoase ca un Egipt», «ani sbârciți», «ploaia fecundă a luptei», «posturile de emisiune ale inimilor», «bulevarde pavate cu depărtare» (...). Cât de simplu este exprimată dragostea pentru eliberatorii patriei noastre în poezia Monumentul ostașului sovietic (...). Remarcând cu bucurie succesele înregistrate de Mihu Dragomir, cititorul este însă izbit de contrastul dintre poeziile izbutite ce alcătuiesc majoritatea volumului și unele lucrări ce denotă rămâneri în urmă simțitoare (...). Deși aceste poezii nu sunt în aceeași măsură atacate de miracolul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
singur acest prestigiu, prin faptele sale, și astfel să ne convingă și emoționeze (...). Insistența cu care autorul a creionat chipurile negative și aspectele aparținând trecutului, fac ca «centrul de greutate al romanului să se deplaseze de la nou spre vechi», cum remarca un critic de la Viața românească (...). Istorii de demult, credințe străvechi, obiceiuri populare aparținând unei mentalități primitive, sunt expuse pe pagini întregi cu o deosebită încântare de autor. Uiți uneori că citești un roman, într-atât își părăsește Colin rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dumitru Mircea. Referatul a arătat în mod just că romanul lui Vladimir Colin, în ciuda unor momente realizate - care vădesc talentul autorului - constituie în ansamblu o lucrare neizbutită, o rămânere în urmă în dezvoltarea prozei noastre. Analizând deficiențele cărții, referatul a remarcat că în roman sunt reliefate mai puternic tocmai elementele vechiului, că predomină imaginea deprimantă a vieții din delta de altădată: descrierile de natură, peisagiile marine, trăiesc izolat, desprinse de firul epic al romanului: aspectele vieții noi, din regiunea deltei, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autorului, tov. P. Dumitriu, Al. Jar, Șerban Nedelcu etc., au arătat necesitatea înrădăcinării în practica literară a criticii curajoase, constructive. «Ca și în alte adunări ale noastre, unii găsesc ca o scuză faptul că un anumit scriitor e tânăr, a remarcat tov. Al. Jar. De aceea el spune: „să-l menajăm” (...).». Tov. Petru Dumitriu a arătat în concluzii cât de utilă este exigența în munca scriitoricească «trebuie să introducem severitatea în muncă, și această severitate să fie o atitudine firească față de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fie înlăturat. Dar să reținem câteva opinii din două cronici literare. În Contemporanul: „Tânărul gazetar Dumitru Mircea - autorul romanului Pâine albă - este cunoscut cititorilor prin câteva nuvele (Răfuieli, Candin etc.) publicate în ultimii ani în reviste. Aceste nuvele s-au remarcat printr-o reușită descriere a unor aspecte din viața satului (...). Primul său roman Pâine albă constitue în această privință un serios pas înainte. Din punct de vedere tematic, romanul înfățișează un moment important din viața țărănimii muncitoare: consolidarea și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
femeie harnică și tăcută, față de care Alexe își dezvăluie toată căldura sufletească, micuțul Răducu pentru care tatăl lucrează în orele libere un pătuț etc (...). Iată, de pildă, figura bătrânului Remeș din poemul lui Dan Deșliu Minerii din Maramureș. Remeș se remarcă prin spiritul său combativ, prin inițiativa lui nedomolită, trăsături caracteristice eroilor făuriți în focul luptelor, căliți de partid (...). Eroul poemului lui Dan Deșliu nu e schematic, pentru că el a fost inspirat din viață, pentru că autorul a cunoscut în profunzime asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
om care luptă cu propriile lui prejudecăți și lipsuri, un cosmopolit înveterat, un prieten al cauzei noastre, un ezitant sau un dușman? M-am străduit în filmul Viața învinge să adâncesc problema profesorului (...). Și aici ajungem la o altă lipsă remarcată de Scânteia. În piesa Iarbă rea partidul apărea mai mult incidental, fără o legătură stringentă cu restul conflictului. În Viața învinge m-am străduit să remediez această lipsă și să înfățișez partidul așa cum este el în viața adevărată. (...) Critica Scânteii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
referatele asupra unor cărți supuse dezbaterii obștești au fost prezentate de scriitori de frunte cu o bogată experiență literară ca Cezar Petrescu și Zaharia Stancu, ceea ce constitue o inițiativă prețioasă care trebuie continuată și dezvoltată. În activitatea secțiilor s-a remarcat munca rodnică a unor scriitori ca Petru Dumitriu, Veronica Porumbacu, Mihu Dragomir, Nina Cassian. Laurențiu Fulga, Sütö Andras (...). Puținele discuții organizate de secțiile de creație nu au excelat prin calitatea lor. Aceste dezbateri s-au mărginit în general la aprecieri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înțelege să facă o cotitură în creația ei (...). Mihai BENIUC a combătut poziția neprincipială adoptată de I. Vitner care a militat pentru introducerea unui spirit liberalizat în munca redacțiilor cu scriitorii (...). Citând mai multe strofe din unele poezii, M. Beniuc remarcă asemănarea izbitoare dintre ele, lipsa timbrului personal al fiecărui poet (...). Maria Banuș - a spus vorbitorul - a vorbit de dibuielile ei pentru a găsi drumul just. Este foarte bine ca poeta să-și caute drumul, dar să-l caute cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce vor urma (...)”. Mulțumindu-i tov. Mihăileanu că m-a făcut să văd nevoia de a aduce aceste explicări, rugându-l cu toată sinceritatea să-mi destăinuie nedumeririle sale asupra propozițiilor ce i se par neclare, ca să înlăturăm orice confuzie, remarc că există un singur punct în articolul său pe care nu l-am asimilat și care constituie o problemă serioasă și anume aceea a eternului artei. Tov. Mihăileanu zice: caracterele nu sunt eterne. Și eu spun la fel. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt acolo, le luase așa, cu grămada, ca să-și plaseze banii” (...). În articolul său, acad. G. Călinescu menționa faptul că noțiunea de caracter nu trebuie înțeleasă metafizic, ci ca niște «valori sociale, în raport strâns cu influența mediului». Totuși - așa cum remarca just I. Mihăileanu - în dezvoltarea ulterioară a ideilor sale, G. Călinescu alunecă într-o anumită măsură pe această pantă (...). Într-adevăr, «a cunoaște înseamnă a generaliza». Dar care este acest «general», care este acea «categorie întreagă» al cărei esențial trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luptând să se organizeze în nădejdea unei izbânzi din afară. Mijloacele lor sunt pâinea mucegăită, mâncarea neîndestulătoare și rea, lipsa apei potabile, salarizarea inegală provocând nemulțumire, aruncarea pământului excavat din nou în albia canalului (...). Și în tratarea altor personaje se remarcă uneori discontinuitate sau o prezență convențională de pură verbialitate. Maftei, spre exemplu, care trebuie să reprezinte conștiința cea mai înaltă și amplitudinea sufletească cea mai largă, intră uneori în penumbră sau în moliciune, ori în fine în loc să dea însuși exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră literară a folosit următoarele etichete: «galeria de cazuri», «ființe elementare cu trăsături bestiale, oameni instinctuali, nefirești, morbizi, nereali» etc., sau dând dovadă de indulgență, «creații adânc atacate de morbul naturalismului». Trecându-se apoi la analiza nuvelei Desfășurarea, s-a remarcat, pe bună dreptate, că este o nuvelă «remarcabilă», o «imagine complexă a realității» etc. Dar nu se poate explica cu adevărat succesul repurtat de scriitor, saltul înregistrat în creația sa dacă nu se studiază totodată acele elemente realiste care existau
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și așteaptă mânioasă bărbatul care întârzie și a uitat să-i spună dacă are sau nu vreo ședință în seara respectivă (...)”. Așadar, chiar și-ntr-un material festiv cum este acesta, publicat de autor în numărul de 1 mai, sunt remarcate două lipsuri ale liricii de după 1947 - și am spune noi mai demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se publică în ultima vreme în ziare și reviste, nu poate să nu rămână cu numeroase nedumeriri, cu întrebări ce așteaptă răspuns. El citește unele versuri corecte, care respectă semnele exterioare ale limbajului poetic; aprobă constatările juste care se formulează; remarcă intenția nobilă a poetului de a vorbi despre munca și aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a cărui artă declară că aspiră. Versul lui Florin Mugur e discret, de un lirism aproape familiar. Aceste particularități pe care le-am surprins și în poeziile mai vechi ale lui Florin Mugur, se disting în poemul său Philip Müller remarcat cu premiul I al concursului de masă inițiat în preajma recentului Festival al tineretului și studenților pentru pace (...). Trebuie însă să semnalăm chiar de la început un pericol care se leagă tocmai de acest aspect personal. Uneori, tânărul poet caută să compenseze
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În: Viața românească, nr. 7, iul.: „Pentru cititorii Almanahului literar de la Timișoara, nuvelele lui Aurel Martin și nuvelele recent apărute în volum, la E.S.P.L.A, sunt cunoștințe mai vechi, deoarece la Scrisul Bănățean tânărul scriitor își desfășoară ucenicia sa literară, remarcându-se prin câteva schițe, povestiri și nuvele izbutite. Trei dintre cele mai reușite nuvele ale lui Aurel Martin: Grânele, Pământ în luncă și Fântâna cu apă vie, sunt strânse acum într-un singur volum, purtând titlul primei dintre ele. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
alte persoane din lumea întreagă au ajuns să accepte, într-un anumit mod, ideea egalității umane. Pentru mulți, egalitatea este pur și simplu o realitate. Astfel, în 1835, pentru Alexis de Tocqueville, "egalitatea" în creștere a "condițiilor", pe care a remarcat-o atît în Europa cît și în America, era atît de izbitoare încît era "un fapt providențial și are toate caracteristicile unei porunci divine: este universală, este trainică, eludează în mod constant orice intervenție umană, și toate evenimentele, precum și toți
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
importanță majoră. Lui Tocqueville i s-a părut că în Statele Unite democrația era aproape atît de desăvîrșită pe cît ne-am imagina că ar putea deveni vreodată. În secolele următoare, toate cele cinci instituții democratice fundamentale pe care le-a remarcat Tocqueville în timpul vizitei sale în America au fost consolidate în mai mult de douăsprezece alte țări. Mulți observatori din Europa și Statele Unite au ajuns la concluzia că orice țară care aspira să fie civilizată și progresistă trebuia să adopte în
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să învățăm ceva despre democrație de la cei care ne-au dat nu doar cuvîntul, ci ne-au oferit și exemple concrete a ceea ce voiau să spună prin el. Dacă analizăm cel mai cunoscut exemplu al democrației grecești, cel al Atenei, remarcăm două deosebiri importante față de versiunea noastră actuală. Din motive pe care le-am studiat, majoritatea democraților din zilele noastre ar pretinde că un sistem democratic acceptabil trebuie să îndeplinească un criteriu democratic pe care grecii l-ar fi considerat inacceptabil
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
dintre ei au văzut în reprezentare o schimbare profundă în privința perspectivelor democrației. Un gînditor francez al secolului al XVIII-lea, Destutt de Tracy, ale cărui critici referitoare la predecesorul său, Montesquieu, l-au influențat foarte mult pe Thomas Jefferson, a remarcat triumfător: "Reprezentarea sau guvernarea reprezentativă poate fi considerată o nouă invenție, necunoscută în timpul lui Montesquieu ... Democrația reprezentativă ... este democrația devenită practicabilă pentru o lungă perioadă de timp și pe arii teritoriale vaste"3. În 1820, James Stuart Mill a descris
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
statului s-ar situa în dezacord cu convingerile republicane larg răspîndite. De aceea în cadrul convenției din 1787 propunerea lui Alexander Hamilton de numire pe viață a șefului executivului o "monarhie electivă" a fost respinsă fără a fi măcar discutată. După cum remarca un alt delegat, Elbridge Gerry, "Nu există nici măcar unul într-o mie, dintre concetățenii noștri, care să nu se împotrivească oricărui pas către monarhie".5 CÎT DE MULT CONTEAZĂ ACESTE DIFERENȚE? Sînt cu adevărat importante aceste diferențe constituționale? Pentru a
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
inițiat o retrasare a granițelor districtelor din care erau aleși reprezentanții în legislativul statului, retrasare care i-a ajutat pe democrați să-și mențină majoritatea. Atunci cînd cineva a observat că un district avea forma unei salamandre, un critic a remarcat că semăna mai degrabă cu o "gerrymandră". Termenul, căruia îi este asociat și verbul, a intrat ulterior în vocabularul american uzual. Cu toate acestea, prejudecățile istorice în favoarea sistemului V. Pl. sînt accentuate de argumente mult mai rezonabile. În concepția adepților
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
țări latino-americane în care instituțiile democratice aveau un fundament destul de solid la începutul anilor '90, modelul constituțional de bază era o combinație între guvernare prezidențială și sistem RP. 4 Deci această combinație s-ar putea numi varianta latino-americană. Este de remarcat faptul că, exceptînd Costa Rica, nici una din democrațiile vechi nu a optat pentru această combinație. Deși în rîndul democrațiilor vechi se remarcă o predispoziție pentru RP, după cum s-a observat, ele au manifestat un refuz covîrșitor față de adoptarea formei de guvernare
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]